Codul de Procedura civila actualizat 2012

 

Codul de Procedură Civilă

 

din 26/07/1993

Versiune actualizata la data de 01/10/2011

 

_______
Text actualizat la data de 01.10.2011. Actul include modificările din următoarele acte:
- Legea nr. 17/1997 publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 26 din 18/02/1997.
- Legea nr. 7/1996 publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 61 din 26/03/1996.
- Ordonanţa nr. 13/1998 publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 40 din 30/01/1998.
- Legea nr. 99/1999 publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 236 din 27/05/1999.
- O.U.G. nr. 290/2000 publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 706 din 29/12/2000.
- O.U.G. nr. 58/2003 publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 460 din 28/06/2003.
- O.U.G. nr. 65/2004 publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 840 din 14/09/2004.
- Legea nr. 219/2005 publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 609 din 14/07/2005.
- O.U.G. nr. 138/2000 publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 479 din 02/10/2000.
- Legea nr. 195/2004 publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 470 din 26/05/2004.
- Legea nr. 459/2006 publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 994 din 13/12/2006.
- Decizia nr. 969/2007 publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 816 din 29/11/2007.
- Decizia nr. 66/2008 publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 142 din 25/02/2008.
- O.U.G. nr. 51/2008 publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 327 din 25/04/2008.
- Decizia nr. 458/2009 publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 256 din 17/04/2009.
- O.U.G. nr. 42/2009 publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 324 din 15/05/2009.
- Legea nr. 177/2010 publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 672 din 04/10/2010.
- Legea nr. 202/2010 publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 714 din 26/10/2010.
- Legea nr. 71/2011 publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 409 din 10/06/2011.

___________

*) Potrivit art. III, alin. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000, termenii “consiliu judiciar” şi “jurământul” – ca mijloc de probă – se elimină din tot cuprinsul Codului de procedură civilă.

 

Codul de procedură civilă a fost decretat la 9 septembrie 1865, promulgat la 11 se ptembrie 1865 şi pus în aplicare la 1 decembrie 1865.

El s-a aplicat iniţial numai pe teritoriul vechilor principate, iar după 1918 s-a extins pe întregul teritoriu al ţării prin Decretul nr. 3406 din 1 octombrie 1938 şi Legile nr. 39 din 23 iunie 1943 şi nr. 260 aprilie 1945.

Acest cod a suferit numeroase modificări, cele mai importante prin Decretul nr. 1228 din 15 mai 1900, republicat în M.Of. nr. 45 din 24 feb. 1948, prin trei legi de accelerarea judecăţii: din 19 mai 1925, 11 iulie 1929 şi 23 iunie 1943, prin Legea nr. 59 din 23 iulie 1993, publicată în Monitorul Oficial nr. 177 din 26 iulie 1993.

 

CARTEA I
Competenţa instanţelor judecătoreşti

 

TITLUL I
Competenţa după materie*)

    ___________

*) Cuprinsul acestui titlu este redactat astfel cum a fost modificat şi completat prin Legea nr. 59 din 23 iulie 1993 publicată în M.Of. nr. 177 din 26 iulie 1993, partea I.

 

Art. 1. – Judecătoriile judecă:

1. în primă instanţă, toate procesele şi cererile în afară de cele date de lege în competenţa altor instanţe;

11. în primă şi ultimă instanţă, procesele şi cererile privind creanţe având ca obiect plata unei sume de bani de până la 2.000 lei inclusiv;

___________

Punctul 11. a fost introdus prin punctul 1. din Lege nr. 202/2010 începând cu 25.11.2010.

 

2. plângerile împotriva hotărârilor autorităţilor administraţiei publice cu activitate jurisdicţională şi ale altor organe cu astfel de activitate, în cazurile prevăzute de lege;

3. în orice alte materii date prin lege în competenţa lor.

Art. 2. – Tribunalul judecă:

1. în primă instanţă:

a) Abrogată prin punctul 1. din Lege nr. 71/2011 începând cu 01.10.2011.

b) procesele şi cererile în materie civilă al căror obiect are o valoare de peste 5 miliarde lei, cu excepţia cererilor de împărţeală judiciară, a cererilor în materia succesorală, a cererilor neevaluabile în bani şi a cererilor privind materia fondului funciar, inclusiv cele de drept comun, petitorii sau, după caz, posesorii, formulate de terţii vătămaţi în drepturile lor prin aplicarea legilor în materia fondului funciar;

c) conflictele de muncă, cu excepţia celor date prin lege în competenţa altor instanţe;

d) procesele şi cererile în materie de contencios administrativ, în afară de cele date în competenţa curţilor de apel;

e) procesele şi cererile în materie de creaţie intelectuală şi de proprietate industrială;

f) procesele şi cererile în materie de expropriere;

g) cererile pentru încuviinţarea, nulitatea sau desfacerea adopţiei;

h) cererile pentru repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare săvârşite în procesele penale;

i) cererile pentru recunoaşterea, precum şi cele pentru încuviinţarea executării silite a hotărârilor date în ţări străine;

2. ca instanţe de apel, apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de judecătorii în primă instanţă;

3. ca instanţe de recurs, recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de judecătorii, care, potrivit legii, nu sunt supuse apelului;

4. în orice alte materii date prin lege în competenţa lor.

___________

Art. 2. a fost modificat prin punctul 1. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 17.07.2005.

 

Art. 3. – Curţile de apel judecă:

1. în primă instanţă, procesele şi cererile în materie de contencios administrativ privind actele autorităţilor şi instituţiilor centrale;

2. ca instanţe de apel, apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de tribunale în primă instanţă;

3. ca instanţe de recurs, recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de tribunale în apel sau împotriva hotărârilor pronunţate în primă instanţă de tribunale, care, potrivit legii, nu sunt supuse apelului, precum şi în orice alte cazuri expres prevăzute de lege;

4. în orice alte materii date prin lege în competenţa lor.

___________

Art. 3. a fost modificat prin punctul 4. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 17.07.2005.

 

Art. 4. – Curtea Supremă de Justiţie judecă:

1. recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege;

2. recursurile în interesul legii;

3. Abrogat prin punctul 6. din Ordonanţă de urgenţă nr. 58/2003 începând cu 27.08.2003.

4. în orice alte materii date prin lege în competenţa sa.

Art. 41. – Competenţa ce revine instanţelor judecătoreşti în legătură cu arbitrajul reglementat de cartea IV aparţine instanţei care ar fi fost competentă să soluţioneze litigiul în fond, în lipsa unei convenţii arbitrale.

 

TITLUL II
Competenţa teritorială

 

Art. 5. – Cererea se face la instanţa domiciliului pârâtului. Dacă pârâtul are domiciliul în străinătate sau nu are domiciliu cunoscut, cererea se face la instanţa reşedinţei sale din ţară, iar dacă nu are nici reşedinţă cunoscută, la instanţa domiciliului sau reşedinţei reclamantului.

Art. 6. – Când pârâtul, în afară de domiciliul său, are în chip statornic o îndeletnicire profesională ori una sau mai multe aşezări agricole, comerciale sau industriale, cererea se poate face şi la instanţa locului acelor aşezări sau îndeletniciri, pentru obligaţiile patrimoniale şi care sunt născute sau care urmează să se execute în acel loc.

Art. 7. – Cererea împotriva unei persoane juridice de drept privat se face la instanţa sediului ei principal.

Cererea se poate face şi la instanţa locului unde ea are reprezentanţă, pentru obligaţiile ce urmează a fi executate în acel loc sau care izvorăsc din acte încheiate prin reprezentant sau din fapte săvârşite de acesta.

Cererea împotriva unei asociaţii sau societăţi fără personalitate juridică se face la instanţa domiciliului persoanei căreia, potrivit înţelegerii dintre asociaţi, i s-a încredinţat preşedinţia sau direcţia asociaţiei ori societăţii, iar, în lipsa unei asemenea persoane, la instanţa domiciliului oricăruia dintre asociaţi. În acest din urmă caz, reclamantul va putea cere instanţei numirea unui curator, care să reprezinte interesele asociaţilor.

Art. 8. – Cererile îndreptate împotriva statului, direcţiilor generale, regiilor publice, caselor autonome şi administraţiilor comerciale, se pot face la instanţele din capitala ţării sau la cele din reşedinţa judeţului unde îşi are domiciliul reclamantul.

Când mai multe judecătorii din circumscripţia aceluiaşi tribunal sunt deopotrivă competente, cererile în care figurează persoanele arătate la alin. 1 se introduc la judecătoria din localitatea de reşedinţă a judeţului, iar în Capitală, la judecătoria sectorului 4.

Art. 9. – Cererea îndreptată împotriva mai multor pârâţi poate fi făcută la instanţa competentă pentru oricare dintre ei; în caz când printre pârâţi sunt şi obligaţi accesorii, cererea se face la instanţa competentă pentru oricare dintre debitorii principali.

Art. 10. – În afară de instanţa domiciliului pârâtului, mai sunt competente următoarele instanţe:

1. în cererile privitoare la executarea, anularea, rezoluţiunea sau rezilierea unui contract, instanţa locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligaţiunii;

2. în cererile ce izvorăsc dintr-un raport de locaţiune a unui imobil, în acţiunile în justificare sau în prestaţiune tabulară, instanţa locului unde se află imobilul;

___________

Punctul 2. a fost modificat prin linia din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

 

3. în cererile ce izvorăsc dintr-o cambie, cec sau bilet la ordin, instanţa locului de plată;

4. Abrogat prin punctul 2. din Lege nr. 71/2011 începând cu 01.10.2011.

5. în cererile izvorâte dintr-un contract de transport, instanţa locului de plecare sau de sosire;

6. în cererile împotriva unei femei căsătorite*) care are reşedinţa obişnuită deosebită de aceea a soţului, instanţa reşedinţei femeii;

7. în cererile făcute de ascendenţi sau descendenţi pentru pensia de întreţinere, instanţa domiciliului reclamantului;

___________

Punctul 7. a fost modificat prin linia din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

 

8. în cererile ce izvorăsc dintr-un fapt ilicit, instanţa în circumscripţia căreia s-a săvârşit acel fapt.

___________

*) Textul trebuie considerat abrogat implicit ca urmare a consacrării principiului constituţional al egalităţii sexelor.

 

Art. 11. – În materie de asigurare, cererea privitoare la despăgubiri se va putea face şi la instanţa în circumscripţia căreia se află:

1. domiciliul asiguratului;

2. bunurile asigurate;

3. locul unde s-a produs accidentul.

Alegerea competenţei prin convenţie este nulă dacă a fost făcută înainte de naşterea dreptului la despăgubire.

Dispoziţiile de mai sus nu se aplică în materie de asigurări maritime şi fluviale.

Art. 12. – Reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente.

Art. 13. – Cererile privitoare la bunuri imobile se fac numai la instanţa în circumscripţia căreia se află imobilele.

___________

Alineatul a fost modificat prin linia din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

 

Când imobilul este situat în circumscripţiile mai multor instanţe, cererea se va face la instanţa domiciliului sau reşedinţei pârâtului, dacă acestea se află în vreuna din aceste circumscripţii, iar în caz contrar, la oricare din instanţele în circumscripţiile cărora se află imobilul.

Art. 14. – În materie de moştenire, sunt de competenţa instanţei celui din urmă domiciliu al defunctului:

1. cererile privitoare la validitatea sau executarea dispoziţiilor testamentare;

2. cererile privitoare la moştenire, precum şi cele privitoare la pretenţiile pe care moştenitorii le-ar avea unul împotriva altuia;

3. cererile legatarilor sau ale creditorilor defunctului împotriva vreuneia din moştenitori sau împotriva executorului testamentar.

___________

Punctul 3. a fost modificat prin linia din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

 

Art. 15. – Cererile în materie de societate, până la sfârşitul lichidării în fapt, sunt de competenţa instanţei locului unde societatea îşi are sediul principal.

Art. 16. – Cererile în materia reorganizării judiciare şi a falimentului sunt de competenţa exclusivă a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul principal al debitorului.

___________

Art. 16. a fost modificat prin punctul 6. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

 

TITLUL III
Dispoziţii speciale

 

Art. 17. – Cererile accesorii şi incidentale sunt în căderea instanţei competente să judece cererea principală.

Art. 18. – În cererile pentru constatarea existenţei sau neexistenţei vreunui drept, competenţa instanţei se determină după regulile prevăzute pentru cererile având de obiect executarea prestaţiunii.

Art. 181. – Instanţa învestită potrivit dispoziţiilor referitoare la competenţa după valoarea obiectului cererii rămâne competentă să judece chiar dacă, ulterior învestirii, intervin modificări în ceea ce priveşte cuantumul valorii aceluiaşi obiect.

___________

Art. 181. a fost introdus prin punctul 7. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

 

Art. 19. – Părţile pot conveni, prin înscris sau prin declaraţie verbală în faţa instanţei, ca pricinile privitoare la bunuri să fie judecate de alte instanţe decât acelea care, potrivit legii, au competenţă teritorială, afară de cazurile prevăzute de art. 13, 14, 15 şi 16.

 

TITLUL IV
Conflictele de competenţă

 

Art. 20. – Există conflict de competenţă:

1. când două sau mai multe instanţe se declară deopotrivă competente să judece aceeaşi pricină;

2. când două sau mai multe instanţe s-au declarat necompetente de a judeca aceeaşi pricină.

___________

Punctul 2. a fost modificat prin punctul 2. din Lege nr. 202/2010 începând cu 25.11.2010.

 

Art. 21. – Instanţa, înaintea căreia s-a ivit conflictul de competenţă, va suspenda din oficiu orice altă procedură şi va înainta dosarul instanţei în drept să hotărască asupra conflictului.

Art. 22. – Conflictul ivit între două judecătorii din circumscripţia aceluiaşi tribunal se judecă de acel tribunal.

Dacă cele două judecătorii nu ţin de acelaşi tribunal sau dacă conflictul s-a născut între o judecătorie şi un tribunal, sau între două tribunale, competentă este Curtea respectivă.

Dacă cele două instanţe în conflict nu se găsesc în circumscripţia aceleiaşi Curţi, precum şi conflictul între două Curţi, se judecă de Curtea Supremă de Justiţie.

Există conflict de competenţă, în sensul art. 20, şi în cazul în care el se iveşte între instanţe judecătoreşti şi alte organe cu activitate jurisdicţională. În acest caz, conflictul de competenţă se rezolvă de instanţa judecătorească ierarhic superioară instanţei în conflict, dispoziţiile art. 21 fiind aplicabile.

Instanţa competentă să judece conflictul va hotărî în camera de consiliu, fără citarea părţilor. Hotărârea este supusă recursului în termen de 5 zile de la comunicare, cu excepţia celei pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care este irevocabilă.

___________

Alineatul a fost modificat prin punctul 8. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 17.07.2005.

 

Art. 221. – Abrogat prin Legea nr. 104/1992 – M.Of. nr. 244 din 1 octombrie 1992

Art. 23. – Când, din pricina unor împrejurări excepţionale, instanţa competentă este împiedicată un timp mai îndelungat să funcţioneze, Curtea Supremă de Justiţie, la cererea părţii interesate, va desemna o altă instanţă de acelaşi grad care să judece pricina.

 

TITLUL V
Incompatibilitatea, abţinerea şi recuzarea judecătorilor

 

Art. 24. – Judecătorul care a pronunţat o hotărâre într-o pricină nu poate lua parte la judecata aceleiaşi pricini în apel sau în recurs şi nici în caz de rejudecare după casare.

De asemenea nu poate lua parte la judecată cel care a fost martor, expert sau arbitru în aceeaşi pricină.

Art. 25. – Judecătorul care ştie că există un motiv de recuzare în privinţa sa este dator să înştiinţeze pe şeful lui şi să se abţină de la judecarea pricinii.

Art. 26. – Abţinerea se propune de judecător şi se judecă potrivit normelor prevăzute de art. 30, 31, şi 32.

Art. 27. – Judecătorul poate fi recuzat:

1. când el, soţul său, ascendenţii ori descendenţii lor, au vreun interes în judecarea pricinii sau când este soţ, rudă sau afin, până la al patrulea grad inclusiv, cu vreuna din părţi;

2. când el este soţ, rudă sau afin în linie directă ori în linie colaterală, până la al patrulea grad inclusiv, cu avocatul sau mandatarul unei părţi sau dacă este căsătorit cu fratele ori sora soţului uneia din aceste persoane;

3. când soţul în viaţă şi nedespărţit este rudă sau afin a uneia din părţi până la al patrulea grad inclusiv, sau dacă, fiind încetat din viaţă ori despărţit, au rămas copii;

4. dacă el, soţul sau rudele lor până la al patrulea grad inclusiv au o pricină asemănătoare cu aceea care se judecă sau dacă au o judecată la instanţa unde una din părţi este judecător;

5. dacă între aceleaşi persoane şi una din părţi a fost o judecată penală în timp de 5 ani înaintea recuzării;

6. dacă este tutore sau curator al uneia dintre părţi;

___________

Punctul 6. a fost modificat prin punctul 9. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

 

7. dacă şi-a spus părerea cu privire la pricina ce se judecă;

8. dacă a primit de la una din părţi daruri sau făgăduieli de daruri ori altfel de îndatoriri;

9. dacă este vrăjmăşie între el, soţul sau una din rudele sale până la al patrulea grad inclusiv şi una din părţi, soţii sau rudele acestora până la gradul al treilea inclusiv.

Art. 28. – Nu se pot recuza judecătorii, rude sau afini ai acelora care stau în judecată ca tutor, curator, consiliu judiciar*) sau director al unei instituţii publice sau societăţi comerciale, când aceştia nu au interes personal în judecarea pricinii.

___________

*) Dispoziţia privitoare la consiliul judiciar trebuie socotită implicit, prin intrarea în vigoare a Codului familiei.

 

Nu se pot recuza toţi judecătorii unei instanţe sau ai unei secţii a acesteia.

___________

Alineatul a fost introdus prin punctul 91. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 17.07.2005.

 

Cererile de recuzare a instanţelor ierarhic superioare formulate la instanţa care soluţionează litigiul sunt inadmisibile.

___________

Alineatul a fost introdus prin punctul 1. din Lege nr. 459/2006 începând cu 12.01.2007.

 

Pentru aceleaşi motive de recuzare nu se poate formula o nouă cerere împotriva aceluiaşi judecător.

___________

Alineatul a fost introdus prin punctul 91. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 17.07.2005.

 

Art. 29. – Propunerea de recuzare se va face verbal sau în scris pentru fiecare judecător în parte şi înainte de începerea oricărei dezbateri.

Când motivele de recuzare s-au ivit după începerea dezbaterilor, partea va trebui să propună recuzarea de îndată ce acestea îi sunt cunoscute.

Judecătorul împotriva căruia e propusă recuzarea poate declara că se abţine.

Art. 30. – Recuzarea judecătorului se hotărăşte de instanţa respectivă, în alcătuirea căreia nu poate să intre cel recuzat.

În cazul când din pricina recuzării nu se poate alcătui completul de judecată, cererea de recuzare se judecă de instanţa ierarhic superioară.

___________

Alineatul a fost modificat prin punctul 92. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 17.07.2005.

 

Abrogat prin punctul 10. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 17.07.2005.

Cererile de recuzare inadmisibile potrivit art. 28 se soluţionează de instanţa în faţa căreia au fost formulate.

___________

Alineatul a fost modificat prin punctul 2. din Lege nr. 459/2006 începând cu 12.01.2007.

 

Art. 31. – Instanţa decide asupra recuzării, în camera de consiliu, fără prezenţa părţilor şi ascultând pe judecătorul recuzat.

___________

Alineatul a fost modificat prin punctul 102. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 17.07.2005.

 

Nu se admite interogatoriul sau jurământul*) ca mijloc de dovadă a motivelor de recuzare.

În cursul judecării cererii de recuzare nu se va face nici un act de procedură.

___________

*) Jurământul, ca mijloc de probă, a fost desfiinţat prin Decretul nr. 208 din 12 august 1950.

 

Art. 32. – Încheierea asupra recuzării se citeşte în şedinţă publică.

Dacă recuzarea a fost admisă, judecătorul se va retrage de la judecarea pricinii.

___________

Alineatul a fost modificat prin punctul 11. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

 

Încheierea prin care s-a hotărât recuzarea va arăta în ce măsură actele îndeplinite de judecătorul recuzat urmează să fie păstrate.

Art. 33. – Instanţa superioară investită cu judecarea cererii de recuzare în cazurile prevăzute de art. 30 alin. 2 va dispune trimiterea pricinii la o instanţă de acelaşi grad, în cazul când găseşte că cererea de recuzare este întemeiată.

Dacă cererea este respinsă, pricina se înapoiază spre judecare instanţei inferioare.

Art. 34. – Încheierea prin care s-a încuviinţat sau respins abţinerea, ca şi aceea prin care s-a încuviinţat recuzarea, nu este supusă la nici o cale de atac.

Încheierea prin care s-a respins recuzarea se poate ataca numai o dată cu fondul.

Când instanţa superioară de fond*) constată că recuzarea a fost pe nedrept respinsă, reface toate actele şi dovezile administrate la prima instanţă.

___________

*) Instanţa superioară de fond este instanţa de apel.

 

Art. 35. Abrogat prin punctul 12. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

Art. 36. – Dispoziţiile prezentului titlu, în afară de art. 24 şi 27 pct. 7, se aplică şi procurorilor, magistraţilor asistenţi şi grefierilor.

 

TITLUL VI
Strămutarea pricinilor

 

Art. 37. – Când una dintre părţi are două rude sau afini până la gradul al patrulea inclusiv printre magistraţii sau asistenţii judiciari ai instanţei, cealaltă parte poate să ceară strămutarea pricinii la o altă instanţă de acelaşi grad.

Strămutarea pricinii se mai poate cere pentru motive de bănuială legitimă sau de siguranţă publică. Bănuiala se socoteşte legitimă de câte ori se poate presupune că nepărtinirea judecătorilor ar putea fi ştirbită datorită împrejurării pricinii, calităţii părţilor ori vrăjmăşiilor locale. Constituie motive de siguranţă publică acele împrejurări care creează presupunerea că judecata procesului la instanţa competentă ar putea produce tulburarea ordinii publice.

___________

Art. 37. a fost modificat prin punctul 121. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 17.07.2005.

 

Art. 38. – Strămutarea pentru motiv de rudenie sau afinitate trebuie cerută mai înainte de începerea oricărei dezbateri; cea întemeiată pe bănuială legitimă sau pe siguranţă publică se poate cere în orice stare a pricinii.

___________

Alineatul a fost modificat prin punctul 122. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 17.07.2005.

 

Strămutarea pentru siguranţă publică se poate cere numai de către procurorul de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

___________

Alineatul a fost modificat prin punctul 13. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 17.07.2005.

 

Art. 39. – Cererea de strămutare întemeiată pe motive de rudenie sau de afinitate se depune la instanţa imediat superioară.

Cererea de strămutare întemeiată pe motive de bănuială legitimă sau de siguranţă publică se depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

___________

Alineatul a fost modificat prin punctul 131. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 17.07.2005.

 

Art. 40. – Cererea de strămutare se judecă în camera de consiliu.

Preşedintele instanţei va putea cere dosarul pricinii şi să ordone, fără citarea părţilor, suspendarea judecării pricinii, comunicând de urgenţă această măsură instanţei respective.

În caz de admitere, pricina se trimite spre judecată unei alte instanţe de acelaşi grad.

Hotărârea asupra strămutării se dă fără motivare şi nu este supusă nici unei căi de atac. Ea va arăta în ce măsură actele îndeplinite de instanţă înainte de strămutare urmează să fie păstrate.

Această instanţă va fi înştiinţată de îndată despre admiterea cererii de strămutare. În cazul în care instanţa a săvârşit acte de procedură sau a procedat între timp la judecarea pricinii, actele de procedură îndeplinite ulterior strămutării şi hotărârea pronunţată sunt desfiinţate de drept prin efectul admiterii cererii de strămutare.

___________

Alineatul a fost introdus prin punctul 14. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

 

Abrogat prin punctul 15. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

Art. 401. – Abrogat prin Decretul nr. 471/1957 din 30.IX.1957.

 

Art. 402. – Strămutarea pricinii nu poate fi cerută din nou, pentru acelaşi motiv, în afară de cazul în care noua cerere se întemeiază pe împrejurări necunoscute la data soluţionării cererii anterioare sau ivite după soluţionarea acesteia.

Cererea de strămutare a cauzei introdusă cu nerespectarea prevederilor alin. 1 este inadmisibilă.

___________

Art. 402. a fost introdus prin punctul 3. din Lege nr. 202/2010 începând cu 25.11.2010.

 

CARTEA a II-a
Procedura contencioasă

 

TITLUL I
Părţile

 

CAPITOLUL I
Folosinţa şi exerciţiul drepturilor procedurale

 

Art. 41. – Orice persoană care are folosinţa drepturilor civile poate să fie parte în judecată.

Asociaţiile sau societăţile care nu au personalitate juridică pot sta în judecată ca pârâte, dacă au organe proprii de conducere.

Art. 42. – Persoanele care nu au exerciţiul drepturilor lor nu pot sta în judecată decât dacă sunt reprezentate, asistate ori autorizate în chipul arătat în legile sau statutele care rânduiesc capacitatea sau organizarea lor.

Art. 43. – Lipsa capacităţii de exerciţiu a drepturilor procedurale poate fi invocată în orice stare a pricinii.

Actele de procedură îndeplinite de cel care nu are exerciţiul drepturilor procedurale sunt anulabile. Reprezentantul incapabilului sau curatorul acestuia va putea însă confirma toate sau numai o parte din aceste acte.

___________

Alineatul a fost modificat prin punctul 16. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

 

Art. 44. – În caz de urgenţă, dacă persoana fizică lipsită de capacitatea de exerciţiu a drepturilor civile nu are reprezentant legal, instanţa, la cererea părţii interesate, va putea numi un curator special, care să o reprezinte până la numirea reprezentantului legal, potrivit legii. De asemenea, instanţa va putea numi un curator special în caz de conflict de interese între reprezentant şi cel reprezentat sau când o persoană juridică, chemată să stea în judecată, nu are reprezentant legal.

___________

Alineatul a fost modificat prin punctul 17. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

 

Dispoziţiile alin. 1 se aplică, în mod corespunzător, şi persoanelor cu capacitate de exerciţiu restrânsă.

___________

Alineatul a fost introdus prin punctul 18. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

 

Numirea acestor curatori*) se va face de instanţa competentă să hotărască asupra cererii de chemare în judecată.

___________

*) Numirea tutorelui şi curatorului se face, potrivit art. 116, 145 şi, respectiv, art. 152 din Codul familiei de către autoritatea tutelară, astfel încât instanţele sunt obligate să ceară autorităţii tutelare numirea acestora.

 

Art. 45. – Ministerul Public poate porni acţiunea civilă ori de câte ori este necesar pentru apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale minorilor, ale persoanelor puse sub interdicţie şi ale dispăruţilor, precum şi în alte cazuri expres prevăzute de lege.

În cazul în care procurorul a pornit acţiunea, titularul dreptului la care se referă acţiunea va fi introdus în proces. El se va putea folosi de dispoziţiile prevăzute în art. 246, 247 şi 271-273, iar în cazul în care procurorul şi-ar retrage cererea, va putea cere continuarea judecăţii.

Procurorul poate pune concluzii în orice proces civil, în oricare fază a acestuia, dacă apreciază că este necesar pentru apărarea ordinii de drept, a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor.

În cazurile anume prevăzute de lege, participarea şi punerea concluziilor de către procuror sunt obligatorii.

Procurorul poate, în condiţiile legii, să exercite căile de atac împotriva oricăror hotărâri, iar în cazurile prevăzute de alin. 1 poate să ceară punerea în executare a hotărârilor pronunţate în favoarea persoanelor prevăzute la acel alineat.

___________

Art. 45. a fost modificat prin punctul 19. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

 

Art. 451. – Actele procesuale de dispoziţie reglementate de art. 246, 247 şi 271-273 sau de alte dispoziţii legale, făcute în orice proces de reprezentanţii persoanelor prevăzute la art. 45 alin. 1, nu vor împiedica judecata, dacă instanţa apreciază că ele nu sunt în interesul acelor persoane.

___________

Art. 451. a fost introdus prin punctul 20. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

 

Art. 46. – Abrogat prin Decretul nr. 38 din 16/02/1959.

 

CAPITOLUL II
Persoanele care sunt împreună reclamante sau pârâte

 

Art. 47. – Mai multe persoane pot fi împreună reclamante sau pârâte dacă obiectul pricinii este un drept sau o obligaţiune comună ori dacă drepturile sau obligaţiile lor au aceeaşi cauză.

Art. 48. – Actele de procedură, apărările şi concluziile unuia dintre reclamanţi sau pârâţi nu pot folosi nici păgubi celorlalţi.

Cu toate acestea, dacă prin natura raportului juridic sau în temeiul unei dispoziţii a legii, efectele hotărârii se întind asupra tuturor reclamanţilor sau pârâţilor, actele de procedură îndeplinite numai de unii din ei sau termenele încuviinţate numai unora din ei pentru îndeplinirea actelor de procedură folosesc şi celorlalţi. Când actele de procedură ale unora sunt potrivnice celor făcute de ceilalţi, se va ţine seama de actele cele mai favorabile. Reclamanţii sau pârâţii care nu s-au înfăţişat sau nu au îndeplinit un act de procedură în termen vor continua totuşi să fie citaţi.

 

CAPITOLUL III
Alte persoane care pot lua parte la judecată

 

Secţiunea I
Intervenţia

 

Art. 49. – Oricine are interes poate interveni într-o pricină ce se urmează între alte persoane.

Intervenţia este în interes propriu când cel care intervine invocă un drept al său.

Ea este în interesul uneia din părţi când sprijină numai apărarea acesteia.

Art. 50. – Cererea de intervenţie în interes propriu va fi făcută în forma prevăzută pentru cererea de chemare în judecată.

Ea se poate face numai în faţa primei instanţe şi înainte de închiderea dezbaterilor.

Cu învoirea părţilor, intervenţia în interes propriu se poate face şi în instanţa de apel.

Art. 51. – Cererea de intervenţie în interesul uneia din părţi se poate face chiar înaintea instanţei de recurs.

Art. 52. – După ascultarea părţilor şi a celui care intervine, instanţa va hotărî asupra încuviinţării în principiu a intervenţiei.

Încheierea nu se poate ataca decât o dată cu fondul.

După încuviinţarea în principiu, instanţa va dispune comunicarea intervenţiei şi, în cazurile în care întâmpinarea este obligatorie, va soroci termenul în care aceasta va trebui depusă.

Art. 53. – Cel care intervine va lua procedura în starea în care se află în momentul admiterii intervenţiei; actele de procedură următoare se vor îndeplini şi faţă de cel care intervine.

Art. 54. – În intervenţia făcută în interesul uneia din părţi, cel care intervine poate face orice act de procedură care nu este potrivnic interesului părţii în folosul căreia intervine.

Art. 55. – Intervenţia se judecă o dată cu cererea principală. Când însă judecarea cererii ar fi întârziată prin intervenţia în interes propriu, instanţa poate hotărî despărţirea ei spre a fi judecată deosebit.

Art. 56. – Apelul sau recursul făcut de cel care intervine în interesul uneia din părţi se socoteşte neavenit, dacă partea pentru care a intervenit nu a făcut ea însăşi apel sau recurs.

 

Secţiunea a II-a
Chemarea în judecată a altor persoane

 

Art. 57. – Oricare din părţi poate să cheme în judecată o altă persoană care ar putea să pretindă aceleaşi drepturi ca şi reclamantul.

Cererea făcută de pârât se depune o dată cu întâmpinarea. Când întâmpinarea nu este obligatorie, cererea se va depune cel mai târziu la prima zi de înfăţişare.

Cererea făcută de reclamant se depune cel mai târziu până la închiderea dezbaterilor înaintea primei instanţe.

Cererea va fi motivată şi se va comunica atât celui chemat, cât şi părţii potrivnice. La exemplarul cererii destinat celui chemat se vor alătura copii de pe cererea de chemare în judecată, întâmpinare şi de pe înscrisurile de la dosar.

Art. 58. – Cel chemat în judecată dobândeşte calitatea de intervenient în interes propriu, iar hotărârea îi va fi opozabilă

Art. 59. – În cazul prevăzut de art. 58, când pârâtul chemat în judecată pentru o datorie bănească recunoaşte datoria şi declară că voieşte să o execute faţă de cel care îşi va stabili judecătoreşte dreptul, el va fi scos din judecată dacă depune suma datorată.

În acest caz, judecata va urma numai între partea reclamantă şi cel chemat în judecată.

 

Secţiunea a III-a
Chemarea în garanţie

 

Art. 60. – Partea poate să cheme în garanţie o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în cazul când ar cădea în pretenţiuni cu o cerere în garanţie sau în despăgubire.

În aceleaşi condiţii, cel chemat în garanţie poate, la rândul său, să cheme în garanţie o altă persoană.

Art. 61. – Cererea va fi făcută în condiţiile de formă pentru cererea de chemare în judecată. Cererea făcută de pârât se va depune o dată cu întâmpinarea; când întâmpinarea nu este obligatorie, cererea se va depune cel mai târziu la prima zi de înfăţişare.

Cererea de chemare în garanţie făcută de reclamant se poate depune, până la închiderea dezbaterilor, înaintea primei instanţe.

Art. 62. – Instanţa va dispune ca cererea să fie comunicată celui chemat în garanţie şi, dacă întâmpinarea este obligatorie, va soroci termenul în care aceasta urmează să fie depusă de cel chemat în garanţie.

Art. 63. – Cererea de chemare în garanţie se judecă o dată cu cererea principală.

Când judecarea cererii principale ar fi întârziată prin chemarea în garanţie, instanţa poate dispune despărţirea ei spre a fi judecate deosebit.

 

Secţiunea a IV-a
Arătarea titularului dreptului

 

Art. 64. – Pârâtul care deţine un lucru pentru altul sau care exercită în numele altuia un drept asupra unui lucru va putea arăta pe acela în numele căruia deţine lucrul sau exercită dreptul, dacă a fost chemat în judecată de o persoană care pretinde un drept real asupra lucrului.

Art. 65. – Cererea privitoare la arătarea titularului dreptului va fi motivată şi se va depune o dată cu întâmpinarea, iar, dacă aceasta nu este obligatorie, cel mai târziu la prima zi de înfăţişare.

Cererea va fi comunicată celui arătat ca titular, împreună cu citaţia, copiile de pe cerere şi înscrisurile de la dosar.

Art. 66. – Dacă cel arătat ca titular recunoaşte susţinerile pârâtului şi reclamantul consimte, el va lua locul pârâtului, care va fi scos din judecată.

Când cel chemat nu se înfăţişează sau tăgăduieşte arătările pârâtului, se vor aplica dispoziţiile art. 58.

 

CAPITOLUL IV
Reprezentarea părţilor în judecată

 

Art. 67. – Părţile pot să exercite drepturile procedurale personal sau prin mandatar.

Mandatarul cu procură generală poate să reprezinte în judecată pe mandant, numai dacă acest drept i-a fost dat anume.

Dacă cel care a dat procură generală nu are domiciliu şi nici reşedinţă în ţară, sau dacă procura este dată unui prepus, dreptul de reprezentare în judecată se presupune dat.

Art. 68. – Procura pentru exerciţiul dreptului de chemare în judecată sau de reprezentare în judecată trebuie făcută prin înscris sub semnătură legalizată; în cazul când procura este dată unui avocat, semnătura va fi certificată potrivit legii avocaţilor.*)

Dreptul de reprezentare mai poate fi dat şi prin declaraţie verbală, făcută în instanţă şi trecută în încheierea de şedinţă.

Mandatul este presupus dat pentru toate actele judecăţii, chiar dacă nu cuprinde nici o arătare în această privinţă; el poate fi însă restrâns numai la anumite acte sau pentru anumită instanţă.

Dacă mandatul este dat unei alte persoane decât unui avocat, mandatarul nu poate pune concluzii decât prin avocat, cu excepţia consilierului juridic care, potrivit legii, reprezintă partea.

___________

Alineatul a fost modificat prin punctul 201. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 17.07.2005.

 

Asistarea de către avocat nu este cerută doctorilor sau licenţiaţilor în drept când ei sunt mandatari în pricinile soţului sau rudelor până la al patrulea grad inclusiv.

De asemenea asistarea de către avocat nu este cerută la judecătorii când partea este reprezentată prin soţ sau rudă până la al patrulea grad inclusiv.

___________

*) A se vedea Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea avocaturii.

 

Art. 69. – Recunoaşterile privitoare la drepturile în judecată, renunţările, cum şi propunerile de tranzacţie nu se pot face decât în temeiul unei procuri speciale.

Avocatul care a asistat pe o parte la judecarea pricinii, chiar fără mandat, poate face orice acte pentru păstrarea drepturilor supuse unui termen şi care s-ar pierde prin neexercitarea lor la timp. El poate să exercite de asemenea orice cale de atac împotriva hotărârii date; în acest caz însă, toate actele de procedură se vor îndeplini numai faţă de partea însăşi.

Art. 70. – Când dreptul de reprezentare izvorăşte din lege sau dintr-o dispoziţie judecătorească, asistarea reprezentantului de către un avocat nu este obligatorie.

Art. 71. – Mandatul nu încetează prin moartea celui care l-a dat şi nici dacă acesta a devenit incapabil. Mandatul dăinuieşte până la retragerea lui de către moştenitori sau de către reprezentantul legal al incapabilului.

Art. 72. – Renunţarea sau retragerea mandatului nu poate fi opusă celeilalte părţi decât de la comunicare, afară numai dacă a fost făcută în şedinţă în prezenţa părţii.

Mandatarul care renunţă la împuternicire este ţinut să înştiinţeze atât pe cel care i-a dat mandatul cât şi instanţa, cu cel puţin 15 zile înainte de termenul de înfăţişare sau de împlinirea termenelor căilor de atac.

Art. 73. Abrogat prin punctul 21. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

CAPITOLUL V
Asistenţa judiciară*)

    ___________

*) A se vedea, cu privire la asistenţa juridică, Decretul nr. 281/1954 pentru organizarea şi exercitarea avocaturii.

 

Art. 74. Abrogat prin alineatul din Ordonanţă de urgenţă nr. 51/2008 începând cu 25.05.2008.

Art. 75. Abrogat prin alineatul din Ordonanţă de urgenţă nr. 51/2008 începând cu 25.05.2008.

Art. 76. Abrogat prin alineatul din Ordonanţă de urgenţă nr. 51/2008 începând cu 25.05.2008.

Art. 77. Abrogat prin alineatul din Ordonanţă de urgenţă nr. 51/2008 începând cu 25.05.2008.

Art. 78. Abrogat prin alineatul din Ordonanţă de urgenţă nr. 51/2008 începând cu 25.05.2008.

Art. 79. Abrogat prin alineatul din Ordonanţă de urgenţă nr. 51/2008 începând cu 25.05.2008.

Art. 80. Abrogat prin alineatul din Ordonanţă de urgenţă nr. 51/2008 începând cu 25.05.2008.

Art. 81. Abrogat prin alineatul din Ordonanţă de urgenţă nr. 51/2008 începând cu 25.05.2008.

TITLUL II
Dispoziţii generale de procedură

 

CAPITOLUL I
Cererile

 

Art. 82. – Orice cerere adresată instanţelor judecătoreşti trebuie să fie făcută în scris şi să cuprindă arătarea instanţei, numele şi prenumele, domiciliul sau reşedinţa părţilor ori, după caz, denumirea şi sediul lor, numele şi prenumele, domiciliul sau reşedinţa reprezentanţilor lor, dacă este cazul, obiectul cererii şi semnătura. De asemenea, cererea va cuprinde, dacă este cazul, şi datele de identificare a mijloacelor de comunicare utilizate de părţi, precum numărul de telefon, numărul de fax, adresa de poştă electronică sau altele asemenea.

___________

Alineatul a fost modificat prin punctul 4. din Lege nr. 202/2010 începând cu 25.11.2010.

 

În cazul în care, din orice motive, cererea nu poate fi semnată, judecătorul va stabili mai întâi identitatea părţii şi îi va citi acesteia conţinutul cererii. Despre toate acestea judecătorul va face menţiune pe cerere.

___________

Alineatul a fost modificat prin punctul 25. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

 

Abrogat prin punctul 26. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

Abrogat prin punctul 26. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

Abrogat prin punctul 26. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

Art. 83. – Când cererea este făcută prin mandatar, se va alătura procura în original sau în copie legalizată.

Mandatarul avocat certifică el însuşi copia de pe procura sa.

Reprezentantul legal va alătura copie legalizată de pe înscrisul doveditor al calităţii sale.

___________

Alineatul a fost modificat prin punctul 27. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

 

Abrogat prin punctul 28. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

Art. 84. – Cererea de chemare în judecată sau pentru exercitarea unei căi de atac este valabil făcută chiar dacă poartă o denumire greşită.

 

CAPITOLUL II
Citaţiile şi comunicarea actelor de procedură

 

Art. 85. – Judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfăţişarea părţilor, afară numai dacă legea nu dispune altfel.

Art. 86. – Comunicarea cererilor şi a tuturor actelor de procedură se va face, din oficiu, prin agenţii procedurali ai instanţei sau prin orice alt salariat al acesteia, precum şi prin agenţi ori salariaţi ai altor instanţe, în ale căror circumscripţii se află cel căruia i se comunică actul.

Instanţa solicitată, când i se cere să îndeplinească procedura de comunicare pentru altă instanţă, este obligată să ia de îndată măsurile necesare, potrivit legii, şi să trimită instanţei solicitante dovezile de îndeplinire a procedurii.

În cazul în care comunicarea potrivit alin. 1 nu este posibilă, aceasta se va face prin poştă, cu scrisoare recomandată cu dovadă de primire sau prin alte mijloace ce asigură transmiterea textului actului şi confirmarea primirii acestuia.

___________

Art. 86. a fost modificat prin punctul 29. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

 

Art. 861. – După sesizarea instanţei, dacă părţile au avocat sau consilier juridic, cererile, întâmpinările sau alte acte se pot comunica direct între aceştia. În acest caz, cel care primeşte actul va atesta primirea şi va consemna data primirii pe însuşi exemplarul care se va depune la instanţă, de îndată, sub sancţiunea neluării în seamă. Dovada comunicării actelor poate fi făcută şi prin orice alt înscris depus la dosarul cauzei prin care se atestă, sub semnătură, primirea fiecărui act de procedură care a fost comunicat.

___________

Art. 861. a fost introdus prin punctul 5. din Lege nr. 202/2010 începând cu 25.11.2010.

 

Art. 862. – În scopul obţinerii datelor şi informaţiilor necesare realizării procedurii de comunicare a citaţiilor, a altor acte de procedură, precum şi îndeplinirii oricărei atribuţii proprii activităţii de judecată, instanţele au drept de acces direct la bazele electronice de date sau la alte sisteme de informare deţinute de autorităţi şi instituţii publice.

Autorităţile şi instituţiile prevăzute la alin. 1 au obligaţia de a lua măsurile necesare în vederea asigurării accesului direct al instanţelor la bazele electronice de date şi sistemele de informare prevăzute la acelaşi alineat.

___________

Art. 862. a fost introdus prin punctul 5. din Lege nr. 202/2010 începând cu 25.11.2010.

 

Art. 87. – Vor fi citaţi:

1. statul, judeţul, comuna şi celelalte persoane juridice de drept public, în persoana capului autorităţii la contenciosul sediului central al administraţiei respective sau, în lipsă de contencios, la sediul administraţiei;

2. persoanele juridice de drept privat, prin reprezentanţii lor, la sediul principal sau la cel al sucursalei ori, după caz, al reprezentanţei.

___________

Punctul 2. a fost modificat prin punctul 30. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

 

3. asociaţiile şi societăţile care nu au personalitate juridică, prin organele lor de conducere, la sediul administraţiei lor;

4. Abrogat prin punctul 31. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

5. cei supuşi procedurii reorganizării judiciare şi a falimentului prin administratorul judiciar ori, după caz, lichidatorul judiciar;

___________

Punctul 5. a fost modificat prin punctul 32. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

 

6. incapabilii, prin reprezentanţii lor legali.

În caz de numire a unui curator special, citarea se va face prin acest curator;

7. personalul misiunilor diplomatice şi oficiilor consulare ale României, cetăţenii români trimişi ca funcţionari la organizaţii internaţionale, precum şi membrii lor de familie care locuiesc cu ei, aflaţi în străinătate, prin Ministerul Afacerilor Externe.

Cetăţenii români, alţii decât cei prevăzuţi în alineatul precedent, aflaţi în străinătate în interes de serviciu, prin organele centrale care i-au trimis sau în subordinea cărora se află cei care i-au trimis;

8. în cazul în care prin tratate sau convenţii internaţionale la care este parte România sau prin acte normative speciale nu se prevede o altă procedură, cei care se află în străinătate, având domiciliul sau reşedinţa cunoscută, printr-o citaţie scrisă trimisă cu scrisoare recomandată cu dovadă de primire. Dispoziţiile art. 1141 alin. 4 sunt aplicabile.

Dacă domiciliul sau reşedinţa celor aflaţi în străinătate nu sunt cunoscute, citarea se face potrivit art. 95.

În toate cazurile, dacă cei aflaţi în străinătate au mandatar cunoscut în ţară, va fi citat şi acesta;

___________

Punctul 8. a fost modificat prin punctul 33. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

 

9. cei cu domiciliul sau reşedinţa necunoscută, potrivit art. 95;

10. moştenitorii, până la intervenirea lor în proces, printr-un curator special, numit de instanţă.*)

___________

*) Numirea tutorelui şi curatorului se face, potrivit art. 116, 145 şi, respectiv, art. 152 din Codul familiei de către autoritatea tutelară, astfel încât instanţele sunt obligate să ceară autorităţii tutelare numirea acestora.

 

Art. 88. – Citaţia va cuprinde:

1. numărul şi data emiterii, precum şi numărul dosarului;

2. arătarea anului, lunii, zilei şi orei de înfăţişare;

3. arătarea instanţei şi sediul ei;

4. numele, domiciliul şi calitatea celui citat;

5. numele şi domiciliul părţii potrivnice şi felul pricinii;

51. menţiunea că, prin înmânarea citaţiei, sub semnătură de primire, personal sau prin reprezentant legal sau convenţional, pentru un termen de judecată, cel citat este prezumat că are în cunoştinţă şi termenele de judecată ulterioare aceluia pentru care citaţia i-a fost înmânată;

___________

Punctul 51. a fost modificat prin punctul 6. din Lege nr. 202/2010 începând cu 25.11.2010.

 

52. alte menţiuni prevăzute de lege;

___________

Punctul 52. a fost introdus prin punctul 7. din Lege nr. 202/2010 începând cu 25.11.2010.

 

6. parafa şefului instanţei şi semnătura grefierului.

Arătările de la punctele 2, 3, 4 şi 6 sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii.

Art. 89. – Citaţia, sub pedeapsa nulităţii, va fi înmânată părţii cu cel puţin 5 zile înaintea termenului de judecată. În pricinile urgente, termenul poate fi şi mai scurt, după aprecierea instanţei.

Înfăţişarea părţii în instanţă, în persoană sau prin mandatar, acoperă orice vicii de procedură. Partea este însă în drept să ceară amânarea dacă nu-i s-a înmânat citaţia în termen.

Art. 90. – Înmânarea citaţiei şi a tuturor actelor de procedură se face la domiciliul sau reşedinţa celui citat. Când acesta are o aşezare agricolă, comercială, industrială sau profesională în altă parte, înmânarea se poate face şi la locul acestor aşezări.

Înmânarea se poate face oriunde, când cel citat primeşte citaţia.

(Textul alin. 3 a fost abrogat prin Decretul nr. 132 din 19.VI.1952).

Pentru cei ce se găsesc sub arme, citaţia se înmânează la comandamentul superior cel mai apropiat.

Pentru cei care alcătuiesc echipajul unui vas de comerţ, înmânarea se face, în lipsa unui domiciliu cunoscut, la căpitănia portului unde se găseşte înregistrat vasul.

Pentru deţinuţi, înmânarea se face la administraţia închisorii.

Pentru bolnavii aflaţi în spitale, ospicii ori sanatorii, la direcţia aşezământului.

Art. 91. – Înmânarea citaţiilor şi a tuturor actelor de procedură, în cazurile prevăzute de art. 87 pct. 1, 2, 3, 5 şi 7, precum şi în cele prevăzute de art. 90 alin. 3, 4, 5 şi 6 sau atunci când actul urmează să fie înmânat unui avocat ori notar public, se poate face funcţionarului sau persoanei însărcinate cu primirea corespondenţei, care îşi va arăta în clar numele şi prenumele, precum şi calitatea, iar apoi va semna dovada.

___________

Art. 91. a fost modificat prin punctul 35. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

 

Art. 92. – Înmânarea citaţiei se va face personal celui citat, care va semna adeverinţa de primire, agentul însărcinat cu înmânarea certificând identitatea şi semnătura acestuia.

Dacă cel citat, aflându-se la domiciliu, nu vrea să primească citaţia sau, primind-o, nu voieşte ori nu poate să semneze adeverinţa de primire, agentul va lăsa citaţia în mâna celui citat sau, în cazul refuzului de primire, o va afişa pe uşa locuinţei acestuia, încheind despre acestea proces-verbal.

Dacă cel citat nu se găseşte la domiciliu sau dacă, în cazul hotelurilor sau clădirilor compuse din mai multe apartamente, el nu a indicat camera sau apartamentul în care locuieşte, agentul va înmâna citaţia, în primul caz, unei persoane din familie, sau, în lipsă, oricărei alte persoane care locuieşte cu dânsul, sau care, în mod obişnuit, primeşte corespondenţa, iar, în celelalte cazuri, administratorului, portarului, ori celui ce în mod obişnuit îl înlocuieşte; persoana care primeşte citaţia va semna adeverinţa de primire, agentul certificându-i identitatea şi semnătura şi încheind proces-verbal despre cele urmate.

Dacă persoanele arătate în alineatul precedent nu voiesc ori nu pot să semneze adeverinţa de primire, agentul va încheia proces-verbal, lăsând citaţia în mâna lor; dacă cei arătaţi nu voiesc să primească citaţia sau sunt lipsă, agentul va afişa citaţia, fie pe uşa locuinţei celui citat, fie dacă nu are indicaţia apartamentului sau camerei locuite, pe uşa principală a clădirii, încheind de asemenea proces-verbal despre toate acestea.

Înmânarea citaţiei nu se poate face unui minor sub 14 ani împliniţi sau unei persoane lipsită de judecată. Puterea de judecată este presupusă până la dovada contrarie.

Dispoziţiile prezentului articol se aplică şi la comunicarea sau notificarea oricărui alt act de procedură.

Art. 921. – Comunicarea citaţiei şi a altor acte de procedură nu se poate realiza prin afişare în cazul persoanelor juridice, precum şi al asociaţiilor sau societăţilor care, potrivit legii, pot sta în judecată, cu excepţia cazurilor în care se refuză primirea sau dacă se constată lipsa oricărei persoane la sediul acestora.

___________

Alineatul a fost introdus prin punctul 36. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 17.07.2005.

___________

Art. 921. a fost introdus prin punctul 36. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 17.07.2005.

 

Art. 93. – În caz de alegere de domiciliu, dacă partea a arătat şi persoana însărcinată cu primirea actelor de procedură, comunicarea acestora se va face la acea persoană, iar în lipsa unei asemenea arătări, la domiciliul părţii.

Art. 94. – Când comunicarea actelor de procedură nu se poate face din cauză că s-a dărâmat clădirea, a devenit de nelocuit sau din alt motiv asemănător, agentul va depune actul la grefa instanţei, care va înştiinţa din timp partea despre această împrejurare, dispoziţiile art. 95 fiind aplicabile în mod corespunzător.

Art. 95. – Când reclamantul învederează că, deşi a făcut tot ce i-a stat în putinţă, nu a izbutit să afle domiciliul pârâtului, preşedintele instanţei va dispune citarea acestuia prin publicitate.

Citarea prin publicitate se face afişându-se citaţia la uşa instanţei. Citaţia se publică şi în Monitorul Oficial al României sau într-un ziar mai răspândit, în cazurile în care preşedintele judecătoriei sau completul de judecată apreciază că o asemenea măsură este necesară.

Afişarea, precum şi publicarea citaţiei în Monitorul Oficial sau într-un ziar mai răspândit se fac cu cel puţin 15 zile înainte de data fixată pentru judecată. În cazurile urgente, preşedintele judecătoriei sau completului de judecată va putea reduce acest termen la 5 zile.

Dacă pârâtul se înfăţişează şi dovedeşte că a fost citat prin publicitate cu rea-credinţă, toate actele de procedură ce au urmat încuviinţării acestei citări vor fi anulate, reclamantul putând fi sancţionat cu amendă şi obligat la despăgubiri, potrivit legii.

___________

Alineatul a fost modificat prin punctul 37. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

 

Art. 96. – Partea prezentă în instanţă, în persoană sau prin mandatar, nu poate refuza primirea actelor de procedură şi a înscrisurilor care i se comunică în şedinţă. În acest caz, instanţa poate încuviinţa, la cerere, un termen pentru a lua cunoştinţă de acte.

Art. 97. – Nici un act de procedură nu se poate îndeplini în zilele de sărbătoare legală, afară de cazuri grabnice, după încuviinţarea preşedintelui.

Art. 98. – Schimbarea domiciliului uneia din părţi în timpul judecăţii trebuie, sub pedeapsa neluării ei în seamă, să fie adusă la cunoştinţa instanţei prin petiţie la dosar, iar părţii potrivnice prin scrisoare recomandată, a cărei recipisă de predare se va depune la dosar o dată cu petiţia prin care se înştiinţează instanţa despre schimbarea domiciliului.

Art. 99. Abrogat prin punctul 38. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

Art. 100. – Procesul-verbal încheiat de cel însărcinat cu înmânarea actului de procedură trebuie să cuprindă:

1. anul, luna şi ziua când a fost încheiat;

2. numele celui care l-a încheiat;

3. funcţiunea acestuia;

4. numele, prenumele şi domiciliul celui căruia i s-a făcut comunicarea, cu arătarea numărului, etajului, apartamentului sau camerei, dacă cel căruia i s-a făcut comunicarea locuieşte într-o clădire cu mai multe etaje sau apartamente sau în hotel şi dacă actul de procedură a fost înmânat la locuinţa sa, ori a fost afişat pe uşa acestei locuinţe;

5. arătarea instanţei de la care porneşte actul de procedură şi identificarea lui, iar pentru citaţii şi a termenului de înfăţişare.

6. arătarea înscrisurilor comunicate;

7. numele şi calitatea celui căruia i s-a făcut înmânarea sau locul unde s-a făcut afişarea;

8. semnătura celui care a încheiat procesul-verbal.

Dacă cei care urmează să semneze dovada de primire sau procesul-verbal refuză sau nu pot să facă, se va face vorbire despre aceasta în cuprinsul procesului-verbal.

Arătările de la punctele 1, 2, 4, 5, 7 şi 8 sunt prevăzute sub pedeapsa nulităţii.

Procesul-verbal face dovadă până la înscrierea în fals cu privire la faptele constatate personal de cel care l-a încheiat.

 

CAPITOLUL III
Termenele

 

Art. 101. – Termenele se înţeleg pe zile libere, neintrând în socoteală nici ziua când a început, nici ziua când s-a sfârşit termenul.

Termenele statornicite pe ore încep să curgă de la miezul nopţii zilei următoare.

Termenele statornicite pe ani, luni sau săptămâni se sfârşesc în ziua anului, lunii sau săptămânii corespunzătoare zilei de plecare.

Termenul care, începând la 29, 30 sau 31 ale lunii, se sfârşeşte într-o lună care nu are o asemenea zi, se va socoti împlinit în ziua cea din urmă a lunii.

Termenul care se sfârşeşte într-o zi de sărbătoare legală, sau când serviciul este suspendat, se va prelungi până la sfârşitul primei zile de lucru următoare.

Art. 102. – Termenele încep să curgă de la data comunicării actelor de procedură dacă legea nu dispune altfel.

Termenele încep să curgă şi împotriva părţii care a cerut comunicarea, de la data când a cerut-o.

Art. 103. – Neexercitarea oricărei căi de atac şi neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa ei.

În acest din urmă caz, actul de procedură se va îndeplini în termen de 15 zile de la încetarea împiedicării; în acelaşi termen vor fi arătate şi motivele împiedicării.

Art. 104. – Actele de procedură trimise prin poştă instanţelor judecătoreşti se socotesc îndeplinite în termen dacă au fost predate recomandat la oficiul poştal înainte de împlinirea lui.

 

CAPITOLUL IV
Nulitatea actelor de procedură

 

Art. 105. – Actele de procedură îndeplinite de un judecător cu încălcarea normelor de competenţă de ordine publică sau privată vor fi declarate nule în condiţiile prevăzute de lege.

___________

Alineatul a fost modificat prin punctul 8. din Lege nr. 202/2010 începând cu 25.11.2010.

 

Actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un funcţionar necompetent se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părţii o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor. În cazul nulităţilor prevăzute anume de lege, vătămarea se presupune până la dovada contrarie.

Art. 106. – Anularea unui act de procedură atrage şi nulitatea actelor următoare, în măsura în care acestea nu pot avea o existenţă de sine stătătoare.

Judecătorul va putea să dispună îndreptarea neregularităţilor săvârşite cu privire la actele de procedură.

Art. 107. – Preşedintele va amâna judecarea pricinii ori de câte ori constată că partea care lipseşte nu a fost citată cu respectarea cerinţelor prevăzute de lege sub pedeapsa nulităţii.

Art. 108. – Nulităţile de ordine publică pot fi ridicate de parte sau de judecător în orice stare a pricinii.

Celelalte nulităţi se declară numai după cererea părţii care are interes să o invoce.

Neregularitatea actelor de procedură se acoperă dacă partea nu a invocat-o la prima zi de înfăţişare ce a urmat după această neregularitate şi înainte de a pune concluzii în fond.

Nimeni nu poate invoca neregularitatea pricinuită prin propriul său fapt.

 

CAPITOLUL IV1
Amenzi judiciare şi despăgubiri

 

Art. 1081. – Dacă legea nu prevede altfel, instanţa, potrivit dispoziţiilor prezentului articol, va putea sancţiona următoarele fapte săvârşite în legătură cu procesul, astfel:

1. cu amendă judiciară de la 500.000 lei la 7.000.000 lei:

a) introducerea, cu rea-credinţă, a unor cereri vădit netemeinice;

b) formularea, cu rea-credinţă, a unei cereri de recuzare sau de strămutare;

c) obţinerea, cu rea-credinţă, a citării prin publicitate a oricărei părţi;

d) obţinerea, cu rea-credinţă, de către reclamantul căruia i s-a respins cererea, a unor măsuri asigurătorii prin care pârâtul a fost păgubit;

e) contestarea, cu rea-credinţă, a scrierii sau semnăturii unui înscris;

f) refuzul părţii de a se prezenta la şedinţa de informare cu privire la avantajele medierii, în situaţiile în care a acceptat, potrivit legii.

___________

Litera f) a fost introdusă prin punctul 9. din Lege nr. 202/2010 începând cu 25.11.2010.

 

2. cu amendă judiciară de la 300.000 lei la 5.000.000 lei:

a) neprezentarea martorului legal citat sau refuzul acestuia de a depune mărturie când este prezent în instanţă, în afară de cazul în care acesta este minor;

b) neprezentarea avocatului, a reprezentantului sau a celui care asistă partea, ori nerespectarea de către aceştia a îndatoririlor stabilite de lege sau de către instanţă, dacă în acest mod s-a cauzat amânarea judecării procesului;

c) refuzul expertului de a primi lucrarea sau nedepunerea lucrării în termenul fixat, ori refuzul de a da lămuririle cerute;

c1) nerespectarea de către agenţii forţei publice a obligaţiei de acordare a concursului la îndeplinirea efectivă a executării silite, potrivit art. 3732 alin. 1;

___________

Litera c1) a fost introdusă prin punctul 3. din Lege nr. 459/2006 începând cu 12.01.2007.

 

d) neluarea de către conducătorul unităţii în cadrul căreia urmează a se efectua o expertiză a măsurilor necesare pentru efectuarea acesteia sau pentru efectuarea la timp a expertizei, precum şi împiedicarea de către orice persoană a efectuării expertizei în condiţiile legii;

___________

Litera d) a fost introdusă prin punctul 39. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 17.07.2005.

 

e) neprezentarea unui înscris sau a unui bun, de către cel care îl deţine, la termenul fixat în acest scop de instanţă;

f) refuzul sau omisiunea unei autorităţi ori a altei persoane de a comunica la cererea instanţei, la termenul fixat în acest scop, datele care rezultă din actele şi evidenţele ei;

g) cauzarea amânării judecării sau executării silite de către cel însărcinat cu îndeplinirea actelor de procedură.

h) împiedicarea în orice mod a exercitării, în legătură cu procesul, a atribuţiilor ce revin judecătorilor, experţilor desemnaţi de instanţă în condiţiile legii, agenţilor procedurali, precum şi altor salariaţi ai instanţei;

___________

Litera h) a fost introdusă prin punctul 39. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 17.07.2005.

 

i) Abrogată prin punctul 4. din Lege nr. 459/2006 începând cu 12.01.2007.

Amenda nu se va aplica persoanelor la care se referă pct. 2 al alin. 1, dacă motive temeinice le-au împiedicat să aducă la îndeplinire obligaţiile ce le revin.

___________

Alineatul a fost introdus prin punctul 39. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 17.07.2005.

 

Art. 1082. – Nerespectarea de către oricare dintre părţi sau de către alte persoane a măsurilor luate de către instanţă pentru asigurarea ordinii şi solemnităţii şedinţei de judecată se sancţionează cu amendă de la 300.000 lei la 2.000.000 lei.

Nerespectarea de către orice persoană a dispoziţiilor privind desfăşurarea normală a executării silite se sancţionează de către preşedintele instanţei de executare, la cererea executorului, cu amendă de la 500.000 lei la 5.000.000 lei.

O dată cu aplicarea sancţiunii se va stabili în ce constă abaterea săvârşită.

Art. 1083. – Cel care, cu intenţie sau din culpă, a pricinuit amânarea judecării sau a executării silite, prin una dintre faptele prevăzute în art. 1081 sau art. 1082, la cererea părţii interesate va putea fi obligat de către instanţa de judecată ori, după caz, de către preşedintele instanţei de executare, la plata unei despăgubiri pentru paguba cauzată prin amânare.

Art. 1084. – Amenda şi despăgubirea se stabilesc prin încheiere executorie, care se comunică celui obligat, dacă măsura a fost luată în lipsa acestuia.

Art. 1085. – Împotriva încheierii prevăzute la art. 1084 cel obligat la amendă sau despăgubire va putea face numai cerere de reexaminare, solicitând, motivat, să se revină asupra amenzii ori despăgubirii sau să se dispună reducerea acestora.

Cererea se face în termen de 15 zile, după caz, de la data la care a fost luată măsura sau de la data comunicării încheierii.

Cererea se soluţionează prin încheiere irevocabilă, dată în camera de consiliu, de către instanţa de judecată ori de preşedintele instanţei de executare care a aplicat amenda sau despăgubirea.

___________

CAPITOLUL IV1 a fost introdus prin punctul 39. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

 

TITLUL III
Procedura înaintea primei instanţe

 

CAPITOLUL I
Procedura înainte de judecată

 

Secţiunea I
Dispoziţii generale

 

Art. 109. – Oricine pretinde un drept împotriva unei alte persoane trebuie să facă o cerere înaintea instanţei competente.

Sesizarea instanţei se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, dacă legea prevede în mod expres aceasta. Dovada îndeplinirii procedurii prealabile se va anexa la cererea de chemare în judecată.

Neîndeplinirea procedurii prealabile nu poate fi invocată decât de către pârât prin întâmpinare, sub sancţiunea decăderii.

La sesizarea instanţei cu dezbaterea procedurii succesorale, reclamantul va depune o încheiere emisă de notarul public cu privire la verificarea evidenţelor succesorale prevăzute de Codul civil şi de lege. În acest caz neîndeplinirea procedurii prealabile poate fi invocată nu numai de către pârât, ci şi de către instanţă, din oficiu.

___________

Art. 109. a fost modificat prin punctul 10. din Lege nr. 202/2010 începând cu 25.11.2010.

 

Art. 1091. – Abrogat prin Legea nr. 104/1992 – M.Of. nr. 244 din 1 octombrie 1992.

Art. 110. – Cererea pentru predarea unui imobil, la împlinirea termenului de locaţiune, poate fi făcută chiar înainte de împlinirea acestui termen.

___________

Alineatul a fost modificat prin linia din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

 

Se poate de asemenea cere, înainte de termen, executarea la termen a unei obligaţii alimentare sau altei prestaţiuni periodice.

Preşedintele mai poate încuviinţa în general, înainte de împlinirea termenului, cereri pentru executarea la termen a unor obligaţiuni, ori de câte ori va socoti că cererile sunt îndreptăţite pentru a preîntâmpina reclamantului o pagubă însemnată pe care acesta ar încerca-o dacă ar aştepta împlinirea termenului.

Art. 111. – Partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenţei sau neexistenţei unui drept. Cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului.

 

Secţiunea a II-a
Chemarea în judecată

 

Art. 112. – Cererea de chemare în judecată va cuprinde:

1. numele şi prenumele, domiciliul sau reşedinţa părţilor ori, pentru persoanele juridice, denumirea şi sediul lor, precum şi, după caz, numărul de înmatriculare în registrul comerţului sau de înscriere în registrul persoanelor juridice, codul fiscal şi contul bancar. Dispoziţiile art. 82 alin. 1 teza a II-a sunt aplicabile. Dacă reclamantul locuieşte în străinătate, va arăta şi domiciliul ales în România, unde urmează să i se facă toate comunicările privind procesul;

___________

Punctul 1. a fost modificat prin punctul 11. din Lege nr. 202/2010 începând cu 25.11.2010.

 

2. numele şi calitatea celui care reprezintă partea în proces, iar în cazul reprezentării prin avocat, numele acestuia şi sediul profesional. Dispoziţiile art. 82 alin. 1 teza a II-a sunt aplicabile în mod corespunzător;

___________

Punctul 2. a fost modificat prin punctul 11. din Lege nr. 202/2010 începând cu 25.11.2010.

 

3. obiectul cererii şi valoarea lui, după preţuirea reclamantului, atunci când preţuirea este cu putinţă.

Pentru identificarea imobilelor se va arăta comuna şi judeţul, strada şi numărul, iar, în lipsă, vecinătăţile, etajul şi apartamentul, sau, când imobilul este înscris în cartea funciară, numărul de carte funciară şi numărul topografic;

___________

Paragraful a fost modificat prin linia din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

 

4. arătarea motivelor de fapt şi de drept pe care se întemeiază cererea;

5. arătarea dovezilor pe care se sprijină fiecare capăt de cerere.

Când dovada se face prin înscrisuri, se vor alătura la cerere atâtea copii câţi pârâţi sunt, mai mult câte o copie de pe fiecare înscris, pentru instanţă; copiile vor fi certificate de reclamant că sunt la fel cu originalul.

Se va putea depune şi numai o parte dintr-un înscris privitor la pricină, rămânând ca instanţa să dispună, la nevoie, înfăţişarea înscrisului în întregime.

Dacă înscrisurile sunt scrise în limbă străină sau cu litere vechi, se vor depune traduceri sau copii cu litere latine, certificate de parte.

Când reclamantul voieşte să-şi dovedească cererea sau vreunul din capetele cererii sale, prin interogatoriul sau jurământul pârâtului, va cere înfăţişarea în persoană a acestuia.

Când se va cere dovada cu martori, se vor arăta numele şi locuinţa martorilor, dispoziţiile art. 82 alin. 1 teza a II-a fiind aplicabile în mod corespunzător;

___________

Paragraful a fost modificat prin punctul 11. din Lege nr. 202/2010 începând cu 25.11.2010.

 

6. Semnătura.

Art. 113. – La cererea de chemare în judecată se vor alătura atâtea copii de pe cerere câţi pârâţi sunt.

Dacă mai mulţi pârâţi au un singur reprezentant sau dacă pârâtul are mai multe calităţi juridice, se va comunica o singură copie de pe acţiune şi de pe înscrisuri şi se va înmâna o singură citaţie.

Art. 114. – La primirea cererii de chemare în judecată preşedintele sau judecătorul care îl înlocuieşte va verifica dacă aceasta întruneşte cerinţele prevăzute de lege. Când este cazul, reclamantului i se pune în vedere să completeze sau să modifice cererea şi să depună, potrivit art. 112 alin. 2 şi art. 113, cererea şi copii certificate de pe toate înscrisurile pe care îşi întemeiază cererea.

Reclamantul va completa cererea de îndată. Atunci când completarea nu este posibilă, cererea se va înregistra şi i se va acorda reclamantului un termen scurt. În cazul în care cererea a fost primită prin poştă, reclamantului i se vor comunica în scris lipsurile ei, cu menţiunea că, până la termenul acordat, urmează să facă completările sau modificările necesare.

Acordarea termenului, potrivit alin. 2, se face, în toate cazurile, cu menţiunea că neîndeplinirea în acest termen a obligaţiilor privind completarea sau modificarea cererii poate atrage suspendarea judecăţii.

Dacă obligaţiile privind completarea sau modificarea cererii nu sunt îndeplinite în termenul prevăzut la alin. 2, suspendarea judecăţii se pronunţă prin încheiere potrivit dispoziţiilor art. 339.

În procesele în care, în condiţiile art. 47, sunt mai mulţi reclamanţi sau pârâţi, preşedintele instanţei, ţinând cont de numărul foarte mare al acestora, de necesitatea de a asigura desfăşurarea normală a activităţii de judecată, cu respectarea drepturilor şi intereselor legitime ale părţilor, va putea dispune reprezentarea lor prin mandatar şi îndeplinirea procedurii de comunicare a actelor procesuale numai pe numele mandatarului, la domiciliul sau sediul acestuia. Reprezentarea se va face, după caz, prin unul sau mai mulţi mandatari, persoane fizice sau persoane juridice, dispoziţiile art. 68 şi art. 1141 fiind aplicabile în mod corespunzător. Dovada mandatului va fi depusă de către reclamanţi, în condiţiile prevăzute la alin. 2, iar de către pârâţi, odată cu întâmpinarea. Dacă părţile nu-şi aleg un mandatar sau nu se înţeleg asupra persoanei mandatarului, în cazul reclamanţilor vor fi aplicabile dispoziţiile alin. 4, iar în cazul pârâţilor, preşedintele instanţei va numi un curator special.

___________

Art. 114. a fost modificat prin punctul 42. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 17.07.2005.

 

Art. 1141. – Preşedintele, de îndată ce constată că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru cererea de chemare în judecată, fixează termenul de judecată pe care, sub semnătură, îl dă în cunoştinţă reclamantului prezent sau reprezentantului acestuia. Celelalte părţi vor fi citate potrivit legii.

Preşedintele va dispune în acelaşi timp să se comunice pârâtului, o dată cu citaţia, copii de pe cerere şi de pe înscrisuri, punându-i-se în vedere obligaţia de a depune la dosar întâmpinare cel mai târziu cu 5 zile înainte de termenul stabilit pentru judecată.

Primul termen de judecată va fi stabilit astfel încât de la data primirii citaţiei pârâtul să aibă la dispoziţie cel puţin 15 zile pentru a-şi pregăti apărarea, iar în procesele urgente, cel puţin 5 zile. Pentru termenele următoare şi primul termen fixat după casarea cu trimitere, determinată de necercetarea fondului, rămân aplicabile dispoziţiile art. 89 alin. 1.

___________

Alineatul a fost introdus prin punctul 43. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 17.07.2005.

 

Dacă pârâtul locuieşte în străinătate, preşedintele va putea fixa un termen mai îndelungat. Prin citaţie pârâtul va fi informat că are obligaţia de a-şi alege domiciliul în România, unde urmează să i se facă toate comunicările privind procesul. În cazul în care pârâtul nu se conformează acestei obligaţii, comunicările se vor face prin scrisoare recomandată, recipisa de predare la poşta română a scrisorii, în cuprinsul căreia vor fi menţionate actele ce se expediază, ţinând loc de dovadă de îndeplinire a procedurii.

Sub rezerva dezbaterii la prima zi de înfăţişare, preşedintele, cu ocazia fixării termenului prevăzut la alin. 1, dacă s-a solicitat prin cerere, va putea dispune citarea pârâtului la interogatoriu, alte măsuri pentru administrarea probelor, precum şi orice alte măsuri necesare pentru desfăşurarea procesului potrivit legii.

De asemenea, în condiţiile legii, preşedintele va putea încuviinţa, prin încheiere executorie, măsuri asigurătorii, precum şi măsuri pentru asigurarea dovezilor ori pentru constatarea unei situaţii de fapt.

___________

Art. 1141. a fost introdus prin punctul 43. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

 

Secţiunea a III-a
Întâmpinarea

 

Art. 115. – Întâmpinarea va cuprinde:

1. numele şi prenumele, domiciliul sau reşedinţa pârâtului ori, pentru persoanele juridice, denumirea şi sediul lor, precum şi, după caz, numărul de înmatriculare în registrul comerţului sau de înscriere în registrul persoanelor juridice, codul fiscal şi contul bancar. Dispoziţiile art. 82 alin. 1 teza a II-a sunt aplicabile în mod corespunzător;

2. excepţiile de procedură pe care pârâtul le ridică la cererea reclamantului;

3. răspunsul la toate capetele de fapt şi de drept ale cererii;

4. dovezile cu care se apără împotriva fiecărui capăt de cerere; când va cere dovada cu martori, pârâtul va arăta numele şi locuinţa lor, dispoziţiile art. 82 alin. 1 teza a II-a fiind aplicabile în mod corespunzător;

5. semnătura.

___________

Art. 115. a fost modificat prin punctul 12. din Lege nr. 202/2010 începând cu 25.11.2010.

 

Art. 116. – La întâmpinare se vor alătura atâtea copii de pe întâmpinare câţi reclamanţi sunt; de asemenea se va alătura acelaşi număr de copii certificate de pe înscrisurile pe care se sprijină, mai mult un rând de copii pentru instanţă.

Dacă mai mulţi reclamanţi au un singur reprezentant, sau un reclamant stă în judecată în mai multe calităţi juridice, se va depune la dosar pentru aceste părţi câte o singură copie.

Art. 117. – Când sunt mai mulţi pârâţi, ei pot răspunde toţi împreună sau numai o parte din ei, printr-o singură întâmpinare.

Art. 118. – Întâmpinarea este obligatorie, afară de cazurile în care legea prevede în mod expres altfel.

Abrogat prin punctul 22. din Lege nr. 219/2005 începând cu 17.07.2005.

În cazul în care pârâtul nu este reprezentat sau asistat de avocat, preşedintele îi va pune în vedere, la prima zi de înfăţişare, să arate excepţiile, dovezile şi toate mijloacele sale de apărare despre care se va face vorbire în încheierea de şedinţă; instanţa îi va acorda, la cerere, un termen pentru pregătirea apărării şi depunerea întâmpinării.

___________

Alineatul a fost modificat prin punctul 44. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 17.07.2005.

___________

Art. 118. a fost modificat prin punctul 44. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

 

Secţiunea a IV-a
Cererea reconvenţională

 

Art. 119. – Dacă pârâtul are pretenţii în legătură cu cererea reclamantului, el poate să facă cerere reconvenţională.

___________

Alineatul a fost modificat prin punctul 441. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 17.07.2005.

 

Cererea trebuie să îndeplinească condiţiile prevăzute pentru cererea de chemare în judecată.

Cererea reconvenţională se depune o dată cu întâmpinarea sau, dacă pârâtul nu este obligat la întâmpinare, cel mai târziu la prima zi de înfăţişare.

Când reclamantul şi-a modificat cererea de chemare în judecată, cererea reconvenţională se va depune cel mai târziu până la termenul ce se va încuviinţa pârâtului, spre acest sfârşit.

Art. 120. – Cererea reconvenţională se judecă o dată cu cererea principală.

Când însă numai cererea principală este în stare de a fi judecată, instanţa o poate judeca deosebit.

 

Secţiunea a V-a
Plângerea

 

Art. 1201. – Abrogat prin art. VI din Legea nr. 59 din 23 iulie 1993.

Art. 1202. – Abrogat prin art. VI din Legea nr. 59 din 23 iulie 1993.

 

CAPITOLUL II
Şedinţele şi poliţia lor

 

Art. 121. – Şedinţele vor fi publice, afară de cazurile când legea dispune altfel.

Instanţa poate să dispună ca dezbaterile să se facă în şedinţă secretă, dacă dezbaterea publică ar putea vătăma ordinea sau moralitatea publică sau pe părţi. În acest caz, părţile vor putea fi însoţite, în afară de apărătorii lor, de cel mult două persoane desemnate de ele.

Hotărârea se pronunţă întotdeauna în şedinţă publică.

Art. 122. – Preşedintele exercită poliţia şedinţei, putând lua măsuri pentru păstrarea ordinii şi bunei-cuviinţe.

Dacă nu mai este loc în sala de şedinţă, preşedintele poate înlătura pe cei ce ar veni mai târziu sau pe cei ce depăşesc numărul locurilor.

Nimeni nu poate fi lăsat să intre cu arme în sala de şedinţă, afară numai dacă le poartă în vederea serviciului ce îndeplineşte în faţa instanţei.

Acei care iau parte la şedinţă sunt obligaţi să aibă o purtare cuviincioasă. Acel ce vorbeşte instanţei trebuie să stea în picioare. Preşedintele poate încuviinţa excepţiuni de la această îndatorire.

Pot fi îndepărtaţi din sală minorii şi persoanele care s-ar înfăţişa într-o ţinută necuviincioasă.

___________

Alineatul a fost modificat prin linia din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

 

Preşedintele poate chema la ordine orice persoană care tulbură mersul dezbaterilor. Dacă această chemare rămâne fără rezultat, el poate obliga pe tulburător să părăsească sala şi la nevoie va da ordin să fie scos din sală.

Dacă în cursul şedinţei se săvârşeşte o faptă penală, se aplică dispoziţiile din Codul de procedură penală.

___________

Alineatul a fost introdus prin punctul 45. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

 

Preşedintele poate să ordone îndepărtarea tuturor persoanelor din sală, dacă altfel nu se poate păstra ordinea.

Art. 123. – Dacă dintre cei îndepărtaţi din sală ar fi vreuna din părţi, înainte de închiderea dezbaterilor, aceasta va fi chemată în sală şi, sub pedeapsa de nulitate, i se vor pune în vedere toate faptele esenţiale petrecute în lipsa sa, precum şi declaraţiile celor ascultaţi.

___________

Alineatul a fost modificat prin linia din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

 

Dispoziţia de mai sus nu se aplică în cazul când partea îndepărtată din şedinţă a fost asistată de un avocat, care a rămas mai departe în sală.

Art. 124. – Dispoziţiile de mai sus se aplică în toate locurile unde judecătorii sunt chemaţi să-şi îndeplinească funcţiunile lor.

 

CAPITOLUL III
Judecata

 

Secţiunea I
Înfăţişări şi dezbateri

 

Art. 125. – Preşedintele va dispune să se întocmească pentru fiecare şedinţă o listă de pricinile fixate să se judece în acea zi şi care va fi afişată la uşa sălii de şedinţă cu cel puţin o oră înainte de începerea şedinţei.

Pricinile declarate urgente şi cele rămase în divergenţă se vor judeca înaintea celorlalte.

Părţile pot cere schimbarea rândului, dacă împricinaţii având pricini fixate înaintea lor nu se împotrivesc.

Art. 126. – Părţile pot cere instanţei, la începutul şedinţei, amânarea pricinilor care nu sunt în stare de judecată, dacă aceste cereri nu provoacă dezbateri. Această amânare se poate face şi de un singur judecător.

Art. 127. – Pricinile se dezbat verbal, dacă legea nu dispune altfel.

Art. 128. – Preşedintele deschide, suspendă şi ridică şedinţa.

Preşedintele va da cuvântul mai întâi reclamantului şi în urmă pârâtului.

În caz de trebuinţă, preşedintele poate da cuvântul de mai multe ori, putându-l mărgini în timp de fiecare dată.

Art. 129. – Părţile au îndatorirea ca, în condiţiile legii, să urmărească desfăşurarea şi finalizarea procesului. De asemenea, ele au obligaţia să îndeplinească actele de procedură în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau de judecător, să-şi exercite drepturile procedurale conform dispoziţiilor art. 723 alin. 1, precum şi să-şi probeze pretenţiile şi apărările.

Judecătorul va pune în vedere părţilor drepturile şi obligaţiile ce le revin în calitatea lor din proces şi va stărui, în toate fazele procesuale, pentru soluţionarea amiabilă a cauzei.

___________

Alineatul a fost modificat prin punctul 46. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 17.07.2005.

 

Abrogat prin punctul 26. din Lege nr. 219/2005 începând cu 17.07.2005.

Cu privire la situaţia de fapt şi motivarea în drept pe care părţile le invocă în susţinerea pretenţiilor şi apărărilor lor, judecătorul este în drept să le ceară acestora să prezinte explicaţii, oral sau în scris, precum şi să pună în dezbaterea lor orice împrejurări de fapt ori de drept, chiar dacă nu sunt menţionate în cerere sau în întâmpinare.

Judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale. Dacă probele propuse nu sunt îndestulătoare pentru lămurirea în întregime a procesului, instanţa va dispune ca părţile să completeze probele. De asemenea, judecătorul poate, din oficiu, să pună în discuţia părţilor necesitatea administrării altor probe, pe care le poate ordona chiar dacă părţile se împotrivesc.

___________

Alineatul a fost modificat prin punctul 13. din Lege nr. 202/2010 începând cu 25.11.2010.

 

Cu toate acestea, părţile nu pot invoca în căile de atac omisiunea instanţei de a ordona din oficiu probe pe care ele nu le-au propus şi administrat în condiţiile legii.

___________

Alineatul a fost introdus prin punctul 14. din Lege nr. 202/2010 începând cu 25.11.2010.

 

În toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecăţii.

___________

Art. 129. a fost modificat prin punctul 46. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

 

Art. 130. – Judecătorii sau părţile pot pune întrebări martorilor sau experţilor numai prin mijlocirea preşedintelui, care poate însă încuviinţa ca aceştia să pună întrebările direct.

___________

Art. 130. a fost modificat prin punctul 47. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

 

Art. 131. – În tot cursul procesului, judecătorul va încerca împăcarea părţilor, dându-le îndrumările necesare, potrivit legii. În acest scop, el va solicita înfăţişarea personală a părţilor, chiar dacă acestea sunt reprezentate. Dispoziţiile art. 1321 alin. 2 sunt aplicabile.

În litigiile care, potrivit legii, pot face obiectul procedurii de mediere, judecătorul poate invita părţile să participe la o şedinţă de informare cu privire la avantajele folosirii acestei proceduri. Când consideră necesar, ţinând seama de circumstanţele cauzei, judecătorul va recomanda părţilor să recurgă la mediere, în vederea soluţionării litigiului pe cale amiabilă, în orice fază a judecăţii. Medierea nu este obligatorie pentru părţi.

Dacă, în condiţiile alin. 1 sau 2, părţile se împacă, judecătorul va constata învoiala lor în cuprinsul hotărârii pe care o va da. Dispoziţiile art. 271-273 sunt aplicabile.

___________

Art. 131. a fost modificat prin punctul 15. din Lege nr. 202/2010 începând cu 25.11.2010.

 

Art. 132. – La prima zi de înfăţişare instanţa va putea da reclamantului un termen pentru întregirea sau modificarea cererii precum şi pentru a propune noi dovezi. În acest caz, instanţa dispune amânarea pricinii şi comunicarea cererii modificate pârâtului, în vederea facerii întâmpinării.

Cererea nu se socoteşte modificată şi nu se va da termen, ci se vor trece în încheierea de şedinţă declaraţiile verbale făcute în instanţă:

1. când se îndreaptă greşelile materiale din cuprinsul cererii;

2. când reclamantul măreşte sau micşorează câtimea obiectului cererii;

3. când cere valoarea obiectului pierdut sau pierit;

4. când înlocuieşte cererea în constatare printr-o cerere pentru realizarea dreptului sau dimpotrivă, în cazul în care cererea în constatare poate fi primită.

Reclamantul va putea cere un termen pentru a depune întâmpinare la cererea reconvenţională şi a propune dovezile în apărare.

Art. 1321. – Pentru judecarea procesului, instanţa, ţinând seama de împrejurări, fixează termene scurte, chiar de la o zi la alta. Când consideră necesar, instanţa va putea fixa şi termene mai îndelungate. Dispoziţiile art. 153 sunt aplicabile.

Judecătorii vor dispune verificarea efectuării procedurilor de citare şi comunicare dispuse pentru fiecare termen. Când este cazul, instanţa va ordona luarea măsurilor de refacere a acestor proceduri. În afară de aceste măsuri, instanţa va putea dispune ca încunoştinţarea părţilor să se facă şi telefonic, telegrafic, prin fax, poştă electronică sau prin orice alt mijloc de comunicare ce asigură, după caz, transmiterea textului actului supus comunicării ori înştiinţarea pentru prezentarea la termen, precum şi confirmarea primirii actului, respectiv a înştiinţării, dacă părţile au indicat instanţei datele corespunzătoare în acest scop. Dacă încunoştinţarea s-a făcut telefonic, grefierul va întocmi un referat în care va arăta modalitatea de încunoştinţare şi obiectul acesteia.

Judecătorii pot stabili pentru părţi sau pentru reprezentanţii acestora, precum şi pentru alţi participanţi în proces îndatoriri în ceea ce priveşte prezentarea dovezilor cu înscrisuri, relaţii scrise, răspunsul scris la interogatoriul comunicat potrivit art. 222, asistarea şi concursul la efectuarea în termen a expertizelor, precum şi orice alte demersuri necesare soluţionării cauzei. Dispoziţiile alin. 2 se aplică în mod corespunzător.

___________

Art. 1321. a fost introdus prin punctul 16. din Lege nr. 202/2010 începând cu 25.11.2010.

 

Art. 133. – Cererea de chemare în judecată care nu cuprinde numele reclamantului sau al pârâtului, obiectul ei sau semnătura, va fi declarată nulă.

Lipsa semnăturii se poate totuşi împlini în tot cursul judecării. Dacă pârâtul invocă lipsa de semnătură, reclamantul va trebui să semneze cel mai târziu la prima zi de înfăţişare următoare, iar când este prezent în instanţă, în chiar şedinţa în care a fost invocată nulitatea.

Art. 134. – Este socotită ca prima zi de înfăţişare aceea în care părţile, legal citate, pot pune concluzii.

Art. 135. – Cererea reconvenţională şi introducerea unei alte persoane în judecată, care nu se vor fi făcut înăuntrul termenului prevăzut de lege, se vor judeca deosebit, afară de cazul când amândouă părţile consimt să se judece împreună.

Art. 136. – Excepţiile de procedură care nu au fost propuse în condiţiile art. 115 şi art. 132 nu vor mai putea fi invocate în cursul judecăţii, afară de cele de ordine publică, care pot fi invocate în cursul procesului, în cazurile şi condiţiile legii.

___________

Art. 136. a fost modificat prin punctul 17. din Lege nr. 202/2010 începând cu 25.11.2010.

 

Art. 137. – Instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.

Excepţiile nu vor putea fi unite cu fondul decât dacă pentru judecarea lor este nevoie să se administreze dovezi în legătură cu dezlegarea în fond a pricinii.

Art. 138. – Dovezile care nu au fost cerute în condiţiile art. 112, 115 şi 132 nu vor putea fi invocate în cursul instanţei, afară de cazurile:

1. (textul pct. 1 a fost abrogat prin Decretul nr. 208 din 12.VIII.1950);

2. când nevoia dovezii ar reieşi din dezbateri şi partea nu o putea prevedea;

3. când administrarea dovezii nu pricinuieşte amânarea judecăţii;

4. când dovada nu a fost cerută în condiţiile legii, din pricina neştiinţei sau lipsei de pregătire a părţii, care nu a fost asistată sau reprezentată de avocat.

___________

Punctul 4. a fost modificat prin punctul 49. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

 

În cazurile prevăzute la pct. 2 şi 4, partea adversă are dreptul la contraprobă numai asupra aceluiaşi aspect.

___________

Alineatul a fost introdus prin punctul 50. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

 

În cazul amânării, partea este obligată, sub pedeapsa decăderii, să depună, cu cel puţin 5 zile înainte de termenul fixat pentru judecată, copii certificate de pe înscrisurile invocate.

___________

Alineatul a fost modificat prin linia din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

 

Art. 139. – Partea care a depus un înscris în copie certificată este datoare să aibă asupra sa la şedinţă originalul înscrisului sau să-l depună mai înainte în păstrarea grefei, sub pedeapsa de a nu se ţine seama de înscris.

Dacă partea potrivnică nu poate să-şi dea seama de exactitatea copiei faţă cu originalul înfăţişat în şedinţă, judecătorul va putea acorda un termen scurt, obligând partea să depună originalul în păstrarea grefei.

Art. 140. – Înscrisurile depuse de părţi rămân dobândite judecăţii şi nu se mai pot retrage fără învoirea părţii potrivnice.

Înscrisurile depuse în original nu vor putea fi retrase decât după ce se vor lăsa copii legalizate de grefa instanţei, la care s-a făcut depunerea.

Art. 141. – Când se tăgăduieşte exactitatea traducerii în limba română sau a scrierii cu litere latine, făcută de parte, instanţa poate dispune ca traducerea sau scrierea cu litere latine să se facă de un traducător autorizat sau, în lipsă, de o persoană de încredere, în care caz se vor aplica dispoziţiile privitoare la experţi.

Pârâtul va face această cerere prin întâmpinare, iar reclamantul la primul termen de înfăţişare.

Art. 142. – Dacă partea sau martorul nu cunoaşte limba română, se va folosi un traducător autorizat*) sau, în lipsă, o persoană de încredere, în care caz se vor aplica dispoziţiile privitoare la experţi.

Judecătorul poate îndeplini funcţia de traducător fără a depune jurământ.

___________

*) Potrivit art. 127 din Constituţia României: “Procedura judiciară se desfăşoară în limba română. Cetăţenii aparţinând minorităţilor naţionale precum şi persoanele care nu înţeleg sau nu vorbesc limba română au drepul de a lua cunoştinţă de toate actele şi lucrările dosarului, de a vorbi în instanţă şi de a pune concluzii, prin intepret; În procesele penale acest drept este asigurat în mod gratuit”.

A se vedea în acelaşi sens, art. 6 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească (M. Of. nr. 197 din 13 august 1992).

 

Art. 143. – Când cel ce urmează a fi ascultat este mut sau surd şi nu poate fi înţeles, va fi pus să scrie răspunsul. Dacă nu ştie să scrie, se va folosi un interpret, aplicându-se dispoziţiile privitoare la experţi.

Art. 144. – Când cel obligat să semneze declaraţiile făcute nu vrea sau nu poate să semneze, se va face arătarea în actul de procedură.

Art. 1441. – În cazurile în care potrivit prevederilor Codului familiei, instanţa de judecată urmează a asculta un copil minor, ascultarea se va face în camera de consiliu. Dacă, faţă de împrejurările cauzei, instanţa găseşte potrivit, ea va asculta copilul minor fără ca părţile sau alte persoane să fie de faţă.

Art. 145. – Dezbaterile în continuare vor fi fixate în şedinţe deosebite, chiar în afara orelor statornicite pentru judecarea pricinilor.

Art. 146. – Părţile vor putea fi îndatorate, după închiderea dezbaterilor, să depună concluzii scrise sau prescurtări scrise, semnate de ele, a susţinerilor lor verbale. Părţile vor putea depune concluzii sau prescurtările chiar fără să fie obligate. Ele vor fi înregistrate.

Art. 147. – Dezbaterile urmate în şedinţă se vor trece în încheierea de şedinţă, care va fi semnată de judecători şi de grefier.

Art. 148. – La cerere, grefa va elibera copii de pe încheierea de şedinţă, de pe hotărâre sau dispozitiv sau de pe celelalte înscrisuri aflate la dosar.

Copiile de pe încheieri, dispozitiv sau hotărâri se vor putea elibera numai după ce acestea au fost semnate de toţi judecătorii, sub pedeapsa pentru grefieri de a fi urmăriţi ca falsificatori.

În cazul când dezbaterile s-au urmat în şedinţă secretă, alte persoane decât părţile nu pot dobândi copii de pe încheieri, expertize sau declaraţii de martori decât cu încuviinţarea preşedintelui.

Art. 149. – Instanţa va încuviinţa stenografierea dezbaterilor, în total sau în parte, la cererea părţii. În acest caz se vor aplica dispoziţiile privitoare la experţi.

Art. 150. – Când instanţa se va socoti lămurită, preşedintele va declara dezbaterile închise.

Art. 151. – Pricina poate fi repusă pe rol, dacă instanţa găseşte necesare noi lămuriri.

Art. 152. – Dacă, la orice termen fixat pentru judecată, se înfăţişează numai una din părţi, instanţa, după ce va cerceta toate lucrările din dosar şi va asculta susţinerile părţii, se va pronunţa pe temeiul dovezilor administrate, putând primi excepţiile şi apărările părţii care lipseşte.

Art. 153. – Partea care a depus cererea personal sau prin reprezentant legal sau convenţional şi a luat termenul în cunoştinţă, precum şi partea care a fost prezentă la un termen de judecată, ea însăşi sau printr-un reprezentant al ei, nu va fi citată în tot cursul judecăţii la acea instanţă, prezumându-se că ea cunoaşte termenele de judecată ulterioare. Aceste dispoziţii îi sunt aplicabile şi părţii căreia, personal sau prin reprezentant legal sau convenţional, i s-a înmânat, sub semnătură de primire, citaţia pentru un termen de judecată, considerându-se că, în acest caz, ea cunoaşte şi termenele de judecată ulterioare aceluia pentru care citaţia i-a fost înmânată.

___________

Alineatul a fost modificat prin punctul 18. din Lege nr. 202/2010 începând cu 25.11.2010.

 

Această dispoziţie nu se aplică:

1. în cazul redeschiderii judecăţii după ce a fost suspendată;

2. în cazul stabilirii unui termen pentru chemarea la interogatoriu;

3. în cazul când procesul se repune pe rol;

4. în cazul militarilor în termen şi al deţinuţilor.

Termenul de judecată nu poate fi preschimbat decât pentru motive temeinice, din oficiu sau la cererea oricăreia dintre părţi. Completul de judecată învestit cu judecarea cauzei hotărăşte în camera de consiliu, fără citarea părţilor. Părţile vor fi citate de îndată pentru noul termen fixat. Dispoziţiile art. 1321 alin. 2 sunt aplicabile.

___________

Alineatul a fost modificat prin punctul 19. din Lege nr. 202/2010 începând cu 25.11.2010.

___________

Art. 153. a fost modificat prin punctul 51. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

 

Art. 154. Abrogat prin punctul 52. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

Art. 155. – Amânarea judecăţii în temeiul învoielii părţilor nu se poate încuviinţa decât o singură dată în cursul instanţei.

După o asemenea amânare, judecata, dacă părţile nu stăruiesc, va fi suspendată şi nu va fi redeschisă decât după plata sumelor prevăzute de legea timbrului pentru redeschiderea pricinilor.

Instanţa este obligată să cerceteze dacă amânarea cerută de amândouă părţile pentru un motiv anumit nu tinde la o amânare prin învoiala părţilor; este socotită ca atare cererea de amânare la care cealaltă parte s-ar putea împotrivi.

Art. 1551. – Când constată că desfăşurarea normală a procesului este împiedicată din vina părţii reclamante, prin neîndeplinirea obligaţiilor prevăzute de lege ori stabilite în cursul judecăţii, instanţa poate suspenda judecata, arătând în încheiere care anume obligaţii nu au fost respectate. Dispoziţiile art. 1083 sunt aplicabile.

___________

Alineatul a fost introdus prin punctul 53. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 17.07.2005.

 

La cererea părţii, judecata va fi reluată dacă obligaţiile la care se referă alin. 1 au fost îndeplinite şi, potrivit legii, aceasta poate continua. Dispoziţiile art. 155 alin. 2 se aplică în mod corespunzător.

___________

Art. 1551. a fost introdus prin punctul 53. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 17.07.2005.

 

Art. 156. – Instanţa va putea da un singur termen pentru lipsă de apărare, temeinic motivată.

Când instanţa refuză amânarea judecăţii pentru acest motiv, va amâna, la cererea părţii, pronunţarea în vederea depunerii de concluzii scrise.

Art. 157. – Pricinile în care procedura este îndeplinită şi care nu se pot judeca din lipsă de timp vor fi amânate, la cererea uneia din părţi, la un termen scurt pentru când părţile nu se vor mai cita. Aceste pricini vor fi judecate cu precădere.

 

Secţiunea a II-a
Excepţiile de procedură şi excepţia puterii de lucru judecat

 

Art. 158. – Când în faţa instanţei de judecată se pune în discuţie competenţa acesteia, ea este obligată să stabilească instanţa competentă ori, dacă este cazul, un alt organ cu activitate jurisdicţională competent.

Dacă instanţa se declară competentă, va trece la judecarea pricinii, cel nemulţumit putând să facă, potrivit legii, apel sau recurs după darea hotărârii asupra fondului.

Dacă instanţa se declară necompetentă, hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac, dosarul fiind trimis de îndată instanţei competente sau, după caz, altui organ cu activitate jurisdicţională competent.

___________

Alineatul a fost modificat prin punctul 20. din Lege nr. 202/2010 începând cu 25.11.2010.

 

Abrogat prin punctul 21. din Lege nr. 202/2010 începând cu 25.11.2010.

Dacă necompetenţa nu este de ordine publică, partea care a făcut cererea la o instanţă necompetentă nu va putea cere declararea necompetenţei.

Art. 159. – Necompetenţa este de ordine publică sau privată. Necompetenţa este de ordine publică:

1. în cazul încălcării competenţei generale, când procesul nu este de competenţa instanţelor judecătoreşti;

2. în cazul încălcării competenţei materiale, când procesul este de competenţa unei instanţe de alt grad;

3. în cazul încălcării competenţei teritoriale exclusive, când procesul este de competenţa unei alte instanţe de acelaşi grad şi părţile nu o pot înlătura.

În toate celelalte cazuri, necompetenţa este de ordine privată.

___________

Art. 159. a fost modificat prin punctul 22. din Lege nr. 202/2010 începând cu 25.11.2010.

 

Art. 1591. – Necompetenţa generală a instanţelor judecătoreşti poate fi invocată de părţi ori de către judecător în orice stare a pricinii.

Necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică poate fi invocată de părţi ori de către judecător la prima zi de înfăţişare în faţa primei instanţe, dar nu mai târziu de începerea dezbaterilor asupra fondului.

Necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, când întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la prima zi de înfăţişare.

La prima zi de înfăţişare, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice şi să stabilească dacă instanţa sesizată este competentă general, material şi teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de şedinţă temeiurile de drept pentru care constată competenţa instanţei sesizate.

Verificarea competenţei conform alin. 4 nu împiedică formularea excepţiilor de necompetenţă în cazurile şi condiţiile prevăzute la alin. 1-3, asupra cărora judecătorul se va pronunţa în condiţiile legii”.

___________

Art. 1591. a fost introdus prin punctul 23. din Lege nr. 202/2010 începând cu 25.11.2010.

 

Art. 160. – În cazul declarării necompetenţei, dovezile administrate în instanţa necompetentă rămân câştigate judecăţii şi instanţa competentă nu va dispune refacerea lor decât pentru motive temeinice.

Art. 161. – Când instanţa constată lipsa capacităţii de exerciţiu al drepturilor procedurale a părţii sau când reprezentantul părţii nu face dovada calităţii sale, se poate da un termen pentru împlinirea acestor lipsuri.

Dacă lipsurile nu se împlinesc, instanţa va anula cererea.

Art. 162. – Excepţiile de procedură de ordine publică pot fi ridicate înaintea instanţei de recurs numai când nu este nevoie de o verificare a împrejurărilor de fapt în afara dosarului.

Art. 163. – Nimeni nu poate fi chemat în judecată pentru aceeaşi cauză, acelaşi obiect şi de aceeaşi parte înaintea mai multor instanţe.

Această excepţie se va putea ridica de părţi sau de judecător în orice stare a pricinii în faţa instanţelor de fond.

Dacă excepţia este primită, dosarul se va trimite instanţei care a fost mai întâi investită, iar în cazul când pricinile se află în judecata unor instanţe de grade deosebite, la instanţa cu grad mai înalt.

Art. 164. – Părţile vor putea cere întrunirea mai multor pricini ce se află înaintea aceleiaşi instanţe sau instanţe deosebite, de acelaşi grad, în care sunt aceleaşi părţi sau chiar împreună cu alte părţi şi al căror obiect şi cauză au între dânsele o strânsă legătură.

Întrunirea poate fi făcută de judecător chiar dacă părţile nu au cerut-o.

Dosarul va fi trimis instanţei mai întâi învestită, afară numai dacă amândouă părţile cer trimiterea lui la una din celelalte instanţe.

Când una din pricini este de competenţa unei instanţe, şi părţile nu o pot înlătura, întrunirea se va face la acea instanţă.

Art. 165. – În orice stare a judecăţii se pot despărţi pricinile întrunite, dacă instanţa socoteşte că numai una din ele este în stare de a fi judecată.

Art. 166. – Excepţia puterii lucrului judecat se poate ridica, de părţi sau de judecător, chiar înaintea instanţelor de recurs.

 

SECŢIUNEA a III-a
Administrarea dovezilor

 

§1. Dispoziţii generale

   Art. 167. – Dovezile se pot încuviinţa numai dacă instanţa socoteşte că ele pot să aducă dezlegarea pricinii, afară de cazul când ar fi primejdie ca ele să se piardă prin întârziere.

Ele vor fi administrate înainte de începerea dezbaterilor asupra fondului.

Dovada şi dovada contrarie vor fi administrate pe cât cu putinţă în acelaşi timp.

Când dovada cu martori a fost încuviinţată în condiţiile art. 138, dovada contrară va fi cerută sub pedeapsa decăderii în aceeaşi şedinţă, dacă amândouă părţile sunt de faţă.

Partea lipsă la încuviinţarea dovezii este obligată să ceară dovada contrarie la şedinţa următoare, iar în caz de împiedicare, la prima zi când se înfăţişează.

Art. 168. – Încheierea prin care se încuviinţează dovezile va arăta faptele ce vor trebui dovedite, precum şi mijloacele de dovadă încuviinţate pentru dovedirea lor.

Administrarea dovezilor se va face în ordinea statornicită de instanţă.

Când o parte renunţă la dovezile ce a propus, cealaltă parte poate să şi le însuşească.

Art. 169. – Administrarea probelor se face în faţa instanţei de judecată, dacă legea nu dispune altfel.

___________

Alineatul a fost modificat prin punctul 55. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

 

(Alineatele 2 şi 3 au fost abrogate prin Decretul nr. 38 din 16.II.1969)

Când administrarea dovezilor urmează să se facă în altă localitate, ea se va îndeplini, prin delegaţie, de către o instanţă de acelaşi grad sau chiar mai mică în grad, dacă în acea localitate nu există o instanţă de acelaşi grad. Dacă felul dovezii îngăduie şi părţile se învoiesc, instanţa care administrează dovada poate fi scutită de citarea părţilor.

Art. 170. – Când s-a încuviinţat o cercetare locală, expertiză sau dovadă cu martori, partea care a propus-o este obligată ca, în termen de 5 zile de la încuviinţare, să depună suma statornicită de instanţă pentru cheltuielile de cercetare, drumul şi despăgubirea martorilor sau plata expertului; recipisa se va depune la grefa instanţei.

Când s-au încuviinţat părţilor dovezi potrivit dispoziţiilor art. 138 pct. 2 şi 4, termenul de mai sus poate fi prelungit până la 15 zile.

Neîndeplinirea acestor obligaţii atrage decăderea, pentru acea instanţă, din dovada încuviinţată.

Depunerea sumei se va putea însă face şi după împlinirea termenului, dacă prin aceasta nu se amână judecata.

Art. 171. – Partea decăzută din dreptul de a administra o dovadă va putea totuşi să se apere, discutând în fapt, şi în drept temeinicia susţinerilor şi a dovezilor părţii potrivnice.

 

Art. 1711. – În cazurile în care proba a fost dispusă din oficiu sau la cererea procurorului în procesul pornit de acesta în condiţiile art. 45 alin. 2, instanţa va stabili, prin încheiere, cheltuielile de administrare a probei şi partea care trebuie să le plătească, putându-le pune şi în sarcina ambelor părţi.

___________

Art. 1711. a fost introdus prin punctul 551. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 17.07.2005.

 

§2. Dovada cu înscrisuri

   Art. 172. – Când partea învederează că partea potrivnică deţine un înscris privitor la pricină, instanţa poate ordona înfăţişarea lui.

Cererea de înfăţişare nu poate fi respinsă dacă înscrisul este comun părţilor sau dacă însăşi partea potrivnică s-a referit în judecată la înscris ori dacă, după lege, ea este obligată să înfăţişeze înscrisul.

Art. 173. – Instanţa va respinge cererea de înfăţişare a înscrisului, în întregime sau în parte, în cazurile:

1. când cuprinsul înscrisului priveşte chestiuni cu totul personale;

2. când înfăţişarea înscrisului ar încălca îndatorirea de a păstra secretul;

3. când înfăţişarea ar atrage urmărirea penală împotriva părţii sau a unei alte persoane, ori ar expune-o dispreţului public.

Art. 174. – Dacă partea refuză să răspundă la interogatoriul ce s-a propus în dovedirea deţinerii sau existenţei înscrisului, dacă reiese din dovezile administrate că l-a ascuns sau l-a distrus sau dacă, după ce s-a dovedit deţinerea înscrisului, nu-l înfăţişează la cererea instanţei, aceasta va putea socoti ca dovedite pretenţiile părţii care a cerut înfăţişarea, cu privire la cuprinsul acelui înscris.

Art. 175. – Dacă înscrisul se găseşte în păstrarea unei autorităţi sau a altei persoane, instanţa va dispune aducerea lui în termenul fixat în acest scop. Cel care deţine înscrisul este îndreptăţit să refuze aducerea acestuia în cazurile prevăzute de art. 173.

Înfăţişarea şi aducerea înscrisului se fac pe cheltuiala părţii care a cerut dovada; suma de plată va fi stabilită prin încheiere irevocabilă.

___________

Art. 175. a fost modificat prin punctul 56. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

 

Art. 176. – Instanţa nu va putea cere trimiterea cărţilor funciare şi a planurilor, a registrelor autorităţilor, precum şi a înscrisurilor originale depuse la instanţe sau notari publici*).

Cercetarea acestor înscrisuri se va face, cu citarea părţilor, de un magistrat delegat sau, dacă înscrisul se găseşte în altă localitate, prin delegaţie, de către instanţa respectivă.

___________

*) Notariatul public care a existat în unele regiuni ale ţării a fost desfiinţat prin extinderea pe întregul teritoriu al României a Notariatului de Stat, înfiinţat prin Decretul nr. 79 din 31 martie 1950.

 

§3. Verificarea de scripte

   Art. 177. – Acela căruia i se opune un înscris sub semnătură privată este dator, fie să recunoască, fie să tăgăduiască scrisul ori semnătura.

Moştenitorii sau urmaşii în drepturi ai aceluia de la care se pretinde a fi înscrisul pot declara că nu cunosc scrisul sau semnătura acestuia.

Art. 178. – Când una din părţi declară că nu recunoaşte fie scrisul, fie semnătura, instanţa va păşi la verificarea înscrisului.

Spre acest sfârşit, preşedintele instanţei va obliga pe cel căruia i se atribuie scrierea sau semnătura să scrie şi să semneze sub dictarea sa, părţi din înscris.

Refuzul de a scrie va putea fi socotit ca o recunoaştere a scrisului.

Art. 179. – Dacă instanţa, după verificarea înscrisului cu scrisul sau semnătura făcută în faţa ei sau cu alte înscrisuri, nu este lămurită, va dispune ca verificarea să se facă prin expert, obligând părţile să depună de îndată înscrisuri pentru verificare.

Se primesc ca atare:

1. înscrisurile autentice;

2. înscrisurile private, netăgăduite de părţi;

3. partea din înscris netăgăduită;

4. scrisul sau semnătura făcută înaintea instanţei.

Înscrisurile depuse pentru verificare vor fi semnate de preşedinte, grefier şi părţi.

Părţile iau cunoştinţă de înscrisuri în şedinţă.

Art. 180. – Dacă una din părţi declară că scrisul sau semnătura este falsă şi cealaltă parte nu este de faţă, instanţa va dispune înfăţişarea părţilor în persoană, la alt termen, când partea care a invocat înscrisul va arăta mijloacele sale de apărare şi va depune înscrisul pentru verificare.

Părţile pot fi reprezentate şi prin mandatari cu procură specială, dacă dovedesc o împiedicare bine întemeiată.

Art. 181. – Preşedintele va constata, prin proces-verbal, starea materială a înscrisului defăimat, dacă există pe el ştersături, adăugiri sau îndreptări, apoi îl va semna, spre neschimbare şi-l va încredinţa grefei, după ce va fi semnat de grefier şi de părţi.

Dacă părţile nu vor sau nu pot să semneze, se va face arătare în procesul-verbal.

Art. 182. – La ziua fixată, preşedintele întreabă partea care a înfăţişat înscrisul dacă înţelege să se folosească de el.

___________

Alineatul a fost modificat prin linia din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

 

Dacă partea lipseşte, nu voieşte să răspundă sau declară că nu se mai foloseşte de înscris, acesta va fi înlăturat.

Dacă partea care a defăimat înscrisul ca fals lipseşte sau nu voieşte să răspundă sau nu stăruie în declaraţie, înscrisul va fi socotit ca recunoscut.

Art. 183. – Dacă partea care defaimă înscrisul ca fals arată pe autorul sau complicele falsului, instanţa poate suspenda judecata pricinii, înaintând înscrisul procurorului împreună cu procesul-verbal ce se va încheia.

Art. 184. – Când nu este caz de judecată penală sau dacă acţiunea publică s-a stins sau s-a prescris, falsul se va cerceta de instanţa civilă, prin orice mijloace de dovadă.

Art. 185. Abrogat prin punctul 57. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

§4. Dovada cu martori

   Art. 186. – Când instanţa a încuviinţat dovada cu martori, ea va dispune ascultarea acelora care au fost propuşi prin cerere şi întâmpinare.

În cazurile prevăzute de art. 138 pct. 2 şi 4, lista martorilor se va depune, sub pedeapsa decăderii, în termen de 5 zile de la încuviinţare.

Înlocuirea martorilor nu se va încuviinţa decât în caz de moarte, dispariţie sau motive bine întemeiate, în care caz, lista se va depune în termenul şi sub pedeapsa mai sus-arătate.

Decăderea din dovada cu martori pentru neîndeplinirea obligaţiilor prevăzute de art. 170 se acoperă dacă aceştia se înfăţişează la termenul fixat pentru ascultarea lor.

Art. 187. – Instanţa va putea mărgini numărul martorilor propuşi.

Art. 188. – Împotriva martorului care lipseşte la prima citare instanţa poate emite mandat de aducere.

___________

Alineatul a fost modificat prin punctul 58. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

 

În pricinile urgente, se poate dispune aducerea martorilor cu mandat chiar la primul termen.

Dacă, după mandatul de aducere, martorul nu se înfăţişează, instanţa va putea păşi la judecată.

Instanţa poate încuviinţa ascultarea martorului la locuinţa sa, când acesta este împiedicat de a veni în instanţă.

Art. 189. – Nu pot fi ascultaţi ca martori:

1. rudele şi afinii până la gradul al treilea inclusiv;

2. soţul, chiar despărţit;

3. interzişii şi cei declaraţi de lege incapabili de a mărturisi;

4. cei condamnaţi pentru jurământ sau mărturie mincinoasă.

Părţile pot conveni, expres sau tacit, să fie ascultate ca martori şi persoanele prevăzute la alin. 1 pct. 1 şi 2.

___________

Alineatul a fost introdus prin punctul 59. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

 

Art. 190. – În pricinile privitoare la starea civilă sau divorţ se vor putea asculta rudele şi afinii mai sus-arătaţi, în afară de descendenţi.

___________

Alineatul a fost modificat prin linia din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

 

Art. 191. – Sunt scutiţi de a fi martori:

1. slujitorii cultelor, medicii, moaşele, farmaciştii, avocaţii, notarii publici*) şi orice alţi muncitori pe care legea îi obligă să păstreze secretul cu privire la faptele încredinţate lor în exerciţiul îndeletnicirii;

2. funcţionarii publici şi foştii funcţionari publici, asupra împrejurărilor secrete de care au avut cunoştinţă în această calitate;

3. cei care prin răspunsurile lor s-ar expune ei înşişi sau ar expune pe vreuna dintre persoanele arătate în art. 189 la pct. 1 şi 2 la o pedeapsă penală sau la dispreţul public.

___________

Punctul 3. a fost modificat prin punctul 60. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

 

Persoanele arătate la punctele 1 şi 2, în afară de slujitorii cultelor, vor fi obligaţi să depună dacă au fost dezlegate de îndatorirea păstrării secretului de cel interesat sau autoritatea interesată la păstrarea lui.

___________

*) Notariatul public care a existat în unele regiuni ale ţării a fost desfiinţat prin extinderea pe întregul teritoriu al României a Notariatului de Stat, înfiinţat prin Decretul nr. 79 din 31 martie 1950.

**) Jurământul, ca mijloc de probă, a fost desfiinţat prin Decretul nr. 208 din 12 august 1950.

 

Art. 192. – Preşedintele, înainte de a lua mărturia, va cere martorilor să arate:

1. numele, îndeletnicirea, locuinţa şi vârsta;

2. dacă este rudă sau afin cu una din părţi şi în ce grad;

3. dacă se află în serviciul uneia din părţi;

4. dacă este în judecată, în duşmănie sau în legături de interes cu vreuna din părţi.

Art. 193. – Înainte de a fi ascultat, martorul depune următorul jurământ: “Jur că voi spune adevărul şi că nu voi ascunde nimic din ceea ce ştiu. Aşa să-mi ajute Dumnezeu!”

În timpul depunerii jurământului, martorul ţine mâna pe cruce sau pe biblie.

Referirea la divinitate din formula jurământului se schimbă potrivit credinţei religioase a martorului.

Martorului de altă religie decât cea creştină nu îi sunt aplicabile prevederile alin. 2.

Martorul fără confesiune va depune următorul jurământ: “Jur pe onoare şi conştiinţă că voi spune adevărul şi că nu voi ascunde nimic din ceea ce ştiu.”

Martorii care din motive de conştiinţă sau confesiune nu depun jurământul vor rosti în faţa instanţei următoarea formulă: “Mă oblig că voi spune adevărul şi că nu voi ascunde nimic din ceea ce ştiu.”

Situaţiile la care se referă alin. 3, 4, 5 şi 6 se reţin de organul judiciar pe baza afirmaţiilor făcute de martor.

După depunerea jurământului, preşedintele va pune în vedere martorului că, dacă nu va spune adevărul, săvârşeşte infracţiunea de mărturie mincinoasă.

Despre toate acestea se face menţiune în declaraţia scrisă.

Minorul care nu a împlinit 14 ani nu depune jurământ; i se atrage însă atenţia să spună adevărul.

Art. 194. Abrogat prin punctul 61. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

Art. 195. – Copilul mai mic de 14 ani şi persoanele care din pricina debilităţii mintale sau în mod vremelnic sunt lipsite de discernământ, pot fi ascultate, însă la aprecierea depoziţiei, instanţa va ţine seama de situaţia specială a martorului.

Art. 196. – Fiecare martor va fi ascultat deosebit, cei neascultaţi neputând fi de faţă.

Ordinea ascultării martorilor va fi statornicită de preşedinte, ţinând seama şi de cererea părţilor.

După ascultare, martorul rămâne în sala de şedinţă până la sfârşitul cercetării, afară numai dacă instanţa hotărăşte altfel. Martorul nu are voie să citească un răspuns scris de mai înainte; el se poate folosi însă de însemnări cu încuviinţarea preşedintelui, dar numai cu privire la cifre sau denumiri.

Art. 197. – Martorii pot fi din nou întrebaţi, dacă instanţa găseşte de cuviinţă.

Martorii ale căror arătări nu se potrivesc vor fi din nou întrebaţi, fiind puşi faţă.

Dacă instanţa găseşte că întrebarea pusă de parte nu poate să ducă la dezlegarea pricinii, este jignitoare sau tinde să dovedească un fapt a cărui dovedire e oprită de lege, nu o va încuviinţa. Instanţa, la cererea părţii, va trece în încheierea de şedinţă atât întrebarea cât şi motivul pentru care s-a înlăturat.

Art. 198. – Mărturia se va scrie de grefier, după dictarea preşedintelui sau a judecătorului delegat, şi va fi semnată pe fiecare pagină şi la sfârşitul ei de judecător, grefier şi de martor, după ce acesta a luat cunoştinţă de cuprins. Dacă martorul nu voieşte sau nu poate să semneze, se face vorbire despre aceasta.

Orice adăugiri, ştersături sau schimbări în cuprinsul mărturiei trebuie încuviinţate şi semnate de judecător, de grefier şi martor, sub pedeapsă de a nu fi ţinute în seamă.

Locurile nescrise din declaraţie trebuie împlinite cu linii, astfel încât să nu se poată adăuga nimic.

Art. 199. – Dacă din cercetare reies bănuieli puternice de mărturie mincinoasă sau de mituire de martor, instanţa va încheia proces-verbal şi va trimite pe martor în faţa autorităţilor penale.

Art. 200. – Martorul poate cere să i se plătească cheltuielile de drum şi să fie despăgubit după starea sau îndeletnicirea sa şi potrivit cu depărtarea domiciliului şi timpul pierdut.

Încheierea instanţei este executorie.

___________

Alineatul a fost modificat prin punctul 62. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

 

§5. Expertiza

   Art. 201. – Când pentru lămurirea unor împrejurări de fapt instanţa consideră necesar să cunoască părerea unor specialişti, va numi, la cererea părţilor ori din oficiu, unul sau trei experţi, stabilind prin încheiere punctele asupra cărora ei urmează să se pronunţe, după care va putea convoca o audiere în camera de consiliu, în cadrul căreia va solicita expertului să se pronunţe cu privire la costul estimativ al lucrării ce urmează a fi efectuată, cât şi cu privire la durata de timp necesară efectuării expertizei. Poziţia părţilor, respectiv a părţii care a solicitat proba va fi consemnată în încheiere. În funcţie de poziţia expertului, a părţilor, respectiv a părţii care a solicitat proba, instanţa va fixa termenul de depunere a raportului de expertiză şi condiţiile de plată a cheltuielilor necesare efectuării expertizei. Dispoziţiile art. 213 alin. 2 sunt aplicabile.

___________

Alineatul a fost modificat prin punctul 24. din Lege nr. 202/2010 începând cu 25.11.2010.

 

Când este necesar, instanţa va solicita efectuarea expertizei unui laborator sau unui institut de specialitate.

În domeniile strict specializate, în care nu există experţi autorizaţi, din oficiu sau la cererea oricăreia dintre părţi judecătorul poate solicita punctul de vedere al uneia sau mai multor personalităţi ori specialişti din domeniul respectiv. Punctul de vedere va fi prezentat în camera de consiliu sau în şedinţă publică, părţile fiind îndreptăţite să pună şi ele întrebări.

Dispoziţiile referitoare la expertiză, cu excepţia celor privind aducerea cu mandat, sancţionarea cu amendă şi obligarea la plata de despăgubiri, sunt aplicabile în mod corespunzător în cazurile prevăzute la alin. 2 şi 3.

La efectuarea expertizei în condiţiile alin. 2 pot participa şi experţi desemnaţi de părţi, dacă prin lege nu se dispune altfel.

___________

Art. 201. a fost modificat prin punctul 63. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

 

Art. 202. – Dacă părţile nu se învoiesc asupra numirii experţilor, ei se vor numi de către instanţă, prin tragere la sorţi, în şedinţă publică, de pe lista întocmită şi comunicată de către biroul local de expertiză, cuprinzând persoanele înscrise în evidenţa celor autorizate, potrivit legii, să efectueze expertize judiciare.

___________

Alineatul a fost modificat prin punctul 64. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 17.07.2005.

 

Încheierea de numire va stabili şi plata experţilor.

___________

Art. 202. a fost modificat prin punctul 64. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

 

Art. 203. Abrogat prin punctul 65. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

Art. 204. – Experţii se pot recuza pentru aceleaşi motive ca şi judecătorii.

Recuzarea trebuie să fie cerută în termen de 5 zile de la numirea expertului, dacă motivul ei există la această dată; în celelalte cazuri termenul va curge de la data când s-a ivit motivul de recuzare.

Recuzările se judecă în şedinţă publică, cu citarea părţilor şi a expertului.

Art. 205. – Dispoziţiile privitoare la citare, aducerea cu mandat şi sancţionarea martorilor care lipsesc sunt deopotrivă aplicabile experţilor.

Dacă expertul nu se înfăţişează, instanţa poate dispune înlocuirea lui.

Abrogat prin punctul 66. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

Art. 206. – Abrogat prin Decretul nr. 38/1959.

___________

Art. 206. a fost modificat prin punctul 31. din Lege nr. 219/2005 începând cu 17.07.2005.

 

Art. 207. – Dacă experţii pot să-şi dea de îndată părerea, vor fi ascultaţi chiar în şedinţă, iar părerea lor se va trece într-un proces-verbal, întocmit potrivit art. 198.

Art. 208. – Dacă pentru expertiză este nevoie de o lucrare la faţa locului, ea nu poate fi făcută decât după citarea părţilor prin carte poştală recomandată, cu dovada de primire, arătând zilele şi orele când începe şi continuă lucrarea. Dovada de primire va fi alăturată lucrării expertului.

Părţile sunt obligate să dea expertului orice lămuriri în legătură cu obiectul lucrării.

Art. 209. – Expertul numit este dator să-şi depună lucrarea cu cel puţin 5 zile înainte de termenul fixat pentru judecată.

___________

Alineatul a fost modificat prin linia din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

 

Abrogat prin punctul 68. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

Abrogat prin punctul 68. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

Art. 210. – Când sunt mai mulţi experţi cu păreri deosebite lucrarea trebuie să cuprindă părerea motivată a fiecăruia.

Art. 211. – Experţii sunt datori să se înfăţişeze înaintea instanţei spre a da lămuriri ori de câte ori li se va cere, caz în care au dreptul la despăgubiri, ce se vor stabili prin încheiere executorie.

___________

Art. 211. a fost modificat prin punctul 69. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

 

Art. 212. – Dacă instanţa nu este lămurită prin expertiza făcută, poate dispune întregirea expertizei sau o nouă expertiză.

Expertiza contrarie va trebui cerută motivat la primul termen după depunerea lucrării.

Art. 213. – Experţii care vor cere sau vor primi mai mult decât plata statornicită se vor pedepsi pentru luare de mită.

La cererea experţilor, ţinându-se seama de lucrare, instanţa le va putea mări plata cuvenită prin încheiere executorie dată cu citarea părţilor.

Art. 214. – Dacă expertiza se face de o altă instanţă prin delegaţie, numirea experţilor şi statornicirea plăţii ce li se cuvine se va putea lăsa în sarcina acestei instanţe.

 

§6. Cercetarea la faţa locului

   Art. 215. – În cazul când instanţa va socoti de trebuinţă, va putea hotărî ca în întregul ei sau numai unul din magistraţi să meargă la faţa locului spre a se lămuri asupra unor împrejurări de fapt care se vor arăta prin încheiere.

Art. 216. – Cercetarea la faţa locului se va face cu citarea părţilor, putându-se asculta martorii şi experţii pricinii.

Despre cele urmate la faţa locului se va încheia proces-verbal.

Art. 217. – Când instanţa merge la faţa locului, va fi însoţită de procuror, în cazurile în care prezenţa acestuia este cerută de lege.

 

§7. Interogatoriul

    ___________

Subsecţiunea §7. a fost modificată prin linia din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

 

Art. 218. – Se va putea încuviinţa chemarea la interogatoriu, când este privitor la fapte personale, care fiind în legătură cu pricina, pot duce la dezlegarea ei.

___________

Alineatul a fost modificat prin linia din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

 

Art. 219. – Cel chemat va fi întrebat de către preşedinte asupra fiecărui fapt în parte.

Cu încuviinţarea preşedintelui, fiecare dintre judecători, procurorul, precum şi partea potrivnică pot pune de-a dreptul întrebări celui chemat la interogatoriu.

Partea nu are voie să citească un răspuns scris de mai înainte. Ea se poate folosi însă de însemnări, cu încuviinţarea preşedintelui, dar numai cu privire la cifre sau denumiri.

Dacă partea declară că pentru a răspunde trebuie să cerceteze înscrisuri, se va putea fixa un nou termen pentru interogatoriu.

Art. 220. – Reprezentantul legal poate fi chemat personal la interogatoriu pentru actele încheiate şi faptele săvârşite de el în această calitate.

___________

Art. 220. a fost modificat prin punctul 70. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

 

Art. 221. – Răspunsurile la interogatoriu vor fi trecute pe aceeaşi foaie cu întrebările. Interogatoriul va fi semnat pe fiecare pagină de preşedinte, grefier, de cel care l-a propus, precum şi de partea care a răspuns după ce a luat cunoştinţă de cuprins. Tot astfel vor fi semnate adăugirile, ştersăturile sau schimbările aduse, sub pedeapsă de a nu fi ţinute în seamă.

___________

Alineatul a fost modificat prin linia din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

 

Dacă părţile nu voiesc sau nu pot să semneze, se va face arătare în josul interogatoriului.

Art. 222. – Statul şi celelalte persoane juridice de drept public, precum şi persoanele juridice de drept privat, vor răspunde în scris la interogatoriul ce li se va comunica.

Se exceptează societăţile comerciale de persoane, ai căror asociaţi cu drept de reprezentare vor fi citaţi personal la interogatoriu.

Art. 223. – Partea care are domiciliu în străinătate va putea fi interogată prin cel care o reprezintă în judecată.

În acest caz, interogatoriul va fi comunicat în scris mandatarului, care va depune răspunsul părţii dat în cuprinsul unei procuri speciale şi autentice. Dacă mandatarul este avocat, procura specială certificată de acesta este îndestulătoare.

Art. 224. – Instanţa poate încuviinţa luarea interogatoriului la locuinţă, dacă partea este împiedicată de a veni în faţa instanţei.

Art. 225. – Dacă partea, fără motive temeinice, refuză să răspundă la interogatoriu sau nu se înfăţişează, instanţa poate socoti aceste împrejurări ca o mărturisire deplină sau numai ca un început de dovadă în folosul părţii potrivnice.

§8. Jurământul

    Textele art. 226 – 234 inclusiv au fost abrogate prin Decretul nr. 208 din 12 august 1950.

 

§9. Asigurarea dovezilor

   Art. 235. – Oricine are interes să constate de urgenţă mărturia unei persoane, părerea unui expert, starea unor lucruri, mobile sau imobile, sau să dobândească recunoaşterea unui înscris, a unui fapt ori a unui drept, va putea cere administrarea acestor dovezi dacă este primejdie ca ele să dispară sau să fie greu de administrat în viitor.

Cererea poate fi făcută chiar dacă nu este primejdie în întârziere, în cazul când pârâtul îşi dă învoirea.

Art. 236. – Cererea se va îndrepta, înainte de judecată, la judecătoria în circumscripţia căreia se află martorul sau obiectul cercetării, iar în timpul judecăţii, la instanţa care judecă pricina.

Partea va arăta în cerere dovezile a căror administrare o pretinde, faptele ce voieşte să dovedească, precum şi primejdia întârzierii sau învoirea pârâtului.

Pârâtul nu este obligat să depună întâmpinare. Instanţa va hotărî prin încheiere dată în camera de consiliu.

În caz de primejdie în întârziere, instanţa va putea încuviinţa cererea şi fără citarea părţilor.

Art. 237. – Administrarea dovezii va putea fi făcută de îndată sau la termenul ce se va soroci.

Art. 238. – Încheierea instanţei este executorie şi poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la pronunţare, dacă s-a dat cu citarea părţilor, şi de la comunicare, dacă s-a dat fără citarea lor.

___________

Alineatul a fost modificat prin punctul 71. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

 

Încheierea dată în timpul judecării unei pricini nu poate fi atacată decât odată cu fondul.

Art. 239. – Orice persoană care are interes să constate de urgenţă o anumită stare de fapt care ar putea să înceteze ori să se schimbe până la administrarea dovezilor va putea cere instanţei în circumscripţia căreia urmează să se facă constatarea să delege un executor judecătoresc din aceeaşi circumscripţie să constate la faţa locului această stare de fapt.

___________

Alineatul a fost modificat prin punctul 72. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

 

Preşedintele poate încuviinţa facerea constatării fără înştiinţarea aceluia împotriva căruia se cere.

Procesul-verbal de constatare va fi comunicat în copie celui împotriva căruia s-a făcut constatarea, dacă nu a fost de faţă.

El va face dovada până la dovada contrarie.

Art. 240. – În caz de primejdie în întârziere, administrarea dovezii şi constatarea prin executori judecătoreşti se vor putea face şi în zilele de sărbătoare şi chiar şi în afara orelor legale, cu încuviinţarea anume a magistratului.

Art. 241. – Dovezile administrate în condiţiile mai sus prevăzute pot să fie folosite şi de partea care nu a cerut administrarea lor.

Cheltuielile făcute cu administrarea dovezilor vor fi ţinute în seamă de instanţa care judecă pricina în fond.

 

Secţiunea a III-a1
Cercetarea procesului în cazul administrării probelor de către avocaţi

 

Art. 2411. – Dispoziţiile prezentei secţiuni sunt aplicabile numai în cazul litigiilor patrimoniale, afară de acelea ce privesc drepturi asupra cărora legea nu permite a se face tranzacţie.

Art. 2412. – La prima zi de înfăţişare părţile pot conveni ca avocaţii care le asistă şi le reprezintă să administreze probele în cauză, potrivit dispoziţiilor prezentei secţiuni.

Consimţământul pentru administrarea probelor, prevăzut la alin. 1, se va da de către părţi, personal sau prin mandatar cu împuternicire specială, în faţa instanţei, luându-se act despre aceasta în încheiere, sau prin înscris întocmit în faţa avocatului, care este obligat să certifice consimţământul şi semnătura părţii pe care o asistă sau o reprezintă. Dacă sunt mai multe părţi asistate de acelaşi avocat, consimţământul se va da de fiecare dintre ele separat.

Totodată, fiecare parte este obligată să declare că pentru procedura din prezenta secţiune îşi alege domiciliul la avocatul care o reprezintă.

Consimţământul dat potrivit alin. 2 nu poate fi revocat de către una dintre părţi.

Art. 2413. – În cazul reprezentării părţilor în condiţiile art. 2412, şedinţele de judecată se pot desfăşura în camera de consiliu, cu participarea obligatorie a avocaţilor, fiind admise şi părţile ori, când este cazul, mandatarii lor.

Art. 2414. – După constatarea valabilităţii consimţământului dat conform art. 2412 instanţa:

1. va rezolva excepţiile ce se invocă ori pe care le poate ridica din oficiu;

2. va hotărî asupra cererilor de intervenţie formulate de părţi sau de terţe persoane, în condiţiile legii;

3. va examina fiecare pretenţie şi apărare în parte, pe baza cererii de chemare în judecată, a întâmpinării şi a explicaţiilor avocaţilor;

4. va constata care dintre pretenţii sunt recunoscute şi care sunt contestate;

5. la cerere, va dispune, în condiţiile legii, măsuri asigurătorii, măsuri pentru asigurarea dovezilor ori pentru constatarea unei situaţii de fapt, în cazul în care aceste măsuri nu au fost luate, în tot sau în parte, potrivit art. 1141 alin. 6;

6. va lua act de renunţarea reclamantului, de achiesarea pârâtului sau de tranzacţia părţilor;

7. va încuviinţa probele solicitate de părţi, pe care le găseşte concludente, precum şi pe cele pe care, din oficiu, le consideră necesare pentru judecarea procesului; dispoziţiile art. 168 sunt aplicabile;

8. va decide în legătură cu orice alte cereri care se pot formula la prima zi de înfăţişare.

Când, potrivit legii, cererile arătate la alin. 1 pot fi formulate şi ulterior primei zile de înfăţişare, instanţa poate acorda în acest scop un termen scurt dat în cunoştinţă părţilor reprezentate prin avocat.

Dispoziţiile art. 131 şi 138, cu excepţia celor de la pct. 4 al acestui din urmă articol, sunt aplicabile.

Partea care lipseşte nejustificat la termenul de încuviinţare a dovezilor va fi decăzută din dreptul de a mai propune şi administra orice dovadă, cu excepţia celei cu înscrisuri, dar va putea participa la administrarea dovezilor de către cealaltă parte şi va putea combate aceste dovezi.

Art. 2415. – Pentru administrarea probelor de către avocaţi instanţa va stabili un termen de până la 6 luni, ţinând seama de volumul şi complexitatea acestora.

Termenul prevăzut la alin. 1 va putea fi prelungit dacă în cursul administrării probelor:

1. se invocă o excepţie sau un incident procedural asupra căruia, potrivit legii, instanţa trebuie să se pronunţe; în acest caz, termenul se prelungeşte cu timpul necesar soluţionării excepţiei sau incidentului;

2. a încetat, din orice cauză, contractul de asistenţă juridică dintre una din părţi şi avocatul său; în acest caz, termenul se prelungeşte cu cel mult o lună pentru angajarea altui avocat;

3. una dintre părţi a decedat; în acest caz, termenul se prelungeşte cu timpul în care procesul este suspendat potrivit art. 243 alin. 1 pct. 1 sau cu termenul acordat părţii interesate pentru introducerea în proces a moştenitorilor;

4. în orice alte cazuri în care legea prevede suspendarea procesului, termenul se prelungeşte cu perioada suspendării, dispoziţiile art. 242 alin. 1 pct. 2 nefiind însă aplicabile.

Art. 2416. – În cel mult 15 zile de la încuviinţarea probelor avocaţii părţilor vor prezenta instanţei programul de administrare a acestora, purtând semnătura avocaţilor, în care se vor arăta locul şi data administrării fiecărei probe. Programul se încuviinţează de instanţă, în camera de consiliu, şi este obligatoriu pentru părţi şi avocaţii lor.

În procesele prevăzute la art. 45 alin. 3 şi 4 programul încuviinţat potrivit alin. 1 va fi comunicat de îndată procurorului, în condiţiile art. 24117.

Probele pot fi administrate în cabinetul unuia dintre avocaţi sau în orice alt loc convenit, dacă natura probei impune aceasta. Părţile, prin avocaţi, sunt obligate să-şi comunice înscrisurile şi orice alte acte, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire sau în mod direct, sub luare de semnătură.

Nerespectarea nejustificată a programului prevăzut la alin. 1 atrage decăderea părţii din dreptul de a mai administra proba respectivă.

Dispoziţiile art. 170 sunt aplicabile.

Art. 2417. – Dacă în cursul administrării probelor una dintre părţi formulează o cerere, invocă o excepţie, inadmisibilitatea vreunei probe sau orice alt incident privind administrarea probelor, ea va sesiza instanţa care, cu citarea celeilalte părţi, prin încheiere dată în camera de consiliu, se va pronunţa de îndată, iar când este necesar, în cel mult 30 de zile de la data la care a fost sesizată. Încheierea poate fi atacată numai o dată cu fondul procesului.

Art. 2418. – În cazul în care se dispune înfăţişarea unui înscris deţinut de o autoritate sau de o altă persoană, instanţa, potrivit dispoziţiilor art. 175, va dispune solicitarea înscrisului şi, îndată ce acesta este depus la instanţă, comunicarea lui în copie fiecărui avocat.

Art. 2419. – Dacă una dintre părţi nu recunoaşte scrisul sau semnătura dintr-un înscris, avocatul părţii interesate, potrivit art. 2417, va solicita instanţei să procedeze la verificarea de scripte.

Art. 24110. – Martorii vor fi ascultaţi, la locul şi data prevăzute în programul încuviinţat de instanţă, de către avocaţii părţilor, în condiţiile art. 192 şi 196, care se aplică în mod corespunzător. Ascultarea martorilor se face fără prestare de jurământ, punându-li-se însă în vedere că, dacă nu vor spune adevărul, săvârşesc infracţiunea de mărturie mincinoasă. Despre toate acestea se face menţiune în declaraţia scrisă.

Martorii arătaţi la art. 195 vor fi ascultaţi numai de către instanţă.

Art. 24111. – Mărturia se va consemna întocmai de către o persoană convenită de părţi şi se va semna, pe fiecare pagină şi la sfârşitul ei, de către avocaţii părţilor, de cel ce a consemnat-o şi de martor, după ce acesta a luat cunoştinţă de cuprinsul consemnării.

Orice adăugiri, ştersături sau schimbări în cuprinsul mărturiei trebuie încuviinţate prin semnătura celor arătaţi la alin. 1, sub sancţiunea de a nu fi luate în seamă.

Dacă mărturia a fost stenodactilografiată, aceasta va fi transcrisă. Atât stenograma, cât şi transcrierea ei vor fi semnate potrivit alin. 1 şi depuse la dosar.

Art. 24112. – Părţile pot conveni ca declaraţiile martorilor să fie consemnate şi autentificate de un notar public. Dispoziţiile art. 24110 sunt aplicabile.

Art. 24113. – În cazul în care este încuviinţată o expertiză, în programul administrării probelor părţile vor trece numele expertului pe care îl vor alege prin învoiala lor, precum şi numele consilierilor fiecăreia dintre ele.

Dacă părţile nu se învoiesc asupra alegerii expertului, ele vor cere instanţei să procedeze la desemnarea acestuia, potrivit art. 202.

Expertul este obligat să efectueze expertiza şi să o predea avocaţilor părţilor, sub semnătură de primire, cu cel puţin 30 de zile înainte de termenul fixat de instanţă potrivit art. 2415. De asemenea, el are îndatorirea să dea explicaţii avocaţilor şi părţilor, iar după fixarea termenului de judecată, să se conformeze dispoziţiilor art. 211 şi următoarele.

Art. 24114. – Dacă s-a dispus o cercetare la faţa locului, aceasta se va face de către instanţă potrivit dispoziţiilor art. 215-217. Procesul-verbal prevăzut la art. 216 alin. 2 va fi întocmit în atâtea exemplare câte părţi sunt şi va fi înmânat avocaţilor acestora în cel mult 5 zile de la efectuarea cercetării.

Art. 24115. – Când s-a încuviinţat chemarea la interogatoriu, instanţa va cita părţile, la termenul stabilit, în camera de consiliu. Copii de pe interogatoriul astfel luat, precum şi de pe cel dispus şi primit potrivit art. 222 alin. 1 vor fi înmânate de îndată avocaţilor părţilor.

Art. 24116. – Instanţa, în condiţiile art. 2417, va hotărî asupra cererii de înlocuire a martorilor, de ascultare din nou sau de confruntare a acestora.

De asemenea, în condiţiile arătate la alin. 1, instanţa se va pronunţa cu privire la cererea de a se admite noi martori sau alte probe ce se dovedesc necesare şi care nu puteau fi prevăzute pentru a fi solicitate potrivit art. 2414 alin. 1 pct. 7.

Art. 24117. – După administrarea tuturor probelor încuviinţate de instanţă reclamantul, prin avocatul său, va redacta concluziile scrise privind susţinerea pretenţiilor sale, pe care le va trimite, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, sau le va înmâna în mod direct, sub luare de semnătură, celorlalte părţi din proces şi, când este cazul, Ministerului Public.

După primirea concluziilor scrise ale reclamantului fiecare parte, prin avocatul său, va redacta propriile concluzii scrise pe care le va comunica, potrivit alin. 1, reclamantului, celorlalte părţi, precum şi, când este cazul, Ministerului Public.

Art. 24118. – Avocaţii părţilor vor alcătui pentru fiecare parte câte un dosar şi unul pentru instanţă, în care vor depune câte un exemplar al tuturor înscrisurilor prin care, potrivit legii, se constată administrarea fiecărei probe.

Dosarele prevăzute la alin. 1 vor fi numerotate, şnuruite şi vor purta semnătura avocaţilor părţilor pe fiecare pagină.

Art. 24119. – La expirarea termenului stabilit de instanţă potrivit art. 2415 avocaţii părţilor vor prezenta împreună instanţei dosarul cauzei întocmit potrivit art. 24118.

Primind dosarul, instanţa va fixa termenul de judecată dat în cunoştinţă părţilor, care nu va putea fi mai lung de o lună de la data primirii dosarului. La termen, instanţa poate proceda la judecarea în fond a procesului, acordând părţilor cuvântul pentru a pune concluzii prin avocat.

Art. 24120. – La termenul prevăzut de art. 24119 alin. 2, dacă socoteşte necesar, instanţa va dispune, prin încheiere motivată, să fie administrate nemijlocit în faţa sa toate sau numai unele dintre probele administrate de avocaţi. În acest caz, pentru administrarea probelor instanţa va stabili termene scurte, în continuare, date în cunoştinţă părţilor.

Pentru prezentarea în faţa instanţei martorii vor fi citaţi, de asemenea, în termen scurt, cauzele fiind considerate urgente. Dispoziţiile art. 89 alin. 1 şi ale art. 188 alin. 2 sunt aplicabile.

Art. 24121. – Dispoziţiile secţiunii a III-a a acestui capitol sunt aplicabile dacă în prezenta secţiune nu se prevede altfel.

La cererea avocatului sau a părţii interesate instanţa poate lua măsura amenzii şi obligării la plata de despăgubiri, în cazurile şi condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 1081-1084.

Art. 24122. – Dispoziţiile prezentei secţiuni sunt aplicabile în mod corespunzător şi consilierilor juridici care, potrivit legii, reprezintă partea.

___________

Secţiunea a III-a1 a fost introdusă prin punctul 721. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 17.07.2005.

 

Secţiunea a IV-a
Suspendarea judecăţii

 

Art. 242. – Instanţa va suspenda judecata:

1. când amândouă părţile o cer;

2. dacă niciuna din părţi nu se înfăţişează la strigarea pricinii.

Cu toate acestea pricina se judecă dacă reclamantul sau pârâtul au cerut în scris judecarea în lipsă.

Art. 243. – Judecata pricinilor se suspendă de drept:

1. prin moartea uneia din părţi, afară de cazul când partea interesată cere termen pentru introducerea în judecată a moştenitorilor;

2. prin interdicţie sau punere sub curatelă a unei părţi până la numirea tutorelui sau curatorului;

___________

Punctul 2. a fost modificat prin punctul 74. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

 

3. prin moartea mandatarului uneia din părţi, întâmplată cu mai puţin de 15 zile înainte de ziua înfăţişării;

4. prin încetarea funcţiei tutorelui sau curatorului;

___________

Punctul 4. a fost modificat prin punctul 75. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

 

5. prin deschiderea procedurii reorganizării judiciare şi a falimentului asupra reclamantului, în temeiul unei hotărâri judecătoreşti irevocabile.

___________

Punctul 5. a fost modificat prin punctul 76. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

 

Faptele arătate mai sus nu împiedică pronunţarea hotărârii, dacă ele s-au ivit după închiderea dezbaterilor.

Art. 244. – Instanţa poate suspenda judecata:

1. când dezlegarea pricinii atârnă, în totul sau în parte, de existenţa sau neexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi;

2. când s-a început urmărirea penală pentru o infracţiune care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează să se dea.

___________

Punctul 2. a fost modificat prin punctul 761. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 17.07.2005.

 

Suspendarea va dăinui până când hotărârea pronunţată în pricina care a motivat suspendarea a devenit irevocabilă.

Art. 2441. – Asupra suspendării judecării procesului, instanţa se va pronunţa prin încheiere care poate fi atacată cu recurs în mod separat, cu excepţia celor pronunţate în recurs.

___________

Alineatul a fost introdus prin punctul 77. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 17.07.2005.

 

Recursul se poate declara cât timp durează suspendarea cursului judecării procesului, atât împotriva încheierii prin care s-a dispus suspendarea, cât şi împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de repunere pe rol a procesului.

___________

Art. 2441. a fost introdus prin punctul 77. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

 

Art. 245. – Judecare reîncepe:

1. prin cerere de redeschidere făcută de una din părţi, când ea s-a suspendat prin învoirea părţilor sau prin lipsa lor;

2. prin cererea de redeschidere, făcută cu arătarea moştenitorilor, tutorelui sau curatorului, a celui reprezentat de mandatarul defunct, a noului mandatar sau, după caz, a părţii interesate, a administratorului judiciar sau a lichidatorului judiciar, în cazurile prevăzute de art. 243.

___________

Punctul 2. a fost modificat prin punctul 78. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

 

Secţiunea a V-a
Renunţarea la judecată şi renunţarea la drept

 

Art. 246. – Reclamantul poate să renunţe oricând la judecată, fie verbal în şedinţă, fie prin cerere scrisă.

Renunţarea la judecată se constată prin încheiere dată fără drept de apel.

Dacă renunţarea s-a făcut după comunicarea cererii de chemare în judecată, instanţa, la cererea pârâtului, va obliga pe reclamant la cheltuieli.

Când părţile au intrat în dezbaterea fondului, renunţarea nu se poate face decât cu învoirea celeilalte părţi.

Art. 247. – În caz de renunţare la însuşi dreptul pretins, instanţa dă o hotărâre prin care va respinge cererea în fond şi va hotărî asupra cheltuielilor.

Renunţarea la drept se poate face şi fără învoirea celeilalte părţi, atât în prima instanţă cât şi în apel.

Renunţarea se poate face în şedinţă sau prin înscris autentic.

Hotărârea se dă fără drept de apel.

Când renunţarea este făcută în instanţă de apel, hotărârea primei instanţe va fi anulată în totul sau în parte, în măsura renunţării.

 

Secţiunea a VI-a
Perimarea

 

Art. 248. – Orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor*) dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an. Partea nu se socoteşte în vină, când actul de procedură urma să fie îndeplinit din oficiu.

Termenul perimării nu curge cât timp, fără vina părţii, cererea n-a ajuns încă la instanţa competentă să o judece sau nu se poate fixa termen de judecată.

___________

Alineatul a fost modificat prin linia din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

 

Abrogat prin punctul 3. din Lege nr. 71/2011 începând cu 01.10.2011.

___________

*) Codul familiei foloseşte termenul de cei lipsiţi de capacitate în loc de incapabili.

 

Art. 249. – Perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes.

___________

Art. 249. a fost modificat prin punctul 79. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

 

Art. 250. – Cursul perimării este suspendat cât timp dăinuieşte suspendarea judecării, pronunţată de instanţă în cazurile prevăzute de art. 244, precum şi în alte cazuri stabilite de lege, dacă suspendarea nu este cauzată de lipsa de stăruinţă a părţilor în judecată.

___________

Alineatul a fost modificat prin punctul 80. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

 

În cazurile prevăzute de art. 243, cursul perimării este suspendat timp de 3 luni de la data când s-au petrecut faptele care au prilejuit suspendarea judecăţii, dacă aceste fapte s-au petrecut în cele din urmă 6 luni ale termenului de perimare.

Perimarea se suspendă de asemenea pe timpul cât partea este împiedicată de a stărui în judecată din pricina unor împrejurări mai presus de voinţa sa.

Art. 251. – În cazul când sunt mai mulţi reclamanţi sau pârâţi împreună, cererea de perimare sau actul de procedură întrerupător de perimare al unuia foloseşte şi celorlalţi.

Art. 252. – Perimarea se constată din oficiu sau la cererea părţii interesate. Preşedintele instanţei va cita de urgenţă părţile şi va dispune ca grefa să întocmească o dare de seamă asupra actelor de procedură în legătură cu perimarea.

Perimarea poate fi invocată şi pe cale de excepţie, în camera de consiliu sau în şedinţă publică.

Perimarea cererii de chemare în judecată nu poate fi ridicată pentru prima oară în instanţa de apel.

___________

Alineatul a fost modificat prin punctul 81. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 17.07.2005.

___________

Art. 252. a fost modificat prin punctul 81. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

 

Art. 253. – Dacă instanţa constată că perimarea nu a operat, pronunţă o încheiere, care poate fi atacată o dată cu fondul procesului.

Hotărârea care constată perimarea este supusă recursului în termen de 5 zile de la pronunţare.

___________

Art. 253. a fost modificat prin punctul 82. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

 

Art. 254. – Perimarea are drept urmare că toate actele de procedură făcute în acea instanţă nu-şi produc efectele.

Când, însă, se face o nouă cerere de chemare în judecată, părţile pot folosi dovezile administrate în cursul judecării cererii perimate, în măsura în care noua instanţă socoteşte că nu este de trebuinţă refacerea lor.

 

CAPITOLUL IV
Hotărârile

 

Secţiunea I
Dispoziţii generale

 

Art. 255. – Hotărârile prin care se rezolvă fondul cauzei în primă instanţă se numesc “sentinţe”, iar hotărârile prin care se se soluţionează apelul, recursul, precum şi recursul în interesul legii ori în anulare se numesc “decizii”.

Toate celelalte hotărâri date de instanţă în cursul judecăţii se numesc “încheieri”.

Art. 256. – După sfârşitul dezbaterilor, judecătorii chibzuiesc în secret, fie în şedinţă, fie în camera de consiliu.

După chibzuire, preşedintele adună părerile judecătorilor, începând cu cel mai nou în funcţiune sau cu cel mai tânăr dintre asesorii populari*), el pronunţându-se cel din urmă.

___________

*) Instituţia asesorilor populari a fost desfiinţată prin Legea nr. 45/1991 (M. Of. 142 din 11 iulie 1991)

 

Art. 257. – Dacă majoritatea legală nu se poate întruni, pricina se va judeca din nou în complet de divergenţă, în aceeaşi zi sau în cel mult 5 zile.*)

La instanţele de fond, părerile vor trebui să fie totdeauna motivate înainte de judecarea divergenţei, afară de cazul când judecata se face chiar în ziua când s-a ivit divergenţa.

Dezbaterile vor fi reluate asupra punctelor rămase în divergenţă; dacă, după judecarea divergenţei, vor fi mai mult de două păreri, judecătorii ale căror păreri se apropie mai mult, sunt datori să se unească într-o singură părere.

Judecătorii pot reveni asupra părerilor lor, care au pricinuit divergenţa.

După judecarea punctelor rămase în divergenţă, completul care a judecat înainte de ivirea ei va putea continua judecarea pricinii.

Dispoziţiile alin. 3 se aplică prin asemănare şi în cazurile în care completele de judecată sunt alcătuite în număr fără soţ.

___________

*) A se vedea şi art. 18 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească (M. Of. nr. 197 din 13 august 1992).

 

Art. 258. – După ce s-a întrunit majoritatea, se va întocmi de îndată dispozitivul hotărârii care se semnează, sub sancţiunea nulităţii, de către judecători şi în care se va arăta, când este cazul, opinia separată a judecătorilor aflaţi în minoritate.

___________

Alineatul a fost modificat prin punctul 83. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

 

El se pronunţă de preşedinte, în şedinţă, chiar în lipsa părţilor.

După pronunţarea hotărârii nici un judecător nu poate reveni asupra părerii sale.

Dispozitivul hotărârii se consemnează într-un registru special, ţinut de fiecare instanţă.

Art. 259. – Abrogat prin Decretul nr. 132 din 19 iunie 1952

Art. 260. – Dacă instanţa nu poate hotărî de îndată, pronunţarea se va amâna pentru un termen pe care preşedintele îl va anunţa şi care nu va putea fi mai mare de 7 zile.

Judecătorul care a luat parte la judecată este îndreptăţit să se pronunţe, chiar dacă nu mai face parte din alcătuirea instanţei, afară de cazul când i-a încetat calitatea de magistrat sau este suspendat din funcţie. În acest caz procesul se repune pe rol, cu citarea părţilor, pentru ca acestea să pună din nou concluzii în faţa instanţei legal constituite.

___________

Alineatul a fost modificat prin punctul 84. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

 

Alineatele 3 şi 4 au fost abrogate prin art. 6 din Legea nr. 59 din 23 iulie 1993

Art. 261. – Hotărârea se dă în numele legii*) şi va cuprinde:

1. arătarea instanţei care a pronunţat-o şi numele judecătorilor care au luat parte la judecată;

2. numele, domiciliul sau reşedinţa părţilor, calitatea în care s-au judecat; numele mandatarilor sau reprezentanţilor legali şi al avocaţilor;

3. obiectul cererii şi susţinerile în prescurtare ale părţilor cu arătarea dovezilor;

4. arătarea concluziilor procurorului;

5. motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, cum şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor;

6. dispozitivul;

7. calea de atac şi termenul în care se poate exercita;

8. menţiunea că pronunţarea s-a făcut în şedinţă publică, precum şi semnăturile judecătorilor şi grefierului.

___________

Punctul 8. a fost modificat prin punctul 841. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 17.07.2005.

 

În cazul în care, după pronunţare, unul dintre judecători este în imposibilitate de a semna hotărârea, preşedintele instanţei o va semna în locul său, iar dacă cel în imposibilitate să semneze este grefierul, hotărârea va fi semnată de grefierul şef, făcându-se menţiune despre cauza care a împiedicat pe judecător sau pe grefier să semneze hotărârea.

Hotărârea se va comunica părţilor, în copie, în cazul în care este necesar pentru curgerea termenului de exercitare a apelului sau recursului. Comunicarea se va face în termen de 7 zile de la pronunţarea hotărârii.

___________

Alineatul a fost modificat prin punctul 85. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

 

___________

*) A se vedea şi art. 9 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească (M. Of. nr. 197 din 13 august 1992) potrivit căreia: “Hotărârile instanţelor judecătoreşti se pronunţă în numele legii şi se execută în numele Preşedintelui României”.

___________

Art. 261. a fost modificat prin alineatul (2) din Ordonanţă de urgenţă nr. 290/2000 începând cu 29.12.2000.

 

Art. 262. – În cazurile în care judecătorii pot da termen pentru executarea hotărârii, ei vor face aceasta, prin chiar hotărârea care dezleagă pricina, arătând şi motivele pentru care au încuviinţat termenul.

Art. 263. – Debitorul nu va putea cere termen, nici nu va putea să se bucure de termenul ce i s-a dat, dacă bunurile lui se vând după cererea altui creditor, dacă este în stare de faliment sau de insolvabilitate îndeobşte cunoscută sau dacă prin fapta sa a micşorat garanţiile ce a dat prin contract creditorului său, sau dacă nu a dat garanţiile făgăduite.

___________

Alineatul a fost modificat prin linia din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

 

Art. 264. – Motivarea hotărârii se va face în termen de cel mult 30 de zile de la pronunţare. Dacă instanţa a fost alcătuită din mai mulţi magistraţi, preşedintele va putea însărcina pe unul dintre ei cu redactarea hotărârii.

___________

Alineatul a fost modificat prin punctul 851. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 17.07.2005.

 

Părerea judecătorilor rămaşi în minoritate va trebui redactată în acelaşi timp cu hotărârea.

___________

Art. 264. a fost modificat prin alineatul (2) din Ordonanţă de urgenţă nr. 290/2000 începând cu 29.12.2000.

 

Art. 265. – Adăugirile, ştersăturile sau schimbările în cuprinsul hotărârii vor trebui semnate de judecător, sub pedeapsă de a nu fi ţinute în seamă.

Art. 266. – Hotărârea se va face în două exemplare originale, din care unul se ataşează la dosarul cauzei, iar celălalt se va depune, spre conservare, la dosarul de hotărâri al instanţei.

Pentru judecătorie, preşedintele va putea încuviinţa ca în locul celui de-al doilea exemplar al sentinţei să se treacă într-un registru dispozitivul ei, semnat de judecătorul şi grefierul care au luat parte la judecată.

Hotărârea se va comunica părţilor, în copie, în cazul când aceasta este necesară pentru curgerea termenului de exercitare a apelului sau recursului.

___________

Alineatul a fost modificat prin punctul 852. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 17.07.2005.

 

Art. 267. – După pronunţarea hotărârii, partea poate renunţa în instanţă la calea de atac, făcându-se arătare despre aceasta într-un proces-verbal, semnat de preşedinte şi de grefier.

Renunţările se pot face şi în urmă, prin înfăţişarea părţii înaintea preşedintelui sau prin înscris autentic.

Art. 268. – Încheierile premergătoare vor fi date cu acelaşi număr de voturi ca şi hotărârile.

Judecătorii nu sunt legaţi prin aceste încheieri.

Ei sunt legaţi de acele încheieri care, fără a hotărî în totul pricina, pregătesc dezlegarea ei.

Orice dispoziţie luată de instanţă prin încheiere va fi motivată.

Art. 269. – Hotărârile judecătoreşti vor fi învestite cu formula executorie, dacă legea nu prevede altfel. Formula executorie are următorul cuprins:

“Noi, Preşedintele României”

(Aici urmează cuprinsul hotărârii).

“Dăm împuternicire şi ordonăm organelor de executare să pună în executare prezenta hotărâre. Ordonăm agenţilor forţei publice să acorde concursul la executarea acestei hotărâri, iar procurorilor să stăruie pentru ducerea ei la îndeplinire, în condiţiile legii. Spre credinţă, prezenta (hotărâre) s-a semnat de… (Urmează semnătura preşedintelui şi a grefierului)”.

___________

Alineatul a fost modificat prin punctul 5. din Lege nr. 459/2006 începând cu 12.01.2007.

 

Hotărârea investită se va da numai părţii care a câştigat sau reprezentantului ei.

Art. 2691. – Abrogat prin art. 6 din Legea nr. 59 din 23 iulie 1993.

 

Secţiunea a II-a
Hotărârile parţiale

 

Art. 270. – Dacă pârâtul recunoaşte o parte din pretenţiile reclamantului, instanţa, la cererea acestuia, va da o hotărâre parţială în măsura recunoaşterii. Dispoziţiile art. 273 sunt aplicabile.

___________

Art. 270. a fost modificat prin punctul 853. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 17.07.2005.

 

Secţiunea a III-a
Hotărârile care consfinţesc învoiala părţilor

 

Art. 271. – Părţile se pot înfăţişa oricând în cursul judecăţii, chiar fără să fi fost citate, pentru a cere să se dea hotărâre care să consfinţească învoiala lor.

Dacă părţile se înfăţişează la ziua fixată pentru judecată, cererea pentru darea hotărârii va putea fi primită, chiar de un singur judecător, urmând ca hotărârea să fie dată de instanţă în şedinţă.

___________

Alineatul a fost modificat prin linia din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

 

Dacă ele se înfăţişează într-o altă zi, instanţa va da hotărârea în camera de consiliu.

Art. 272. – Învoiala va fi înfăţişată în scris şi va alcătui dispozitivul hotărârii.

Abrogat prin punctul 86. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

Art. 273. – Hotărârea care consfinţeşte învoiala părţilor se dă fără drept de apel.

 

Secţiunea a IV-a
Cheltuielile de judecată

 

Art. 274. – Partea care cade în pretenţiuni va fi obligată la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.

Judecătorii nu pot micşora cheltuielile de timbru, taxe de procedură şi impozit proporţional, plata experţilor, despăgubirea martorilor, precum şi orice alte cheltuieli pe care partea care a câştigat va dovedi că le-a făcut.

Judecătorii au însă dreptul să mărească sau să micşoreze onorariile avocaţilor, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivite de mici sau de mari, faţă de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.

Art. 275. – Pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfăţişare pretenţiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, afară numai dacă a fost pus în întârziere înainte de chemarea în judecată.

Art. 276. – Când pretenţiile fiecărei părţi au fost încuviinţate numai în parte, instanţa va aprecia în ce măsură fiecare din ele poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, putând face compensarea lor.

Art. 277. – Dacă sunt mai mulţi reclamanţi sau mai mulţi pârâţi, ei vor fi obligaţi să plătească cheltuielile de judecată în mod egal, proporţional sau solidar, potrivit cu interesul ce are fiecare sau după felul raportului de drept dintre ei.

 

Secţiunea a V-a
Executarea vremelnică

 

Art. 278. – Hotărârile primei instanţe sunt executorii de drept când au ca obiect:

1. plata salariilor sau a altor drepturi izvorâte din raporturile juridice de muncă, precum şi a sumelor cuvenite, potrivit legii, şomerilor;

___________

Punctul 1. a fost modificat prin punctul 87. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

 

2. despăgubiri pentru accidente de muncă;

3. rente ori sume datorate cu titlu de obligaţie de întreţinere sau alocaţie pentru copii, precum şi pensii acordate în cadrul asigurărilor sociale;

___________

Punctul 3. a fost modificat prin punctul 88. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

 

31. despăgubiri în caz de moarte sau vătămare a integrităţii corporale ori sănătăţii, dacă despăgubirile s-au acordat sub formă de prestaţii băneşti periodice;

___________

Punctul 31. a fost introdus prin punctul 89. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

 

4. reparaţii grabnice;

5. punerea sau ridicarea peceţilor ori facerea inventarului;

6. pricini privitoare la posesiune, numai în ce priveşte posesiunea;

7. în cazul prevăzut de art. 270;

8. în orice alte cazuri în care legea prevede că hotărârea este executorie.

Art. 279. – Instanţa poate încuviinţa executarea vremelnică a hotărârilor privitoare la bunuri ori de câte ori va găsi de cuviinţă că măsura este de trebuinţă faţă cu temeinicia vădită a dreptului, cu starea de insolvabilitate a debitorului sau că există primejdie vădită în întârziere; în acest caz instanţa va putea obliga la darea unei cauţiuni.

___________

Alineatul a fost modificat prin linia din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

 

Executarea vremelnică nu se poate încuviinţa:

1. în materie de strămutare de hotare, desfiinţare de construcţii, plantaţii sau a oricăror lucrări având o aşezare fixă;

2. când prin hotărâre se dispune intabularea unui drept sau radierea lui din cartea funciară.

Cererea de executarea vremelnică se va putea face şi verbal în instanţă până la închiderea dezbaterilor.

Dacă cererea a fost respinsă de prima instanţă, ea poate fi făcută din nou în apel.

Art. 280. – Cererea pentru suspendarea executării vremelnice se va putea face fie o dată cu apelul fie deosebit în tot cursul instanţei de apel.

Cererea se va depune la prima instanţă sau instanţa de apel, în care caz se va alătura în copie legalizată dispozitivul hotărârii.

Cererea de suspendare se va judeca de instanţa de apel. Dispoziţiile art. 403 alin. 3 sunt aplicabile.

___________

Alineatul a fost modificat prin punctul 90. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

 

Suspendarea va putea fi încuviinţată numai cu dare de cauţiune, al cărei cuantum îl va fixa instanţa.

Până la dezlegarea cererii de suspendare aceasta va putea fi încuviinţată vremelnic, prin ordonanţă preşedinţială, chiar înainte de sosirea dosarului, cu respectarea cerinţei prevăzute la alin. 4.

___________

Secţiunea a V-a a fost modificată prin linia din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

 

Secţiunea a VI-a
Îndreptarea, lămurirea şi completarea hotărârii

 

Art. 281. – Erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea şi susţinerile părţilor sau cele de calcul, precum şi orice alte erori materiale din hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu sau la cerere.

Instanţa se pronunţă prin încheiere dată în camera de consiliu. Părţile vor fi citate numai dacă instanţa socoteşte că este necesar să dea anumite lămuriri.

În cazul hotărârilor, îndreptarea se va face în ambele exemplare ale hotărârii.

Art. 2811. – În cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori acesta cuprinde dispoziţii potrivnice, părţile pot cere instanţei care a pronunţat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispoziţiile potrivnice.

___________

Alineatul a fost modificat prin punctul 91. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 17.07.2005.

 

Instanţa va rezolva cererea de urgenţă, prin încheiere dată în camera de consiliu, cu citarea părţilor.

Încheierea se va ataşa la hotărâre atât în dosarul cauzei, cât şi în dosarul de hotărâri al instanţei.

Art. 2812. – Dacă prin hotărârea dată instanţa a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în acelaşi termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în fond după casarea cu reţinere, în termen de 15 zile de la pronunţare.

Cererea se soluţionează de urgenţă, cu citarea părţilor, prin hotărâre separată. Prevederile art. 2811 alin. 3 se aplică în mod corespunzător.

Dispoziţiile prezentului articol se aplică şi în cazul când instanţa a omis să se pronunţe asupra cererilor martorilor, experţilor, traducătorilor, interpreţilor sau apărătorilor, cu privire la drepturile lor.

Art. 2812a. – Îndreptarea, lămurirea, înlăturarea dispoziţiilor potrivnice sau completarea hotărârii nu poate fi cerută pe calea apelului sau recursului, ci numai în condiţiile art. 281-2812.

___________

Art. 2812a. a fost introdus prin punctul 25. din Lege nr. 202/2010 începând cu 25.11.2010.

 

Art. 2813. – Încheierile pronunţate în temeiul art. 281 şi 2811, precum şi hotărârea pronunţată potrivit art. 2812 sunt supuse aceloraşi căi de atac ca şi hotărârile în legătură cu care s-a solicitat, după caz, îndreptarea, lămurirea sau înlăturarea dispoziţiilor potrivnice ori completarea.

Părţile nu pot fi obligate la plata cheltuielilor legate de îndreptarea, lămurirea sau completarea hotărârii.

___________

Secţiunea a VI-a a fost modificată prin punctul 91. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

 

TITLUL IV Apelul

CAPITOLUL I
Termenul şi formele apelului

 

Art. 282. – Hotărârile date în primă instanţă de judecătorie sunt supuse apelului la tribunal, iar hotărârile date în primă instanţă de tribunal sunt supuse apelului la curtea de apel.

Împotriva încheierilor premergătoare nu se poate face apel decât odată cu fondul, în afară de cazul când prin ele s-a întrerupt cursul judecăţii.

___________

Art. 282. a fost modificat prin punctul 931. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 17.07.2005.

 

Art. 2821. – Nu sunt supuse apelului hotărârile judecătoreşti date în primă instanţă în cererile introduse pe cale principală privind pensii de întreţinere, în litigiile al căror obiect are o valoare de până la 100.000 lei inclusiv, indiferent de calitatea părţilor, profesionişti sau neprofesionişti, asupra acţiunilor posesorii, acţiunilor în evacuare, a celor referitoare la înregistrările în registrele de stare civilă şi luarea măsurilor asigurătorii, asupra cererilor pentru repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare săvârşite în procesele penale şi în alte cazuri prevăzute de lege.

___________

Alineatul a fost modificat prin punctul 4. din Lege nr. 71/2011 începând cu 01.10.2011.

 

Hotărârile instanţelor judecătoreşti prin care se soluţionează plângerile împotriva hotărârilor autorităţilor administraţiei publice cu activitate jurisdicţională şi ale altor organe cu astfel de activitate nu sunt supuse apelului, dacă legea nu prevede altfel.

___________

Art. 2821. a fost introdus prin punctul 94. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

 

Art. 283. – Partea care a renunţat expres la apel cu privire la o hotărâre nu mai are dreptul de a face apel.

Art. 284. – Termenul de apel este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.

___________

Alineatul a fost modificat prin alineatul (2) din Ordonanţă de urgenţă nr. 290/2000 începând cu 29.12.2000.

 

Termenul de apel curge chiar dacă comunicarea hotărârii a fost făcută o dată cu somaţia de executare.

Dacă o parte face apel înainte de comunicarea hotărârii, aceasta se socoteşte comunicată la data depunerii cererii de apel.

Pentru procuror termenul de apel curge de la pronunţarea hotărârii, în afară de cazurile în care procurorul a participat la judecarea cauzei, când termenul curge de la comunicarea hotărârii.

Apelul declarat în termen suspendă executarea hotărârii de primă instanţă, cu excepţia cazurilor anume prevăzute de lege.

___________

Alineatul a fost introdus prin punctul 95. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

 

Art. 285. – Termenul de apel se întrerupe prin moartea părţii care are interes să facă apel. În acest caz se face din nou o singură comunicare a hotărârii, la cel din urmă domiciliu al părţii, pe numele moştenirii, fără să se arate numele şi calitatea fiecărui moştenitor.

Termenul de apel va începe să curgă din nou de la data comunicării prevăzute la alin. 1. Pentru moştenitorii incapabili, cei cu capacitate restrânsă sau dispăruţi ori în caz de moştenire vacantă, termenul va curge din ziua în care se va numi tutorele, curatorul sau administratorul provizoriu.

Apelul nu constituie prin el însuşi un act de acceptare a moştenirii.

Art. 286. – Termenul de apel se întrerupe şi prin moartea mandatarului căruia i s-a făcut comunicarea. În acest caz se va face o nouă comunicare părţii, la domiciliul ei, iar termenul de apel va începe să curgă din nou de la această dată.

Art. 287. – Cererea de apel va cuprinde:

1. numele, domiciliul sau reşedinţa părţilor ori, pentru persoanele juridice, denumirea şi sediul, precum şi, după caz, numărul de înmatriculare în registrul comerţului sau de înscriere în registrul persoanelor juridice, codul fiscal şi contul bancar. Dacă apelantul locuieşte în străinătate, va arăta şi domiciliul ales în România, unde urmează să i se facă toate comunicările privind procesul;

___________

Punctul 1. a fost modificat prin punctul 951. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 17.07.2005.

 

2. arătarea hotărârii care se atacă;

3. motivele de fapt şi de drept pe care se înaintează apelul;

4. dovezile invocate în susţinerea apelului;

5. semnătura.

Cerinţele de la pct. 2 şi 5 sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii, iar cele de la pct. 3 şi 4, sub sancţiunea decăderii. Aceste cerinţe pot fi împlinite până cel mai târziu la prima zi de înfăţişare, iar lipsa semnăturii, în condiţiile prevăzute de art. 133 alin. 2.

Când dovezile propuse sunt martori sau înscrisuri nearătate la prima instanţă, se vor aplica în mod corespunzător dispoziţiile art. 112 pct. 5.

Termenul pentru depunerea motivelor de apel se socoteşte de la comunicarea hotărârii, chiar dacă apelul s-a făcut mai înainte de comunicare.

___________

Alineatul a fost introdus prin punctul 952. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 17.07.2005.

___________

Art. 287. a fost modificat prin alineatul (2) din Ordonanţă de urgenţă nr. 290/2000 începând cu 29.12.2000.

 

Art. 288. – La cererea de apel se vor alătura atâtea copii câţi intimaţi sunt.

Apelul se depune la instanţa a cărei hotărâre se atacă, sub sancţiunea nulităţii.

___________

Alineatul a fost declarat neconstituţional prin paragraful din Decizie nr. 303/2009 începând cu 10.04.2009.

 

Preşedintele va înainta instanţei de apel dosarul, împreună cu apelurile făcute, numai după împlinirea termenului de apel pentru toate părţile.

Cu toate acestea, apelul va fi trimis de îndată dacă s-a făcut cerere pentru suspendarea executării hotărârii primei instanţe.

___________

Art. 288. a fost modificat prin alineatul (2) din Ordonanţă de urgenţă nr. 290/2000 începând cu 29.12.2000.

 

Art. 2881. – După comunicarea motivării hotărârii potrivit art. 288, părţile vor motiva apelul în fapt şi în drept, prezentând şi dovezile invocate în susţinerea apelului, într-un termen de 15 zile de la comunicare. În cazul prevăzut de art. 261 alineatul ultim, termenul pentru motivarea apelului se socoteşte de la comunicarea hotărârii.

Când dovezile propuse sunt martori sau înscrisuri nearătate la prima instanţă, se vor aplica în mod corespunzător dispoziţiile art. 112 pct. 5.

Preşedintele va înainta instanţei de apel dosarul, împreună cu apelurile făcute, numai după împlinirea termenului de motivare a apelului pentru toate părţile.

Cu toate acestea, apelul va fi trimis de îndată, dacă s-a făcut cerere pentru suspendarea executării hotărârii primei instanţe.

___________

Art. 2881. a fost introdus prin punctul 8. din Ordonanţă nr. 13/1998 începând cu 30.01.1998.

 

Art. 289. – Preşedintele instanţei de apel, îndată ce primeşte dosarul, va fixa termen de înfăţişare, potrivit dispoziţiilor art. 1141, şi va dispune citarea părţilor.

___________

Alineatul a fost modificat prin punctul 96. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

 

Totodată, preşedintele va dispune să se comunice intimatului, o dată cu citaţia, o copie de pe cererea şi de pe motivele de apel, împreună cu copiile certificate de pe înscrisurile alăturate şi care nu au fost înfăţişate la prima instanţă, punându-i-se în vedere obligaţia de a depune la dosar întâmpinare cu cel puţin 5 zile înainte de termenul stabilit pentru judecată.

Dispoziţiile art. 113 alin. 2 sunt aplicabile în mod corespunzător.

Apelurile făcute împotriva aceleiaşi hotărâri vor fi repartizate la o singură secţie a instanţei de apel.

Art. 290. – Când apelurile făcute împotriva aceleiaşi hotărâri au fost repartizate la secţii deosebite, preşedintele ultimei secţii învestite va dispune trimiterea apelului la secţia cea dintâi învestită.

Art. 291. – În cazul când intimatul nu a primit, în termenul prevăzut de art. 1141, comunicarea motivelor de apel şi a dovezilor invocate, va putea cere, la prima zi de înfăţişare, un termen înăuntrul căruia să depună la dosar întâmpinare.

Dacă intimatul lipseşte la prima zi de înfăţişare şi instanţa constată că motivele de apel nu au fost comunicate, va dispune amânarea cauzei şi efectuarea comunicării, iar dacă motivele nu au fost comunicate în termen, instanţa va dispune amânarea cauzei cu îndeplinirea cerinţelor art. 1141 alin. 3 sau 4, după caz.

___________

Alineatul a fost modificat prin punctul 97. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 17.07.2005.

___________

Art. 291. a fost modificat prin punctul 97. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

 

Art. 292. – Părţile nu se vor putea folosi înaintea instanţei de apel de alte motive, mijloace de apărare şi dovezi decât de cele invocate la prima instanţă sau arătate în motivarea apelului ori în întâmpinare. Instanţa de apel poate încuviinţa şi administrarea probelor a căror necesitate rezultă din dezbateri.

În cazul în care apelul nu se motivează ori motivarea apelului sau întâmpinarea nu cuprinde motive, mijloace de apărare sau dovezi noi, instanţa de apel se va pronunţa, în fond, numai pe baza celor invocate la prima instanţă.

___________

Art. 292. a fost modificat prin punctul 98. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

 

Art. 293. – Intimatul este în drept, chiar după împlinirea termenului de apel, să adere la apelul făcut de partea potrivnică, printr-o cerere proprie, care să tindă la schimbarea hotărârii primei instanţe. Cererea se poate face până la prima zi de înfăţişare.

___________

Alineatul a fost introdus prin punctul 99. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

 

Dacă apelantul principal îşi retrage apelul sau dacă acesta este respins ca tardiv, ca inadmisibil ori pentru alte motive care nu implică cercetarea fondului, aderarea la apel prevăzută la alin. 1 rămâne fără efecte. Cu toate acestea, dacă aderarea s-a făcut înăuntrul termenului de apel, ea se consideră apel principal.

___________

Art. 293. a fost introdus prin punctul 99. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

 

Art. 2931. – În caz de coparticipare procesuală, precum şi atunci când la prima instanţă au intervenit terţe persoane în proces, intimatul este în drept, chiar după împlinirea termenului de apel, să declare apel împotriva altui intimat sau unei persoane care a figurat în primă instanţă şi care nu este parte în apelul principal, dacă acesta din urmă ar fi de natură să producă consecinţe asupra situaţiei sale juridice în proces. Dispoziţiile art. 293 se aplică în mod corespunzător.

___________

Art. 2931. a fost introdus prin punctul 100. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

___________

CAPITOLUL I a fost modificat prin punctul 93. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

 

CAPITOLUL II
Judecarea apelului

 

Art. 294. – În apel nu se poate schimba calitatea părţilor, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată şi nici nu se pot face alte cereri noi. Excepţiile de procedură şi alte asemenea mijloace de apărare nu sunt considerate cereri noi.

Se vor putea cere însă dobânzi, rate, venituri ajunse la termen şi orice alte despăgubiri ivite după darea hotărârii primei instanţe. De asemenea, se va putea solicita compensaţia legală.

Art. 295. – Instanţa de apel va verifica, în limitele cererii de apel, stabilirea situaţiei de fapt şi aplicarea legii de către prima instanţă. Motivele de ordine publică pot fi invocate şi din oficiu.

Instanţa va putea încuviinţa refacerea sau completarea probelor administrate la prima instanţă, precum şi administrarea probelor noi propuse în condiţiile art. 292, dacă consideră că sunt necesare pentru soluţionarea cauzei.

___________

Art. 295. a fost modificat prin punctul 102. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

 

Art. 296. – Instanţa de apel poate păstra ori schimba, în tot sau în parte, hotărârea atacată. Apelantului nu i se poate însă crea în propria cale de atac o situaţie mai grea decât aceea din hotărârea atacată.

___________

Art. 296. a fost modificat prin punctul 103. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 17.07.2005.

 

Art. 297. – În cazul în care se constată că, în mod greşit, prima instanţă a soluţionat procesul fără a intra în judecata fondului ori judecata s-a făcut în lipsa părţii care nu a fost legal citată, instanţa de apel va anula hotărârea atacată şi va judeca procesul, evocând fondul. Cu toate acestea, în cazul în care prima instanţă a soluţionat procesul fără a intra în judecata fondului, instanţa de apel va anula hotărârea atacată şi va trimite cauza spre rejudecare, o singură dată, primei instanţe sau altei instanţe egale în grad cu aceasta din aceeaşi circumscripţie, dacă părţile au solicitat în mod expres luarea acestei măsuri prin cererea de apel ori prin întâmpinare. De asemenea, instanţa de apel va anula hotărârea atacată şi va trimite cauza spre rejudecare, o singură dată, primei instanţe sau altei instanţe egale în grad cu aceasta din aceeaşi circumscripţie, în cazul în care judecata în primă instanţă s-a făcut în lipsa părţii care nu a fost legal citată, iar partea a solicitat în mod expres luarea acestei măsuri prin cererea de apel. Dezlegarea dată problemelor de drept de către instanţa de apel, ca şi necesitatea administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.

___________

Alineatul a fost modificat prin punctul 27. din Lege nr. 202/2010 începând cu 25.11.2010.

 

Dacă prima instanţă s-a declarat competentă şi instanţa de apel stabileşte că a fost necompetentă, anulând hotărârea atacată, va trimite cauza spre judecare instanţei competente sau altui organ cu activitate jurisdicţională competent, afară de cazul când constată propria sa competenţă. În acest caz, precum şi atunci când există vreun alt motiv de nulitate, iar prima instanţă a judecat în fond, instanţa de apel, anulând în tot sau în parte procedura urmată şi hotărârea pronunţată, va reţine procesul spre judecare.

___________

Art. 297. a fost modificat prin punctul 104. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

 

Art. 298. – Dispoziţiile de procedură privind judecata în primă instanţă se aplică şi în instanţa de apel, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în prezentul titlu.

___________

Art. 298. a fost modificat prin punctul 105. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

___________

CAPITOLUL II a fost modificat prin punctul 101. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

___________

TITLUL IV a fost modificat prin punctul 92. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

 

TITLUL V
Căile extraordinare de atac

 

CAPITOLUL I
Recursul

 

Secţiunea I
Termenul şi formele recursului

 

Art. 299. – Hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi, în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională sunt supuse recursului. Dispoziţiile art. 282 alin. 2 sunt aplicabile în mod corespunzător.

___________

Alineatul a fost modificat prin punctul 1061. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 17.07.2005.

 

Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 1 pct. 11.

___________

Alineatul a fost introdus prin punctul 28. din Lege nr. 202/2010 începând cu 25.11.2010.

 

Recursul se soluţionează de instanţa imediat superioară celei care a pronunţat hotărârea în apel.

___________

Alineatul a fost modificat prin punctul 1061. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 17.07.2005.

 

Abrogat prin punctul 1062. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 17.07.2005.

___________

Art. 299. a fost modificat prin punctul 1061. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

 

Art. 300. – Recursul suspendă executarea hotărârii numai în cauzele privitoare la strămutarea de hotare, desfiinţarea de construcţii, plantaţii sau a oricăror lucrări având o aşezare fixă, precum şi în cazurile anume prevăzute de lege.

La cerere, instanţa sesizată cu judecarea recursului poate dispune, motivat, suspendarea executării hotărârii recurate şi în alte cazuri decât cele la care se referă alin. 1.

Suspendarea la cerere a executării hotărârii poate fi acordată numai după depunerea unei cauţiuni ce se va stabili, prin încheiere, cu ascultarea părţilor în camera de consiliu, scop în care acestea vor fi citate în termen scurt, chiar înainte de primul termen de judecată, dacă este cazul. Dispoziţiile art. 403 alin. 3 şi 4 se aplică în mod corespunzător.

___________

Alineatul a fost modificat prin punctul 107. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

 

Abrogat prin punctul 108. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

Pentru motive temeinice, instanţa poate reveni asupra suspendării acordate, dispoziţiile alin. 3 aplicându-se în mod corespunzător.

___________

Alineatul a fost modificat prin punctul 109. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 17.07.2005.

 

Art. 301. – Termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel. Dispoziţiile art. 284 alin. 2-4 se aplică în mod corespunzător.

___________

Art. 301. a fost modificat prin punctul 1091. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 17.07.2005.

 

Art. 302. – Recursul se depune la instanţă a cărei hotărâre se atacă, sub sancţiunea nulităţii.

___________

Alineatul a fost declarat neconstituţional prin paragraful din Decizie nr. 737/2008 începând cu 25.07.2008.

 

Art. 3021. – Cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, următoarele menţiuni:

a) numele, domiciliul sau reşedinţa părţilor ori, pentru persoanele juridice, denumirea şi sediul lor, precum şi, după caz, numărul de înmatriculare în registrul comerţului sau de înscriere în registrul persoanelor juridice, codul unic de înregistrare sau, după caz, codul fiscal şi contul bancar. Dacă recurentul locuieşte în străinătate, va arăta şi domiciliul ales în România, unde urmează să i se facă toate comunicările privind procesul;

___________

Litera a) a fost declarată neconstituţională prin paragraful din Decizie nr. 176/2005 începând cu 27.04.2005.

Litera a) a fost introdusă prin punctul 9. din Ordonanţă de urgenţă nr. 58/2003 începând cu 29.05.2004.

 

b) indicarea hotărârii care se atacă;

___________

Litera b) a fost introdusă prin punctul 9. din Ordonanţă de urgenţă nr. 58/2003 începând cu 29.05.2004.

 

c) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat;

___________

Litera c) a fost introdusă prin punctul 9. din Ordonanţă de urgenţă nr. 58/2003 începând cu 29.05.2004.

 

d) semnătura.

___________

Litera d) a fost introdusă prin punctul 9. din Ordonanţă de urgenţă nr. 58/2003 începând cu 29.05.2004.

___________

Alineatul a fost introdus prin punctul 9. din Ordonanţă de urgenţă nr. 58/2003 începând cu 29.05.2004.

 

La cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei de timbru, conform legii.

___________

Art. 3021. a fost introdus prin punctul 9. din Ordonanţă de urgenţă nr. 58/2003 începând cu 29.05.2004.

 

Art. 303. – Recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs.

Termenul pentru depunerea motivelor se socoteşte de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte.

Abrogat prin punctul 10. din Ordonanţă de urgenţă nr. 58/2003 începând cu 27.08.2003.

În cazurile în care Ministerul Public a participat în proces, se va depune o copie de pe motivele de casare pentru procuror.

Preşedintele instanţei, care primeşte cererea de recurs, va putea să o înapoieze părţii prezente, dacă nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege, pentru a fi refăcută, prelungind termenul de recurs cu 5 zile.

După împlinirea termenului de recurs pentru toate părţile, instanţa a cărei hotărâre este recurată va înainta instanţei de recurs dosarul împreună cu dovezile de îndeplinire a procedurii de comunicare a hotărârii.

___________

Art. 303. a fost modificat prin alineatul (2) din Ordonanţă de urgenţă nr. 290/2000 începând cu 29.12.2000.

 

Art. 304. – Modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere în următoarele situaţii, numai pentru motive de nelegalitate.

1. când instanţa nu a fost alcătuită potrivit dispoziţiilor legale;

2. când hotărârea s-a dat de alţi judecători decât cei care au luat parte la dezbaterea în fond a pricinii;

3. când hotărârea s-a dat cu încălcarea competenţei de ordine publică a altei instanţe, invocată în condiţiile legii;

___________

Punctul 3. a fost modificat prin punctul 29. din Lege nr. 202/2010 începând cu 25.11.2010.

 

4. când instanţa a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti;

5. când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. 2;

6. dacă instanţa a acordat mai mult decât s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut.

___________

Punctul 6. a fost modificat prin punctul 111. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

 

7. când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii;

8. când instanţa, interpretând greşit actul juridic dedus judecăţii, a schimbat natura ori înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia;

9. când hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii;

10. Abrogat prin punctul 1111. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 17.07.2005.

11. Abrogat prin punctul 112. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

___________

Alineatul a fost modificat prin punctul 101. din Ordonanţă de urgenţă nr. 58/2003 începând cu 29.05.2004.

 

Art. 3041. – Recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel nu este limitat la motivele de casare prevăzute în art. 304, instanţa putând să examineze cauza sub toate aspectele.

Art. 305. – În instanţa de recurs nu se pot produce probe noi, cu excepţia înscrisurilor, care pot fi depuse până la închiderea dezbaterilor.

___________

Art. 305. a fost modificat prin punctul 102. din Ordonanţă de urgenţă nr. 58/2003 începând cu 29.05.2004.

 

Art. 306. – Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazurilor prevăzute în alin. 2.

Motivele de ordine publică pot fi invocate şi din oficiu de instanţa de recurs, care însă este obligată să le pună în dezbatere părţilor.

Indicarea greşită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304.

Art. 307. – Abrogat prin art. 6 din Legea nr. 59 din 23 iulie 1993.

Art. 308. – Preşedintele instanţei, după ce va constata că procedura de comunicare a hotărârii a fost îndeplinită, va fixa termen de judecată şi va dispune citarea părţilor şi comunicarea motivelor de recurs.

Intimatul este obligat să depună întâmpinare cu cel puţin 5 zile înainte de termenul de judecată.

Abrogat prin punctul 114. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 17.07.2005.

Abrogat prin punctul 115. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 17.07.2005.

Abrogat prin punctul 1151. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 17.07.2005.

___________

Art. 308. a fost modificat prin punctul 8. din Lege nr. 195/2004 începând cu 29.05.2004.

 

Secţiunea a II-a
Judecarea recursului şi efectele casării

 

Art. 309. – Preşedintele va da cuvântul părţilor după citirea raportului.

___________

Alineatul a fost modificat prin punctul 9. din Lege nr. 195/2004 începând cu 29.05.2004.

 

Procurorul vorbeşte cel din urmă, afară de cazul când este parte principală sau recurent.

Art. 310. – Dacă nu se dovedeşte, la prima zi de înfăţişare, că recursul a fost depus peste termen sau dacă această dovadă nu reiese din dosar, el se va socoti făcut în termen.

Art. 311. – Hotărârea casată nu are nici o putere.

Actele de executare sau de asigurare făcute în puterea unei asemenea hotărâri sunt desfiinţate de drept, dacă instanţa de recurs nu dispune altfel.

Art. 312. – Instanţa poate admite recursul, îl poate respinge sau anula ori poate constata perimarea lui.

În caz de admitere a recursului, hotărârea atacată poate fi modificată sau casată, în tot sau în parte.

Modificarea hotărârii atacate se pronunţă pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 6, 7, 8 şi 9, iar casarea pentru cele prevăzute de art. 304 pct. 1, 2, 3, 4 şi 5, precum şi în toate cazurile în care instanţa a cărei hotărâre este recurată a soluţionat procesul fără a intra în cercetarea fondului sau modificarea hotărârii nu este posibilă, fiind necesară administrarea de probe noi. Dacă sunt găsite întemeiate mai multe motive, dintre care unele atrag modificarea, iar altele casarea, instanţa de recurs va casa în întregime hotărârea atacată pentru a se asigura o judecată unitară.

___________

Alineatul a fost modificat prin punctul 116. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 17.07.2005.

 

În caz de casare, curţile de apel şi tribunalele vor rejudeca pricina în fond, fie la termenul când a avut loc admiterea recursului, situaţie în care se pronunţă o singură decizie, fie la un alt termen stabilit în acest scop.

Cu toate acestea, în cazul în care instanţa a cărei hotărâre este recurată a soluţionat procesul fără a intra în cercetarea fondului ori judecata s-a făcut în lipsa părţii care nu a fost regulat citată atât la administrarea probelor, cât şi la dezbaterea fondului, instanţa de recurs, după casare, trimite cauza spre rejudecare instanţei care a pronunţat hotărârea casată sau altei instanţe de acelaşi grad.

În caz de casare a hotărârii atacate, pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 3, instanţa va trimite dosarul spre judecare instanţei judecătoreşti competente sau organului cu activitate jurisdicţională competent, potrivit legii, iar pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 4 va respinge cererea ca inadmisibilă.

Casarea cu trimitere poate fi dispusă o singură dată în cursul procesului pentru cazul în care instanţa a cărei hotărâre este recurată a soluţionat procesul fără a intra în cercetarea fondului, pentru cazul în care judecata s-a făcut în lipsa părţii care nu a fost regulat citată atât la administrarea probelor, cât şi la dezbaterea fondului, respectiv pentru cazul casării pentru lipsă de competenţă. În cazul în care, după casarea cu trimitere potrivit alin. 5 sau 6, intervine o nouă casare în aceeaşi cauză, tribunalele şi curţile de apel vor rejudeca în fond cauza, dispoziţiile alin. 4 fiind aplicabile.

___________

Alineatul a fost introdus prin punctul 30. din Lege nr. 202/2010 începând cu 25.11.2010.

 

Dacă instanţa de recurs constată că ea însăşi era competentă să soluţioneze pricina în primă instanţă sau în apel, va casa hotărârea recurată şi va soluţiona cauza potrivit competenţei sale.

___________

Art. 312. a fost modificat prin punctul 116. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

 

Art. 313. – Curtea Supremă de Justiţie, în caz de casare, trimite cauza spre o nouă judecată instanţei care a pronunţat hotărârea casată ori, atunci când interesele bunei administrări a justiţiei o cer, altei instanţe de acelaşi grad, cu excepţia cazului casării pentru lipsă de competenţă, când trimite cauza instanţei competente sau altui organ cu activitate jurisdicţională competent potrivit legii.

Art. 314. – Curtea Supremă de Justiţie hotărăşte asupra fondului pricinii în toate cazurile în care casează hotărârea atacată numai în scopul aplicării corecte a legii la împrejurări de fapt ce au fost deplin stabilite.

Art. 315. – În caz de casare, hotărârile instanţei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum şi asupra necesităţii administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.

___________

Alineatul a fost modificat prin punctul 117. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

 

Când hotărârea a fost casată pentru nerespectarea formelor procedurale, judecata va reîncepe de la actul anulat.

După casare, instanţa de fond va judeca din nou, ţinând seama de toate motivele invocate înaintea instanţei a cărei hotărâre a fost casată.

În cazul rejudecării după casare, cu reţinere sau cu trimitere, sunt admisibile orice probe prevăzute de lege.

___________

Alineatul a fost introdus prin punctul 31. din Lege nr. 202/2010 începând cu 25.11.2010.

 

La judecarea recursului, precum şi la rejudecarea procesului după casarea hotărârii de către instanţa de recurs, dispoziţiile art. 296 sunt aplicabile în mod corespunzător.

___________

Alineatul a fost introdus prin punctul 118. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

 

Art. 316. – Dispoziţiile de procedură privind judecata de apel se aplică şi în instanţa de recurs, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în acest capitol.

 

___________

CAPITOLUL I a fost modificat prin punctul 106. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

 

CAPITOLUL I1
Contestaţia în anulare

 

Art. 317. – Hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestaţie în anulare, pentru motivele arătate mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului:

1. când procedura de chemare a părţii, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerinţele legii;

2. când hotărârea a fost dată de judecători cu călcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă.

___________

Alineatul a fost modificat prin punctul 120. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

 

Cu toate acestea, contestaţia poate fi primită pentru motivele mai sus-arătate, în cazul când aceste motive au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanţa le-a respins pentru că aveau nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond.

Art. 318. – Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.

___________

Alineatul a fost modificat prin punctul 1201. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 17.07.2005.

 

Abrogat prin punctul 121. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

Art. 319. – Contestaţia se introduce la instanţa a cărei hotărâre se atacă.

Contestaţia se poate face oricând înainte de începutul executării silite, iar în timpul ei, până la împlinirea termenului stabilit la art. 401 alin. 1 lit. b) sau c). Împotriva hotărârilor irevocabile care nu se aduc la îndeplinire pe cale de executare silită, contestaţia poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoştinţă de hotărâre, dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas irevocabilă.

___________

Alineatul a fost modificat prin punctul 1211. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 17.07.2005.

 

Art. 3191. – Instanţa poate suspenda executarea hotărârii a cărei anulare se cere, sub condiţia depunerii unei cauţiuni. Dispoziţiile art. 403 alin. 3 şi 4 se aplică în mod corespunzător.

___________

Alineatul a fost introdus prin punctul 1212. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 17.07.2005.

___________

Art. 3191. a fost introdus prin punctul 1212. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 17.07.2005.

 

Art. 320. – Contestaţia se judecă de urgenţă şi cu precădere.

Întâmpinarea este obligatorie şi se depune la dosar cu cel puţin 5 zile înaintea termenului de judecată.

___________

Alineatul a fost modificat prin punctul 122. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

 

Hotărârea dată în contestaţie este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea atacată.

Art. 321. – Nu se poate face o nouă contestaţie pentru motive ce au existat la data celei dintâi.

 

___________

CAPITOLUL I1 a fost modificat prin punctul 119. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

 

CAPITOLUL II
Revizuirea hotărârilor

 

Art. 322. – Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:

1. dacă dispozitivul hotărârii cuprinde dispoziţii potrivnice ce nu se pot aduce la îndeplinire;

2. dacă s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut;

3. dacă obiectul pricinii nu se află în fiinţă;

4. dacă un judecător, martor sau expert, care a luat parte la judecată, a fost condamnat definitiv pentru o infracţiune privitoare la pricină sau dacă hotărârea s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals în cursul sau în urma judecăţii. În cazul în care, în ambele situaţii, constatarea infracţiunii nu se mai poate face printr-o hotărâre penală, instanţa de revizuire se va pronunţa mai întâi, pe cale incidentală, asupra existenţei sau inexistenţei infracţiunii invocate. La judecarea cererii va fi citat şi cel învinuit de săvârşirea infracţiunii;

___________

Punctul 4. a fost modificat prin punctul 123. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 11.04.2008.

 

5. dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor, ori dacă s-a desfiinţat sau s-a modificat hotărârea unei instanţe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere;

___________

Punctul 5. a fost modificat prin punctul 124. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

 

6. dacă statul ori alte persoane juridice de drept public sau de utilitate publică, dispăruţii, incapabilii sau cei puşi sub curatelă sau consiliul judiciar**) nu au fost apăraţi de loc sau au fost apăraţi cu viclenie de cei însărcinaţi să-i apere;

7. dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una sau aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.

Aceste dispoziţii se aplică şi în cazul când hotărârile potrivnice sunt date de instanţe de recurs. În cazul când una dintre instanţe este Curtea Supremă de justiţie, cererea de revizuire se va judeca de această instanţă;

8. dacă partea a fost împiedicată să se înfăţişeze la judecată şi să înştiinţeze instanţa despre aceasta, dintr-o împrejurare mai presus de voinţa sa.

9. dacă Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a drepturilor sau libertăţilor fundamentale datorată unei hotărâri judecătoreşti, iar consecinţele grave ale acestei încălcări continuă să se producă şi nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunţate.

___________

Punctul 9. a fost declarat neconstituţional prin paragraful din Decizie nr. 233/2011 începând cu 17.05.2011.

Punctul 9. a fost introdus prin punctul 14. din Ordonanţă de urgenţă nr. 58/2003 începând cu 27.08.2003.

 

10. dacă, după ce hotărârea a devenit definitivă, Curtea Constituţională s-a pronunţat asupra excepţiei invocate în acea cauză, declarând neconstituţională legea, ordonanţa ori o dispoziţie dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă care a făcut obiectul acelei excepţii ori alte dispoziţii din actul atacat, care, în mod necesar şi evident, nu pot fi disociate de prevederile menţionate în sesizare.

___________

Punctul 10. a fost introdus prin punctul 1. din Lege nr. 177/2010 începând cu 07.10.2010.

 

___________

*) Jurământul, ca mijloc de probă, a fost desfiinţat prin Decretul nr. 208 din 12 august 1950.

**) Dispoziţia privitoare la consiliul judiciar trebuie socotită implicit, prin intrarea în vigoare a Codului familiei.

 

Art. 323. – Cererea de revizuire se îndreaptă la instanţa care a dat hotărârea rămasă definitivă şi a cărei revizuire se cere.

În cazul art. 322 pct. 7, cererea de revizuire se va îndrepta la instanţa mai mare în grad faţă de instanţa sau instanţele care au pronunţat hotărârile potrivnice. Când cele două instanţe care au dat hotărârile potrivnice fac parte din circumscripţii judecătoreşti deosebite, instanţa mai mare în grad la care urmează să se îndrepte cererea de revizuire va fi aceea a instanţei care a dat prima hotărâre.

Art. 324. – Termenul de revizuire este de o lună şi se va socoti:

1. în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 1, 2 şi 7 al. 1, de la comunicarea hotărârilor definitive, iar când hotărârile au fost date de instanţe de recurs după evocarea fondului, de la pronunţare; pentru hotărârile prevăzute la punctul 7 al. 2 de la pronunţarea ultimei hotărâri;

2. în cazul prevăzut de art. 322 pct. 3, de la cel din urmă act de executare;

3. în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 4, din ziua în care partea a luat cunoştinţă de hotărârea instanţei penale de condamnare a judecătorului, martorului sau expertului ori de hotărârea care a declarat fals înscrisul. În lipsa unei astfel de hotărâri termenul curge de la data când partea a luat cunoştinţă de împrejurările pentru care constatarea infracţiunii nu se mai poate face printr-o hotărâre penală, dar nu mai târziu de 3 ani de la data producerii acestora;

___________

Punctul 3. a fost modificat prin punctul 125. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

 

4. în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 5, din ziua în care s-au descoperit înscrisurile ce se invocă ori, după caz, din ziua în care partea a luat cunoştinţă de hotărârea desfiinţată sau modificată pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere;

___________

Punctul 4. a fost modificat prin punctul 126. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

 

5. în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 6, de la comunicarea hotărârii definitive făcută statului ori celorlalte persoane de drept public sau de utilitate publică, sau de la întoarcerea dispărutului ori de la dobândirea capacităţii; în aceste din urmă două cazuri termenul fiind de 6 luni.

În cazul art. 322 pct. 8 termenul de revizuire este de 15 zile şi se socoteşte de la încetarea împiedicării.

Pentru motivele prevăzute la art. 322 pct. 9 şi 10, termenul este de 3 luni de la data publicării hotărârii Curţii Europene a Drepturilor Omului, respectiv a deciziei Curţii Constituţionale în Monitorul Oficial al României, Partea I.

___________

Alineatul a fost modificat prin punctul 2. din Lege nr. 177/2010 începând cu 07.10.2010.

 

___________

*) Jurământul, ca mijloc de probă, a fost desfiinţat prin Decretul nr. 208 din 12 august 1950.

 

Art. 325. – Instanţa poate suspenda executarea hotărârii a cărei revizuire se cere, sub condiţia dării unei cauţiuni. Dispoziţiile art. 403 alin. 3 şi 4 se aplică în mod corespunzător.

___________

Art. 325. a fost modificat prin punctul 127. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

 

Art. 326. – Cererea de revizuire se judecă potrivit dispoziţiilor prevăzute pentru cererea de chemare în judecată.

Întâmpinarea este obligatorie şi se depune la dosar cu cel puţin 5 zile înaintea termenului de judecată.

___________

Alineatul a fost modificat prin punctul 128. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

 

Dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază.

___________

Alineatul a fost introdus prin punctul 129. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

 

Art. 327. – Dacă instanţa încuviinţează cererea de revizuire, ea va schimba, în tot sau în parte, hotărârea atacată, iar în cazul hotărârilor definitive potrivnice, ea va anula cea din urmă hotărâre.

Se va face arătare de hotărârea dată în revizuire, în josul originalului hotărârii revizuite.

Art. 328. – Hotărârea asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită.

Dacă revizuirea s-a cerut pentru hotărâri potrivnice calea de atac este recursul, cu excepţia cazului în care instanţa de revizuire este Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a cărei hotărâre este irevocabilă.

___________

Alineatul a fost modificat prin punctul 1291. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 17.07.2005.

 

TITLUL VI
Recursul în interesul legii

 

Art. 329. – Pentru a se asigura interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către toate instanţele judecătoreşti, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, din oficiu sau la cererea ministrului justiţiei, colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, colegiile de conducere ale curţilor de apel, precum şi Avocatul Poporului au îndatorirea să ceară Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să se pronunţe asupra problemelor de drept care au fost soluţionate diferit de instanţele judecătoreşti.

___________

Art. 329. a fost modificat prin punctul 32. din Lege nr. 202/2010 începând cu 25.11.2010.

 

Art. 3291. – Abrogat prin art. 6 din Legea nr. 59 din 23 iulie 1993.

Art. 3292. – Abrogat prin art. 6 din Legea nr. 59 din 23 iulie 1993.

Art. 330. Abrogat prin punctul 17. din Ordonanţă de urgenţă nr. 58/2003 începând cu 27.08.2003.

Art. 3301. Abrogat prin punctul 17. din Ordonanţă de urgenţă nr. 58/2003 începând cu 27.08.2003.

Art. 3302. Abrogat prin punctul 17. din Ordonanţă de urgenţă nr. 58/2003 începând cu 27.08.2003.

Art. 3303. Abrogat prin punctul 17. din Ordonanţă de urgenţă nr. 58/2003 începând cu 27.08.2003.

Art. 3304. Abrogat prin punctul 17. din Ordonanţă de urgenţă nr. 58/2003 începând cu 27.08.2003.

Art. 3305. – Recursul în interesul legii este admisibil numai dacă se face dovada că problemele de drept care formează obiectul judecăţii au fost soluţionate în mod diferit prin hotărâri judecătoreşti irevocabile, care se anexează cererii.

___________

Art. 3305. a fost introdus prin punctul 33. din Lege nr. 202/2010 începând cu 25.11.2010.

 

Art. 3306. – Recursul în interesul legii se judecă de un complet format din preşedintele sau, în lipsa acestuia, din vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, preşedinţii de secţii din cadrul acesteia, precum şi un număr de 20 de judecători, din care 14 judecători din secţia în a cărei competenţă intră problema de drept care a fost soluţionată diferit de instanţele judecătoreşti şi câte 2 judecători din cadrul celorlalte secţii. Preşedintele completului este preşedintele, respectiv vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

În cazul în care problema de drept prezintă interes pentru două sau mai multe secţii, preşedintele sau, după caz, vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie va stabili numărul judecătorilor din secţiile interesate care vor intra în compunerea completului prevăzut la alin. 1, celelalte secţii urmând a fi reprezentate potrivit dispoziţiilor aceluiaşi alineat.

După sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, preşedintele sau, după caz, vicepreşedintele acesteia va lua măsurile necesare pentru desemnarea aleatorie a judecătorilor din cadrul secţiei în a cărei competenţă intră problema de drept care a fost soluţionată diferit de instanţele judecătoreşti, precum şi a judecătorilor din celelalte secţii ce intră în alcătuirea completului prevăzut la alin. 1.

La primirea cererii, preşedintele completului va desemna un judecător din cadrul secţiei în a cărei competenţă intră problema de drept care a fost soluţionată diferit de instanţele judecătoreşti, pentru a întocmi un raport asupra recursului în interesul legii. În cazul în care problema de drept prezintă interes pentru două sau mai multe secţii, preşedintele completului va desemna câte un judecător din cadrul acestor secţii pentru întocmirea raportului. Raportorii nu sunt incompatibili.

În vederea întocmirii raportului, preşedintele completului poate solicita unor specialişti recunoscuţi opinia scrisă asupra problemelor de drept soluţionate diferit.

Raportul va cuprinde soluţiile diferite date problemei de drept şi argumentele pe care se fundamentează, jurisprudenţa relevantă a Curţii Constituţionale, a Curţii Europene a Drepturilor Omului, a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene şi opinia specialiştilor consultaţi, dacă este cazul, precum şi doctrina în materie. Totodată, judecătorul sau, după caz, judecătorii raportori vor întocmi proiectul soluţiei ce se propune a fi dată recursului în interesul legii.

Şedinţa completului se convoacă de preşedintele acestuia, cu cel puţin 20 de zile înainte de desfăşurarea acesteia. Odată cu convocarea, fiecare judecător va primi o copie a raportului şi a soluţiei propuse.

La şedinţă participă toţi judecătorii completului. Dacă există motive obiective, aceştia vor fi înlocuiţi cu respectarea regulilor prevăzute la alin. 3.

Recursul în interesul legii se susţine în faţa completului, după caz, de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau de procurorul desemnat de acesta, de judecătorul desemnat de colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, respectiv al curţii de apel ori de Avocatul Poporului sau de un reprezentant al acestuia.

Recursul în interesul legii se judecă în cel mult 3 luni de la data sesizării instanţei, iar soluţia se adoptă cu cel puţin două treimi din numărul judecătorilor completului. Nu se admit abţineri de la vot.

___________

Art. 3306. a fost introdus prin punctul 33. din Lege nr. 202/2010 începând cu 25.11.2010.

 

Art. 3307. – Asupra cererii, completul se pronunţă prin decizie.

Decizia se pronunţă numai în interesul legii şi nu are efecte asupra hotărârilor judecătoreşti examinate şi nici cu privire la situaţia părţilor din acele procese.

Decizia se motivează în termen de cel mult 30 de zile de la pronunţare şi se publică în cel mult 15 zile de la motivare în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanţe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I.

___________

Art. 3307. a fost introdus prin punctul 33. din Lege nr. 202/2010 începând cu 25.11.2010.

___________

TITLUL VI a fost modificat prin punctul 16. din Ordonanţă de urgenţă nr. 58/2003 începând cu 27.08.2003.

 

CARTEA a III-a
Dispoziţii generale privitoare la procedurile necontencioase

 

Art. 331. – Cererile pentru dezlegarea cărora este nevoie de mijlocirea instanţei fără însă să se urmărească stabilirea unui drept potrivnic faţă de o altă persoană, precum sunt cele privitoare la darea autorizaţiilor judecătoreşti, sau la luarea unor măsuri legale de supraveghere, ocrotire ori asigurare, sunt supuse dispoziţiilor de procedură mai jos arătate.

Art. 332. – Cererile necontencioase care sunt în legătură cu o lucrare sau o pricină în curs la o instanţă sau pe care aceasta a dezlegat-o, ori dacă au ca obiect eliberarea unor înscrisuri, titluri sau valori aflate în depozitul unei instanţe, se vor îndrepta la acea instanţă.

Art. 333. – Cererea va cuprinde numele şi domiciliul celui care o face şi ale persoanelor pe care acesta cere să fie chemate înaintea instanţei, precum şi arătarea pe scurt a obiectului, motivarea cererii şi semnătura.

Ea va fi însoţită de înscrisurile pe care se sprijină.

Art. 334. – Instanţa îşi verifică competenţa din oficiu, putând cere părţii lămuririle necesare.

Dacă instanţa se declară necompetentă va trimite dosarul instanţei în drept să hotărască.

Art. 335. – Dacă cererea, prin însuşi cuprinsul ei sau prin obiecţiile ridicate de persoanele citate sau care intervin, prezintă caracter contencios, instanţa o va respinge.

Art. 336. – Încheierea prin care se încuviinţează cererea este executorie. Ea este supusă recursului.

Termenul de recurs va curge de la pronunţare, pentru cei care au fost de faţă, şi de la comunicare, pentru cei care au lipsit.

Recursul poate fi făcut de orice persoană interesată, chiar dacă nu a fost citată la dezlegarea cererii.

Executarea încheierii poate fi suspendată de instanţa de recurs cu sau fără cauţiune.

Recursul se judecă în camera de consiliu.

___________

Art. 336. a fost modificat prin punctul 1341. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 17.07.2005.

 

Art. 337. – Încheierile nu au puterea lucrului judecat.

Art. 338. – Procedura prevăzută în articolele de mai sus se întregeşte cu dispoziţiile de procedură contencioasă, în măsura în care nu sunt potrivnice naturii necontencioase a cererii.

Materiile necontencioase cu privire la care legea prevede o procedură specială rămân supuse dispoziţiilor speciale, care se vor întregi cu cele prevăzute în cuprinsul cărţii de faţă.

Art. 339. – Procedura necontencioasă se aplică şi în cazurile în care legea dă în căderea preşedintelui instanţei luarea unor măsuri cu caracter necontencios.

În aceste cazuri, preşedintele este ţinut să pronunţe încheierea în termen de cel mult 3 zile de la primirea cererii.

Recursul împotriva încheierii date de preşedintele judecătoriei se judecă de tribunal, iar recursul împotriva încheierii date de preşedintele tribunalului sau curţii de apel se judecă de un complet al instanţei respective.

___________

Alineatul a fost modificat prin punctul 135. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 17.07.2005.

 

CARTEA a IV-a
Despre arbitraj

 

CAPITOLUL I
Dispoziţii generale

 

Art. 340. – Persoanele care au capacitatea deplină de exerciţiu al drepturilor pot conveni să soluţioneze pe calea arbitrajului litigiile patrimoniale dintre ele, în afară de acelea care privesc drepturi asupra cărora legea nu permite a se face tranzacţie.

Art. 3401. – Arbitrajul poate fi încredinţat, prin convenţia arbitrală, uneia sau mai multor persoane, învestite de părţi sau în conformitate cu acea convenţie să judece litigiul şi să pronunţe o hotărâre definitivă şi obligatorie pentru ele. Arbitrul unic sau, după caz, arbitrii învestiţi constituie, în sensul dispoziţiilor de faţă, tribunalul arbitral.

Art. 341. – Arbitrajul se organizează şi se desfăşoară potrivit convenţiei arbitrale, încheiată conform cu prevederile cap. II.

Sub rezerva respectării ordinii publice sau a bunelor moravuri, precum şi a dispoziţiilor imperative ale legii, părţile pot stabili prin convenţia arbitrală sau prin act scris încheiat ulterior, fie direct, fie prin referire la o anumită reglementare având ca obiect arbitrajul, normele privind constituirea tribunalului arbitral, numirea, revocarea şi înlocuirea arbitrilor, termenul şi locul arbitrajului, normele de procedură pe care tribunalul arbitral trebuie să le urmeze în judecarea litigiului, inclusiv procedura unei eventuale concilieri prealabile, repartizarea între părţi a cheltuielilor arbitrale, conţinutul şi forma hotărârii arbitrale şi, în general, orice alte norme privind buna desfăşurare a arbitrajului.

În lipsa unor asemenea norme, tribunalul arbitral va putea reglementa procedura de urmat aşa cum va socoti mai potrivit.

Dacă nici tribunalul arbitral nu a stabilit aceste norme, se vor aplica dispoziţiile ce urmează.

Art. 3411. – Părţile pot conveni ca arbitrajul să fie organizat de o instituţie permanentă de arbitraj sau de o terţă persoană.

Art. 342. – Pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi în organizarea şi desfăşurarea arbitrajului, partea interesată poate sesiza instanţa de judecată care, în lipsa convenţiei arbitrale, ar fi fost competentă să judece litigiul în fond, în prima instanţă.

În cazul în care părţile au încheiat convenţia arbitrală în cursul judecării litigiului la o instanţă judecătorească, aceasta devine competentă să soluţioneze cererile prevăzute în alin. 1.

Instanţa va soluţiona aceste cereri de urgenţă şi cu precădere, cu procedura ordonanţei preşedinţiale.

 

CAPITOLUL II
Convenţia arbitrală

 

Art. 343. – Convenţia arbitrală se încheie, în scris, sub sancţiunea nulităţii.

Ea se poate încheia fie sub forma unei clauze compromisorii, înscrisă în contractul principal, fie sub forma unei înţelegeri de sine stătătoare, denumită compromis.

Art. 3431. – Prin clauza compromisorie părţile convin ca litigiile ce se vor naşte din contractul în care este inserată sau în legătură cu acesta să fie soluţionate pe calea arbitrajului, arătându-se numele arbitrilor sau modalitatea de numire a lor.

Validitatea clauzei compromisorii este independentă de valabilitatea contractului în care a fost înscrisă.

Art. 3432. – Prin compromis părţile convin ca un litigiu ivit între ele să fie soluţionat pe calea arbitrajului, arătându-se, sub sancţiunea nulităţii, obiectul litigiului şi numele arbitrilor sau modalitatea de numire a lor.

Art. 3433. – Încheierea convenţiei arbitrale exclude, pentru litigiul care face obiectul ei, competenţa instanţelor judecătoreşti.

Tribunalul arbitral îşi verifică propria sa competenţă de a soluţiona un litigiu şi hotărăşte în această privinţă printr-o încheiere care se poate desfiinţa numai prin acţiunea în anulare introdusă împotriva hotărârii arbitrale, conform art. 364.

Art. 3434. – În cazul în care părţile în proces au încheiat o convenţie arbitrală, pe care una dintre ele o invocă în instanţa judecătorească, aceasta îşi verifică competenţa.

Instanţa va reţine spre soluţionare procesul dacă:

a) pârâtul şi-a formulat apărările în fond, fără nici o rezervă întemeiată pe convenţie arbitrală;

b) convenţia arbitrală este lovită de nulitate ori este inoperantă;

c) tribunalul arbitral nu poate fi constituit din cauze vădit imputabile pârâtului în arbitraj.

În celelalte cazuri, instanţa judecătorească, la cererea uneia dintre părţi, se va declara necompetentă, dacă va constata că există convenţie arbitrală.

În caz de conflict de competenţă, hotărăşte instanţa judecătorească ierarhic superioară instanţei înaintea căreia s-a ivit conflictul.

 

CAPITOLUL III
Arbitrii. Constituire tribunalului arbitral. Termenul şi locul arbitrajului

 

Art. 344. – Poate fi arbitru orice persoană fizică, de cetăţenie română, care are capacitatea deplină de exerciţiu al drepturilor.

Art. 345. – Părţile stabilesc dacă litigiul se judecă de un arbitru unic sau de doi ori de mai mulţi arbitri.

Dacă părţile n-au stabilit numărul arbitrilor, litigiul se judecă de trei arbitri, câte unul numit de fiecare dintre părţi, iar al treilea – supraarbitrul – desemnat de cei doi arbitri.

Dacă există mai mulţi reclamanţi sau mai mulţi pârâţi, părţile care au interese comune vor numi un singur arbitru.

Art. 346. – Este nulă clauza din convenţia arbitrală care prevede dreptul uneia dintre părţi de a numi arbitru în locul celeilalte părţi sau de a avea mai mulţi arbitri decât cealaltă parte.

Art. 347. – Arbitrii sunt numiţi, revocaţi sau înlocuiţi conform convenţiei arbitrale.

Când arbitrul unic sau, după caz, arbitrii nu au fost numiţi prin convenţia arbitrală şi nici nu s-a prevăzut modalitatea de numire, partea care vrea să recurgă la arbitraj invită cealaltă parte, în scris, să procedeze la numirea lor.

În comunicare se arată numele, domiciliul şi, pe cât posibil, datele personale şi profesionale ale arbitrului unic propus sau ale arbitrului desemnat de partea care vrea să recurgă la arbitraj, precum şi enunţarea succintă a pretenţiilor şi a temeiului lor.

Art. 348. – Partea căreia i s-a făcut comunicarea trebuie să transmită, la rândul său, în termen de 10 zile de la primirea acesteia, răspunsul la propunerea de numire a arbitrului unic sau, după caz, numele, domiciliul şi, pe cât posibil, datele personale şi profesionale ale arbitrului desemnat de ea.

Art. 349. – Acceptarea însărcinării de arbitru trebuie să fie făcută în scris şi comunicată părţilor în termen de 5 zile de la data primirii propunerii de numire.

Art. 350. – Cei doi arbitri vor proceda la numirea supraarbitrului în termen de 10 zile de la ultima acceptare. Supraarbitrul se va conforma prevederilor art. 349.

Art. 351. – În caz de neînţelegere între părţi cu privire la numirea arbitrului unic sau dacă o parte nu numeşte arbitrul ori dacă cei doi arbitri nu cad de acord asupra persoanei supraarbitrului, partea care vrea să recurgă la arbitraj poate cere instanţei judecătoreşti să procedeze la numirea arbitrului ori, după caz, a supraarbitrului.

Încheierea de numire se va da în termen de 10 zile de la sesizare, cu citarea părţilor. Ea nu este supusă căilor de atac.

Art. 3511. – Arbitrul poate fi recuzat pentru cauze care pun la îndoială independenţa şi imparţialitatea sa. Cauzele de recuzare sunt cele prevăzute pentru recuzarea judecătorilor. Poate constitui o cauză de recuzare şi neîndeplinirea condiţiilor de calificare sau a altor condiţii privitoare la arbitri, prevăzute în convenţia arbitrală.

O parte nu poate recuza arbitrul numit de ea decât pentru cauze survenite după numire.

Persoana care ştie că în privinţa sa există o cauză de recuzare este obligată să înştiinţeze părţile şi pe ceilalţi arbitri mai înainte de a fi acceptat însărcinarea de arbitru, iar dacă asemenea cauze survin după acceptare, de îndată ce le-a cunoscut.

Această persoană nu poate participa la judecarea litigiului decât dacă părţile, înştiinţate potrivit alineatului precedent, comunică în scris că înţeleg să nu ceară recuzarea. Chiar în acest caz, ea are dreptul să se abţină de la judecarea litigiului, fără ca abţinerea să însemne recunoaşterea cauzei de recuzare. i’nda’co

Art. 3512. – Recuzarea trebuie să fie cerută, sub sancţiunea decăderii, în termen de 10 zile de la data când partea a luat cunoştinţă de numirea arbitrului sau, după caz, de la survenirea cauzei de recuzare.

Cererea de recuzare se soluţionează de instanţa judecătorească, prevăzută de art. 342, cu citirea părţilor şi a arbitrului recuzat, în termen de 10 zile de la sesizare. Încheierea nu este supusă căilor de atac.

Art. 352. – În caz de vacanţă, pentru orice cauză, recuzare, revocare, abţinere, renunţare, împiedicare, deces, şi dacă nu s-a numit un supleant sau dacă acesta este împiedicat să-şi exercite însărcinarea, se va proceda la înlocuirea arbitrului potrivit dispoziţiilor stabilite pentru numirea lui.

Art. 353. – Arbitrii sunt răspunzători de daune, în condiţiile legii:

a) dacă, după acceptare, renunţă în mod nejustificat la însărcinarea lor;

b) dacă, fără motiv justificat, nu participă la judecarea litigiului ori nu pronunţă hotărârea în termenul stabilit de convenţia arbitrală sau de lege;

c) dacă nu respectă caracterul confidenţial al arbitrajului, publicând sau divulgând date de care iau cunoştinţă în calitate de arbitri, fără a avea autorizarea părţilor;

d) dacă încalcă în mod flagrant îndatoririle ce le revin.

Art. 3531. – În cazul arbitrajului organizat de o instituţie permanentă, toate atribuţiile ce revin instanţei judecătoreşti în temeiul dispoziţiilor din prezentul capitol se exercită de acea instituţie, conform regulamentului său, afară numai dacă acel regulament prevede altfel.

Art. 3532. – Tribunalul arbitral se consideră constituit pe data ultimei acceptări a însărcinării de arbitru, de supraarbitru sau, după caz, de arbitru unic.

Data acceptării este cea a expedierii prin poştă a comunicării prevăzute de art. 349.

Art. 3533. – Dacă părţile n-au prevăzut altfel, tribunalul arbitral trebuie să pronunţe hotărârea în termen de cel mult 5 luni de la data constituirii sale.

Termenul se suspendă pe timpul judecării unei cereri de recuzare sau a oricărei alte cereri incidente adresate instanţei judecătoreşti prevăzute de art. 342.

Părţile pot consimţi în scris la prelungirea termenului arbitrajului.

De asemenea, tribunalul arbitral poate dispune, pentru motive temeinice, prelungirea termenului cu cel mult două luni.

Termenul se prelungeşte de drept cu două luni în cazul prevăzut de art. 3603, precum şi în cazul decesului uneia dintre părţi.

Trecerea termenului prevăzut în prezentul articol nu poate să constituie un motiv de caducitate a arbitrajului afară de cazul în care una dintre părţi a notificat celeilalte părţi şi tribunalului arbitral, până la primul termen de înfăţişare, că înţelege să invoce caducitatea.

Art. 354. – Părţile stabilesc locul arbitrajului. În lipsa unei asemenea prevederi, locul arbitrajului se stabileşte de tribunalul arbitral.

 

CAPITOLUL IV
Sesizarea tribunalului arbitral. Cuprinsul cererii de arbitrare. Întâmpinarea. Cererea reconvenţională

 

Art. 355. – Tribunalul arbitral este sesizat de reclamant printr-o cerere scrisă, care va cuprinde:

a) numele, domiciliul sau reşedinţa părţilor ori, pentru persoanele juridice, denumirea şi sediul lor, precum şi, după caz, numărul de înmatriculare în Registrul comerţului, numărul de telefon, contul bancar;

b) numele şi calitatea celui care angajează sau reprezintă partea de litigiu, anexându-se dovada calităţii;

c) menţionarea convenţiei arbitrale, anexându-se copie de pe contractul în care este inserată, iar dacă s-a încheiat un compromis, copie de pe acesta;

d) obiectul şi valoarea cererii, precum şi calculul prin care s-a ajuns la determinarea acestei valori;

e) motivele de fapt şi de drept, precum şi probele pe care se întemeiază cererea;

f) numele şi domiciliul membrilor tribunalului arbitral;

g) semnătura părţii.

Cererea se poate face şi printr-un proces-verbal încheiat în faţa tribunalului arbitral şi semnat de părţi sau numai de reclamant, precum şi de arbitri.

Art. 356. – Reclamantul va comunica pârâtului, precum şi fiecărui arbitru, copie de pe cererea de arbitrare şi de pe înscrisurile anexate.

Art. 3561. – În termen de 30 de zile de la primirea copiei de pe cererea de arbitrare, pârâtul va face întâmpinare cuprinzând excepţiile privind cererea reclamantului, răspunsul în fapt şi în drept la această cerere, probele propuse în apărare, precum şi, în mod corespunzător, celelalte menţiuni prevăzute în art. 355, pentru cererea de arbitrare.

Excepţiile şi alte mijloace de apărare, care nu au fost arătate prin întâmpinare, trebuie ridicate, sub sancţiunea decăderii, cel mai târziu la primul termen de înfăţişare. Dispoziţiile art. 35812 alin. 3 rămân aplicabile.

Dacă prin nedepunerea întâmpinării litigiul se amână, pârâtul va putea fi obligat la plata cheltuielilor de arbitrare cauzate prin amânare.

Dispoziţiile art. 356 se aplică în mod corespunzător.

Art. 357. – Dacă pârâtul are pretenţii împotriva reclamantului, derivând din acelaşi raport juridic, el poate face cerere reconvenţională.

Cererea reconvenţională va fi introdusă în cadrul termenului pentru depunerea întâmpinării sau cel mai târziu până la primul termen de înfăţişare şi trebuie să îndeplinească aceleaşi condiţii ca şi cererea principală.

 

CAPITOLUL V
Procedura arbitrală

 

Art. 358. – În întreaga procedură arbitrală trebuie să se asigure părţilor, sub sancţiunea nulităţii hotărârii arbitrale, egalitatea de tratament, respectarea dreptului de apărare şi a principiului contradictorialităţii.

Dovezile de comunicare se depun la dosar.

Art. 3581. – Comunicarea între părţi sau către părţi a înscrisurilor litigiului, a citaţiilor, hotărârilor arbitrale şi încheierilor de şedinţă se face prin scrisoare recomandată cu recipisă de predare sau cu confirmare de primire. Informaţiile şi înştiinţările pot fi făcute prin telegramă, telex, fax sau orice alt mijloc de comunicare care permite stabilirea probei comunicării şi a textului transmis.

Înscrisurile pot fi înmânate şi personal părţii, sub semnătură.

Dovezile de comunicare se depun la dosar.

Art. 3582. – Îndată după expirarea termenului pentru depunerea întâmpinării, tribunalul arbitral verifică stadiul pregătirii litigiului pentru dezbatere şi, dacă va socoti necesar, va dispune măsurile corespunzătoare pentru completarea dosarului.

După această verificare şi, dacă este cazul, după completarea dosarului, tribunalul arbitral fixează termen de dezbatere a litigiului şi dispune citarea părţilor.

Art. 3583. – Între data primirii citaţiei şi termenul de dezbatere trebuie să existe un interval de timp de cel puţin 15 zile.

Art. 3584. – Părţile pot participa la dezbaterea litigiului personal sau prin reprezentanţi şi pot fi asistate de orice persoană.

Art. 3585. – Neprezentarea părţii legal citate nu împiedică dezbaterea litigiului, afară numai dacă partea lipsă nu va cere, cel mai târziu până în preziua dezbaterii, amânarea litigiului pentru motive temeinice, încunoştinţând în acelaşi termen şi cealaltă parte, precum şi arbitrii. Amânarea se poate acorda o singură dată.

Art. 3586. – Oricare dintre părţi poate cere în scris ca soluţionarea litigiului să se facă în lipsa sa, pe baza actelor de la dosar, art. 3583 rămânând însă aplicabil.

Art. 3587. – Dacă ambele părţi, deşi legal citate, nu se prezintă în termen, tribunalul arbitral va soluţiona litigiul în afară de cazul în care s-a cerut amânarea pentru motive temeinice. Tribunalul arbitral poate, de asemenea, să amâne judecarea litigiului, citând părţile, dacă apreciază că prezenţa lor la dezbatere este necesară.

Art. 3588. – Înaintea sau în cursul arbitrajului oricare dintre părţi poate cere instanţei judecătoreşti competente să încuviinţeze măsuri asigurătoare şi măsuri vremelnice cu privire la obiectul litigiului sau să constate anumite împrejurări de fapt.

La această cerere se vor anexa, în copie, cererea de arbitrare sau, în lipsă, dovada comunicării prevăzute de art. 347 alin. 2 şi 3, precum şi convenţia arbitrală.

Încuviinţarea acestor măsuri va fi adusă la cunoştinţa tribunalului arbitral de către partea care le-a cerut.

Art. 3589. – În cursul arbitrajului, măsurile asigurătoare şi măsurile vremelnice, ca şi constatarea anumitor împrejurări de fapt, pot fi încuviinţate şi de tribunalul arbitral. În caz de împotrivire, executarea acestor măsuri se dispune de către instanţa judecătorească.

Art. 35810. – Fiecare dintre părţi are sarcina să dovedească faptele pe care îşi întemeiază în litigiu pretenţia sau apărarea.

În vederea soluţionării litigiului, tribunalul arbitral poate cere părţilor explicaţii scrise cu privire la obiectul cererii şi faptele litigiului şi poate dispune administrarea oricăror probe prevăzute de lege.

Art. 35811. – Administrarea probelor se efectuează în şedinţa tribunalului arbitral. Acesta poate dispune ca administrarea probelor să fie efectuată în faţa unui arbitru din compunerea tribunalului arbitral.

Ascultarea martorilor şi a experţilor se face fără prestare de jurământ.

Tribunalul arbitral nu poate să recurgă la mijloace de constrângere şi nici să aplice sancţiuni martorilor sau experţilor. Pentru luarea acestor măsuri părţile se pot adresa instanţei judecătoreşti prevăzute de art. 342.

Aprecierea probelor se face de către arbitri potrivit intimei lor convingeri.

Art. 35812. – Orice excepţie privind existenţa şi validitatea convenţiei arbitrale, constituirea tribunalului arbitral, limitele însărcinării arbitrilor şi desfăşurarea procedurii până la primul termen de înfăţişare, trebuie ridicată, sub sancţiunea decăderii, cel mai târziu la acest prim termen, dacă nu s-a stabilit un termen mai scurt.

Orice cereri ale părţilor şi orice înscrisuri vor fi depuse cel mai târziu până la primul termen de înfăţişare.

Probele care nu au fost cerute cel mai târziu până la prima zi de înfăţişare nu vor mai putea fi invocate în cursul arbitrajului, afară de cazurile în care:

a) necesitatea probei ar reieşi din dezbateri;

b) administrarea probei nu pricinuieşte amânarea soluţionării litigiului.

Art. 35813. – Dezbaterile arbitrale vor fi consemnate în încheierea de şedinţă.

Orice dispoziţie a tribunalului arbitral va fi consemnată în încheiere şi va fi motivată.

Încheierea de şedinţă va cuprinde, pe lângă menţiunile prevăzute la art. 361 lit. a) şi b), şi următoarele menţiuni:

a) o scurtă descriere a desfăşurării şedinţei;

b) cererile şi susţinerile părţilor;

c) motivele pe care se sprijină măsurile dispuse;

d) dispozitivul;

e) semnăturile arbitrilor, cu observarea prevederilor art. 3602.

Părţile au dreptul să ia cunoştinţă de conţinutul încheierilor şi de actele dosarului. La cererea părţilor sau din oficiu tribunalul arbitral poate îndrepta sau completa încheierea de şedinţă, printr-o altă încheiere. Părţilor li se comunică, la cerere, copie de pe încheierea de şedinţă.

 

CAPITOLUL VI
Cheltuieli arbitrale

 

Art. 359. – Cheltuielile pentru organizarea şi desfăşurarea arbitrajului, precum şi onorariile arbitrilor, cheltuielile de administrare a probelor, cheltuielile de deplasare a părţilor, arbitrilor, experţilor, martorilor, se suportă potrivit înţelegerii dintre părţi.

În lipsa unei asemenea înţelegeri, cheltuielile arbitrale se suportă de partea care a pierdut litigiul, integral dacă cererea de arbitrare este admisă în totalitate sau proporţional cu ceea ce s-a acordat, dacă cererea este admisă în parte.

Art. 3591. – Tribunalul arbitral poate evalua, în mod provizoriu, cuantumul onorariilor arbitrilor şi poate obliga părţile să consemneze suma respectivă prin contribuţie egală.

Părţile pot fi obligate solidar la plată.

Dacă pârâtul nu-şi îndeplineşte obligaţia care îi revine potrivit alin. 1, în termenul stabilit de tribunalul arbitral, reclamantul va consemna întreaga sumă, urmând ca prin hotărârea arbitrală să se stabilească cuantumul onorariilor cuvenite arbitrilor, precum şi modul de suportare de către părţi.

De asemenea, tribunalul arbitral poate obliga părţile sau pe fiecare dintre ele la avansarea altor cheltuieli arbitrale.

Art. 3592. – Tribunalul arbitral poate să nu dea curs arbitrajului până la consemnarea, avansarea sau plata sumelor prevăzute în prezentul capitol.

Art. 3593. – La cererea oricăreia dintre părţi, instanţa judecătorească prevăzută de art. 342 va examina temeinicia măsurilor dispuse de tribunalul arbitral şi va stabili cuantumul onorariilor arbitrilor şi al celorlalte cheltuieli arbitrale, precum şi modalităţile de consemnare, avansare sau de plată.

Art. 3594. – Plata onorariilor arbitrilor se va face după comunicarea către părţi a hotărârii arbitrale.

Dacă arbitrajul se întrerupe, fără a se pronunţa hotărâre, onorariile arbitrilor pentru activitatea depusă se reduc în mod corespunzător.

Art. 3595. – Orice diferenţă în plus sau în minus de cheltuieli arbitrale se regularizează cel mai târziu prin hotărârea arbitrală şi se plăteşte până la comunicarea către părţi sau până la depunerea acesteia la instanţa judecătorească. Neplata diferenţei atrage suspendarea comunicării sau depunerii hotărârii arbitrale.

Art. 3596. – În cazul arbitrajului organizat de o instituţie permanentă, taxele pentru organizarea arbitrajului, onorariile arbitrilor, precum şi celelalte cheltuieli arbitrale se stabilesc şi se plătesc conform regulamentului acelei instituţii.

 

CAPITOLUL VII
Hotărârea arbitrală

 

Art. 360. – Tribunalul arbitral soluţionează litigiul în temeiul contractului principal şi al normelor de drept aplicabile, ţinând seama, când este cazul, şi de uzanţe sau reguli profesionale.

___________

Alineatul a fost modificat prin punctul 5. din Lege nr. 71/2011 începând cu 01.10.2011.

 

Pe baza acordului expres al părţilor, tribunalul arbitral poate soluţiona litigiul în echitate.

Art. 3601. – În toate cazurile, pronunţarea trebuie să fie precedată de deliberarea în secret, cu participarea tuturor arbitrilor în persoană, consemnându-se în hotărâre această participare.

Pronunţarea poate fi amânată cu cel mult 21 de zile, sub condiţia încadrării în termenul arbitrajului.

Art. 3602. – Când tribunalul arbitral este compus dintr-un număr fără soţ de arbitri, hotărârea se ia cu majoritate de voturi. Arbitrul care a avut altă părere îşi va redacta şi va semna opinia separată, cu arătarea considerentelor pe care aceasta se sprijină.

Art. 3603. – Când tribunalul arbitral este compus dintr-un număr cu soţ de arbitri şi aceştia nu se înţeleg asupra soluţiei, se va proceda la numirea unui supraarbitru conform înţelegerii dintre părţi sau, în lipsă, conform art. 351. Supraarbitru numit se va uni cu una dintre soluţii, o va putea modifica sau va putea pronunţa o altă soluţie, dar numai după ascultarea părţilor şi a celorlalţi arbitri.

Art. 361. – Hotărârea arbitrală se redactează în scris şi trebuie să cuprindă:

a) componenţa nominală a tribunalului arbitral, locul şi data pronunţării hotărârii;

b) numele părţilor, domiciliul sau reşedinţa lor sau, după caz, denumirea şi sediul, numele reprezentanţilor părţilor, precum şi al celorlalte persoane care au participat la dezbaterea litigiului;

c) menţionarea convenţiei arbitrale în temeiul căreia s-a procedat la arbitraj;

d) obiectul litigiului şi susţinerile pe scurt ale părţilor;

e) motivele de fapt şi de drept ale hotărârii, iar în cazul arbitrajului în echitate, motivele care sub acest aspect întemeiază soluţia;

f) dispozitivul;

g) semnăturile tuturor arbitrilor, sub rezerva art. 3602.

Art. 362. – Dacă prin hotărârea pronunţată tribunalul arbitral a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere, oricare dintre părţi poate solicita, în termen de 10 zile de la data primirii hotărârii, completarea ei. Hotărârea de completare se dă cu citarea părţilor.

Greşelile materiale din textul hotărârii arbitrale sau alte greşeli evidente care nu schimbă fondul soluţiei, precum şi greşelile de calcul, pot fi rectificate, la cererea oricăreia dintre părţi, formulată în termenul prevăzut de alin. 1 sau din oficiu, printr-o încheiere de îndreptare.

Hotărârea de completare sau încheierea de îndreptare face parte integrantă din hotărârea arbitrală.

Părţile nu pot fi obligate la plata cheltuielilor legate de completarea sau îndreptarea hotărârii.

Art. 363. – Hotărârea arbitrală va fi comunicată părţilor în termen de cel mult o lună de la data pronunţării ei.

La cererea oricăreia dintre părţi, tribunalul arbitral îi va elibera o dovadă privind comunicarea hotărârii, în condiţiile alin. 1.

Hotărârea arbitrală comunicată părţilor are efectele unei hotărâri judecătoreşti definitive.

Art. 3631. – În termen de 20 de zile de la data comunicării hotărârii, tribunalul arbitral va depune dosarul litigiului la instanţa judecătorească prevăzută de art. 342, ataşând şi dovezile de comunicare a hotărârii arbitrale.

În cazul arbitrajului organizat de o instituţie permanentă, dosarul se păstrează la acea instituţie.

 

CAPITOLUL VIII
Desfiinţarea hotărârii arbitrale

 

Art. 364. – Hotărârea arbitrală poate fi desfiinţată numai prin acţiune în anulare pentru unul din următoarele motive:

a) litigiul nu era susceptibil de soluţionare pe calea arbitrajului;

b) tribunalul arbitral a soluţionat litigiul fără să existe o convenţie arbitrală sau în temeiul unei convenţii nule sau inoperante;

c) tribunalul arbitral nu a fost constituit în conformitate cu convenţia arbitrală;

d) partea a lipsit la termenul când au avut loc dezbaterile şi procedura de citare nu a fost legal îndeplinită;

e) hotărârea a fost pronunţată după expirarea termenului arbitrajului prevăzut de art. 3533;

f) tribunalul arbitral s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut;

g) hotărârea arbitrală nu cuprinde dispozitivul şi motivele, nu arată data şi locul pronunţării, nu este semnată de arbitri;

h) dispozitivul hotărârii arbitrale cuprinde dispoziţii care nu se pot aduce la îndeplinire;

i) hotărârea arbitrală încalcă ordinea publică, bunele moravuri ori dispoziţii imperative ale legii.

Art. 3641. – Părţile nu pot renunţa prin convenţia arbitrală la dreptul de a introduce acţiunea în anulare împotriva hotărârii arbitrale.

Renunţarea la acest drept se poate face, însă, după pronunţarea hotărârii arbitrale.

Art. 365. – Competenţa de a judeca în primă instanţă acţiunea în anulare revine instanţei judecătoreşti imediat superioare celei prevăzute la art. 342, în circumscripţia căreia a avut loc arbitrajul.

___________

Alineatul a fost modificat prin punctul 1351. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 17.07.2005.

 

Acţiunea în anulare poate fi introdusă în termen de o lună de la data comunicării hotărârii arbitrale.

Instanţa judecătorească va putea suspenda executarea hotărârii arbitrale împotriva căreia a fost introdusă acţiunea în anulare, numai după depunerea unei cauţiuni fixate de ea. Dispoziţiile art. 403 alin. 3 şi 4 se aplică în mod corespunzător.

___________

Alineatul a fost modificat prin punctul 136. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 17.07.2005.

 

Art. 366. – Instanţa judecătorească, admiţând acţiunea, va anula hotărârea arbitrală, iar, dacă litigiul este în stare de judecată, se va pronunţa şi în fond, în limitele convenţiei arbitrale. Dacă, însă, pentru a hotărî în fond este nevoie de noi probe, instanţa judecătorească se va pronunţa în fond după administrarea lor. În acest din urmă caz, hotărârea de anulare nu se va putea ataca decât o dată cu hotărârea asupra fondului.

Hotărârea instanţei judecătoreşti cu privire la acţiunea în anulare poate fi atacată numai cu recurs.

 

Art. 3661. – În toate cazurile privind hotărârea arbitrală, acţiunea în anulare formulată potrivit art. 364 se judecă în completul prevăzut pentru judecata în primă instanţă, iar recursul se judecă în completul prevăzut pentru această cale de atac.

___________

Art. 3661. a fost introdus prin punctul 1361. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 17.07.2005.

 

CAPITOLUL IX
Executarea hotărârii arbitrale

 

Art. 367. – Hotărârea arbitrală este obligatorie. Ea se aduce la îndeplinire de bună voie de către partea împotriva căreia s-a pronunţat de îndată sau în termenul arătat în hotărâre.

Art. 3671. – La cererea părţii câştigătoare, hotărârea arbitrală se învesteşte cu formulă executorie.

Încheierea de învestire se dă de către instanţa judecătorească prevăzută de art. 342, fără citarea părţilor, în afară de cazul în care există îndoieli cu privire la regularitatea hotărârii arbitrale, când se vor cita părţile.

Art. 368. – Hotărârea arbitrală învestită cu formulă executorie constituie titlu executoriu şi se execută silit întocmai ca şi o hotărâre judecătorească.

 

CAPITOLUL X
Arbitrajul internaţional

 

Art. 369. – În sensul prezentului capitol, un litigiu arbitral care se desfăşoară în România este socotit internaţional dacă s-a născut dintr-un raport de drept privat cu element de extraneitate.

Art. 3691. – Prin convenţia arbitrală referitoare la un arbitraj internaţional, părţile pot stabili ca acesta să aibă loc în România sau într-o altă ţară.

Art. 3692. – În arbitrajul internaţional care se judecă în România sau potrivit legii române, tribunalul arbitral va fi compus dintr-un număr impar de arbitri, fiecare dintre părţi având dreptul să numească un număr egal de arbitri. Dispoziţiile art. 3693 rămân aplicabile.

Partea străină poate numi arbitri de cetăţenie străină.

Părţile pot conveni ca arbitrul unic sau supraarbitrul să fie cetăţean al unui al treilea stat.

Art. 3693. – În arbitrajul internaţional, durata termenelor stabilite de art. 349, 350, 3512, 3583 şi 362 se dublează.

Art. 3694. – Dezbaterea litigiului în faţa tribunalului arbitral se face în limba stabilită prin convenţia arbitrală sau, dacă nu s-a prevăzut nimic în această privinţă ori nu a intervenit o înţelegere ulterioară, în limba contractului din care s-a născut litigiul ori într-o limbă de circulaţie internaţională stabilită de tribunalul arbitral.

Dacă o parte nu cunoaşte limba în care se desfăşoară dezbaterea, la cererea şi pe cheltuiala ei, tribunalul arbitral îi asigură serviciile unui traducător.

Părţile pot să participe la dezbateri cu traducătorul lor.

Art. 3695. – În afară de cazul în care părţile convin altfel, onorariile arbitrilor şi cheltuielile de deplasare ale acestora se suportă de partea care i-a numit; în cazul arbitrului unic sau al supraarbitrului, aceste cheltuieli se suportă de părţi în cote egale.

 

CAPITOLUL XI
Recunoaşterea şi executarea hotărârilor arbitrale străine

 

Art. 370. – În sensul prezentului capitol, prin hotărâre arbitrală străină se înţelege o hotărâre dată pe teritoriul unui stat străin sau care nu este considerată ca hotărâre naţională în România.

Art. 3701. – Hotărârile arbitrale străine pot fi recunoscute în România, spre a beneficia de puterea lucrului judecat, prin aplicarea în mod corespunzător a prevederilor art. 167-172 din Legea nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internaţional privat.

Art. 3702. – Hotărârile arbitrale străine, care nu sunt aduse la îndeplinire de bună voie de către cei obligaţi a le executa, pot fi puse în executare silită pe teritoriul României, prin aplicarea în mod corespunzător a prevederilor art. 173-177 din Legea nr. 105/1992.

Art. 3703. – Hotărârile arbitrale străine, pronunţate de către un tribunal arbitral competent, au forţă probantă în faţa instanţelor din România cu privire la situaţiile de fapt pe care le constată.

Art. 371. – Abrogat prin art. 6 din Legea nr. 59 din 23 iulie 1993.

 

CARTEA a V-a
Despre executarea silită

 

CAPITOLUL I
Dispoziţii generale

 

Secţiunea I
Scopul şi obiectul executării silite

 

Art. 3711. – Obligaţia stabilită prin hotărârea unei instanţe sau printr-un alt titlu se aduce la îndeplinire de bunăvoie.

În cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligaţia sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, potrivit dispoziţiilor prezentei cărţi, dacă legea nu prevede altfel.

Executarea silită are loc în oricare dintre formele prevăzute de lege, simultan sau succesiv, până la realizarea dreptului recunoscut prin titlu executoriu, achitarea dobânzilor, penalităţilor sau a altor sume, acordate potrivit legii prin acesta, precum şi a cheltuielilor de executare.

___________

Alineatul a fost modificat prin punctul 6. din Lege nr. 459/2006 începând cu 12.01.2007.

 

Art. 3712. – Pot fi executate silit obligaţiile al căror obiect constă în plata unei sume de bani, predarea unui bun ori a folosinţei acestuia, desfiinţarea unei construcţii, plantaţii ori altei lucrări sau în luarea unei alte măsuri admise de lege.

În cazul în care prin titlul executoriu au fost acordate dobânzi, penalităţi sau alte sume, fără să fi fost stabilit cuantumul acestora, ele vor fi calculate de organul de executare, potrivit legii.

Dacă titlul executoriu conţine suficiente criterii în funcţie de care organul de executare poate actualiza valoarea obligaţiei principale stabilite în bani, indiferent de izvorul ei, se va proceda, la cererea creditorului, şi la actualizarea acestei sume. În cazul în care titlul executoriu nu conţine niciun asemenea criteriu, organul de executare va proceda la actualizare în funcţie de rata inflaţiei, calculată de la data când hotărârea judecătorească a devenit executorie sau, în cazul celorlalte titluri executorii, de la data când creanţa a devenit exigibilă şi până la data plăţii efective a obligaţiei cuprinse în oricare dintre aceste titluri.

___________

Alineatul a fost modificat prin punctul 7. din Lege nr. 459/2006 începând cu 12.01.2007.

 

Art. 3713. – Veniturile şi bunurile debitorului pot fi supuse executării silite dacă, potrivit legii, sunt urmăribile şi numai în măsura necesară pentru realizarea drepturilor creditorilor.

Bunurile supuse unui regim special de circulaţie pot fi urmărite numai cu respectarea condiţiilor prevăzute de lege.

Art. 3714. – În tot cursul executării silite, sub supravegherea organului de executare, creditorul şi debitorul pot conveni ca aceasta să se efectueze, în total sau în parte, numai asupra veniturilor băneşti ale debitorului, ca vânzarea bunurilor supuse urmăririi să se facă prin bună învoială sau ca plata obligaţiei să se facă în alt mod admis de lege.

___________

Art. 3714. a fost modificat prin punctul 8. din Lege nr. 459/2006 începând cu 12.01.2007.

 

Art. 3715. – Executarea silită încetează dacă:

a) s-a realizat integral obligaţia prevăzută în titlul executoriu, s-au achitat cheltuielile de executare, precum şi alte sume datorate potrivit legii; în acest caz, executorul va preda debitorului titlul executoriu, menţionând pe acesta stingerea totală a obligaţiilor;

b) nu mai poate fi efectuată ori continuată din cauza lipsei de bunuri urmăribile ori a imposibilităţii de valorificare a unor astfel de bunuri; în aceste cazuri, executorul va remite personal creditorului sau reprezentantului acestuia titlul executoriu, menţionând pe acesta cauza restituirii şi partea de obligaţie ce a fost executată;

___________

Litera b) a fost modificată prin punctul 9. din Lege nr. 459/2006 începând cu 12.01.2007.

 

c) creditorul a renunţat la executare;

d) a fost desfiinţat titlul executoriu.

Art. 3716. – În cazurile prevăzute de art. 3715 lit. b) se poate cere reluarea executării silite, înăuntrul termenului de prescripţie a dreptului de a cere executarea silită.

___________

Alineatul a fost modificat prin punctul 10. din Lege nr. 459/2006 începând cu 12.01.2007.

 

Reluarea executării silite poate fi cerută şi asupra aceluiaşi bun, dacă acesta este un imobil. În acest caz, atât timp cât potrivit legii, poate avea loc reluarea executării silite, nu se va putea dispune radierea somaţiei înscrise potrivit dispoziţiilor art. 497 alin. 2.

Art. 3717. – Partea care solicită îndeplinirea unui act sau a altei activităţi care interesează executarea silită este obligată să avanseze cheltuielile necesare în acest scop. Pentru actele sau activităţile dispuse din oficiu cheltuielile se avansează de către creditor.

Cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, afară de cazul când creditorul a renunţat la executare sau dacă prin lege se prevede altfel. De asemenea, debitorul va fi ţinut să suporte cheltuielile de executare făcute după înregistrarea cererii de executare şi până la data realizării obligaţiei stabilite în titlul executoriu prin executare voluntară.

___________

Alineatul a fost modificat prin punctul 11. din Lege nr. 459/2006 începând cu 12.01.2007.

 

Sumele ce urmează să fie plătite se stabilesc de către executorul judecătoresc, prin proces-verbal, pe baza dovezilor prezentate de partea interesată, în condiţiile legii.

Pentru sumele stabilite potrivit prezentului articol procesul-verbal constituie titlu executoriu.

Art. 3718. – Depunerea sau consemnarea oricărei sume în scopul participării la desfăşurarea, potrivit legii, a executării silite, cum sunt sumele cu titlu de cauţiune ori de preţ al bunurilor supuse vânzării, se face numai la Casa de Economii şi Consemnaţiuni, la dispoziţia instanţei de executare sau a executorului judecătoresc.

Dovada depunerii sau consemnării acestor sume se poate face cu recipisa de consemnare sau cu orice alt înscris admis de lege.

___________

Alineatul a fost introdus prin punctul 12. din Lege nr. 459/2006 începând cu 12.01.2007.

___________

Secţiunea I a fost introdusă prin punctul 137. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

 

Secţiunea I1
Sesizarea organului de executare. Titlul executoriu

 

Art. 372. – Executarea silită se va efectua numai în temeiul unei hotărâri judecătoreşti ori al unui alt înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.

___________

Art. 372. a fost modificat prin punctul 139. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

 

Art. 373. – Dacă prin lege nu se dispune altfel, hotărârile judecătoreşti şi celelalte titluri executorii se execută de executorul judecătoresc din circumscripţia curţii de apel în care urmează să se efectueze executarea ori, în cazul urmăririi bunurilor, de către executorul judecătoresc din circumscripţia curţii de apel în care se află acestea. Dacă bunurile urmăribile, mobile sau imobile, se află în circumscripţiile mai multor curţi de apel, este competent oricare dintre executorii judecătoreşti care funcţionează pe lângă una dintre acestea.

___________

Alineatul a fost modificat prin punctul 34. din Lege nr. 202/2010 începând cu 25.11.2010.

 

Instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, judecă contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe.

___________

Alineatul a fost introdus prin punctul 35. din Lege nr. 202/2010 începând cu 25.11.2010.

___________

Art. 373. a fost modificat prin punctul 140. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

 

Art. 3731. – Cererea de executare silită, însoţită de titlul executoriu, se depune la executorul judecătoresc, dacă legea nu prevede altfel. Acesta, în termen de cel mult 5 zile de la înregistrarea cererii, va solicita instanţei de executare încuviinţarea executării silite, înaintându-i în copie cererea de executare şi titlul respectiv.

Instanţa de executare încuviinţează executarea silită a obligaţiei stabilite prin titlul executoriu, printr-o singură încheiere dată în camera de consiliu, fără citarea părţilor, în termen de cel mult 7 zile de la înregistrarea cererii de încuviinţare a executării silite.

În temeiul încheierii prin care se admite cererea de încuviinţare a executării silite, executorul judecătoresc poate proceda la executarea silită a obligaţiei stabilite prin titlul executoriu în oricare dintre formele prevăzute de lege, dispoziţiile art. 3711 alin. 3 aplicându-se în mod corespunzător. Încuviinţarea executării silite este de drept valabilă şi pentru titlurile executorii care se vor emite de executorul judecătoresc în cadrul procedurii de executare silită încuviinţate.

Instanţa poate respinge cererea de încuviinţare a executării silite numai dacă:

1. cererea de executare silită este de competenţa altui organ de executare decât cel sesizat;

2. titlul nu a fost învestit cu formulă executorie, dacă, potrivit legii, această cerinţă este necesară pentru pornirea executării silite;

3. creanţa nu este certă, lichidă şi exigibilă;

4. titlul cuprinde dispoziţii care nu se pot aduce la îndeplinire prin executare silită;

5. există alte impedimente prevăzute de lege.

Încheierea prin care instanţa admite cererea de încuviinţare a executării silite nu este supusă niciunei căi de atac. Încheierea prin care se respinge cererea de încuviinţare a executării silite poate fi atacată cu recurs numai de către creditor, în termen de 5 zile de la comunicare.

În tot cursul executării, executorul judecătoresc este obligat să aibă rol activ, stăruind, prin toate mijloacele admise de lege, pentru realizarea integrală şi cu celeritate a obligaţiei prevăzute în titlul executoriu, cu respectarea dispoziţiilor legii, a drepturilor părţilor şi ale altor persoane interesate.

Dacă socoteşte că este în interesul executării, executorul judecătoresc îl va putea invita pe debitor pentru a-i cere, în scris, în condiţiile legii, lămuriri în legătură cu veniturile şi bunurile sale, inclusiv cele aflate în proprietate comună pe cote-părţi sau în devălmăşie, asupra cărora se poate efectua executarea, cu arătarea locului unde se află acestea, precum şi pentru a-l determina să execute de bunăvoie obligaţia sa, arătându-i consecinţele la care s-ar expune în cazul continuării executării silite. În toate cazurile, debitorul va fi informat cu privire la cuantumul estimativ al cheltuielilor de executare.

Refuzul nejustificat al debitorului de a se prezenta ori de a da lămuririle necesare, precum şi darea de informaţii incomplete ori eronate atrag răspunderea acestuia pentru toate prejudiciile cauzate, precum şi aplicarea sancţiunii prevăzute de art. 1082 alin. 2, dacă fapta nu întruneşte elementele constitutive ale unei fapte prevăzute de legea penală.

În situaţia prevăzută la art. 3717 alin. 1, executorul judecătoresc este dator să pună în vedere părţii să îşi îndeplinească de îndată obligaţia de avansare a cheltuielilor de executare.

___________

Art. 3731. a fost modificat prin punctul 36. din Lege nr. 202/2010 începând cu 25.11.2010.

 

Art. 3732. – În cazurile prevăzute de lege, precum şi atunci când executorul judecătoresc consideră necesar, organele de poliţie, jandarmerie sau alţi agenţi ai forţei publice, după caz, sunt obligaţi să-i acorde concursul la îndeplinirea efectivă a executării silite.

La cererea instanţei de executare sau a executorului judecătoresc cei care datorează sume de bani debitorului urmărit ori deţin bunuri ale acestuia, supuse urmăririi potrivit legii, au datoria să dea informaţiile necesare pentru efectuarea executării.

De asemenea, la cererea instanţei de executare sau a executorului judecătoresc instituţiile, băncile şi orice alte persoane sunt obligate să-i comunice de îndată, în scris, datele şi informaţiile necesare realizării executării silite, chiar dacă prin legi speciale se dispune altfel. La cererea executorului sau a părţii interesate instanţa de executare poate lua măsurile prevăzute de art. 1081 alin. 1 pct. 2 lit. f) şi de art. 1083.

Instanţa de executare şi executorul judecătoresc sunt obligaţi să asigure secretul informaţiilor primite, dacă legea nu prevede altfel.

___________

Art. 3732. a fost introdus prin punctul 141. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

 

Art. 3733. – Încheierea prin care preşedintele instanţei respinge cererea de învestire cu formulă executorie a hotărârii judecătoreşti sau a altui înscris ori cererea de eliberare de către instanţă a titlului executoriu în cazurile prevăzute de lege poate fi atacată cu recurs de către creditor. Termenul de recurs este de 5 zile şi curge de la pronunţare, pentru creditorul prezent, şi de la comunicare, pentru cel lipsă.

___________

Alineatul a fost introdus prin punctul 141. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 17.07.2005.

 

Încheierea prin care preşedintele instanţei admite cererea de învestire cu formulă executorie a hotărârii judecătoreşti sau a altui înscris în cazurile prevăzute de lege nu este supusă nici unei căi de atac.

___________

Alineatul a fost introdus prin punctul 141. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 17.07.2005.

 

Dacă se refuză emiterea titlului executoriu de către alte organe competente potrivit legii şi dacă legea specială nu prevede altfel, creditorul poate face plângere la judecătoria în circumscripţia căreia se află organul care trebuia să emită titlul executoriu, în termen de 15 zile de la data când a luat cunoştinţă de refuz.

___________

Art. 3733. a fost introdus prin punctul 141. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

 

Art. 3734. – Când privitor la aceleaşi bunuri se efectuează mai multe executări silite, instanţa de executare în circumscripţia căreia a început prima executare, la cererea persoanei interesate, va putea să le reunească, dispunând să se facă o singură executare de către executorul judecătoresc care a îndeplinit actul de executare cel mai înaintat, iar dacă executările sunt în acelaşi stadiu, de către executorul judecătoresc care a început cel dintâi executarea, chiar dacă ele au fost pornite de organe de executare diferite, în afară de cazul în care legea prevede altfel.

În cazul în care dispune conexarea executărilor, instanţa, prin încheiere, se va pronunţa şi asupra cheltuielilor de executare efectuate până în momentul conexării. Totodată, va dispune trimiterea dosarelor conexate la executorul judecătoresc desemnat potrivit alin. 1.

___________

Alineatul a fost modificat prin punctul 14. din Lege nr. 459/2006 începând cu 12.01.2007.

 

Desistarea, după conexare, a oricăruia dintre creditorii urmăritori nu va putea să împiedice continuarea executării de la actul de executare cel mai înaintat.

___________

Art. 3734. a fost introdus prin punctul 141. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

 

Art. 374. – Hotărârea judecătorească sau alt titlu se execută numai dacă este învestit cu formula executorie prevăzută de art. 269 alin. 1, afară de încheierile executorii, de hotărârile executorii provizoriu şi de alte hotărâri sau înscrisuri prevăzute de lege, care se execută fără formula executorie.

___________

Alineatul a fost modificat prin punctul 15. din Lege nr. 459/2006 începând cu 12.01.2007.

 

Învestirea hotărârilor cu formula executărilor se face de prima instanţă.

Încuviinţarea executării silite în România a hotărârilor date în ţări străine se face potrivit legii speciale.

Art. 3741. – Înscrisurile cărora legea le recunoaşte caracterul de titlu executoriu sunt puse în executare fără învestirea cu formula executorie.

___________

Art. 3741. a fost introdus prin punctul 16. din Lege nr. 459/2006 începând cu 12.01.2007.

 

Art. 375. – Abrogat prin Legea nr. 105/1992 – M.Of. nr. 245 din 1 octombrie 1992.

Art. 376. – Se învestesc cu formula executorie prevăzută de art. 269 alin. 1 hotărârile care au rămas definitive ori au devenit irevocabile, precum şi orice alte hotărâri sau înscrisuri, pentru ca acestea să devină executorii, în cazurile anume prevăzute de lege.

___________

Alineatul a fost modificat prin punctul 17. din Lege nr. 459/2006 începând cu 12.01.2007.

 

Actele autentificate de o reprezentanţă diplomatică sau consulară a României se vor putea învesti cu formula executorie de judecătoria domiciliului uneia din părţile părtaşe la actul autentic.

Dacă nici una din părţi nu are domiciliul cunoscut în ţară învestirea cu formula executorie se face de Judecătoria sectorului III din municipiul Bucureşti.

Art. 377. – Sunt hotărâri definitive:

1. hotărârile date în primă instanţă, potrivit legii, fără drept de apel;

2. hotărârile date în primă instanţă care nu au fost atacate cu apel sau, chiar atacate cu apel, dacă judecata acestuia s-a perimat ori cererea de apel a fost respinsă sau anulată;

3. hotărârile date în apel;

4. orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu apel.

___________

Alineatul a fost modificat prin punctul 143. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

 

Sunt hotărâri irevocabile:

1. hotărârile date în primă instanţă, fără drept de apel, nerecurate;

2. hotărârile date în primă instanţă, care nu au fost atacate cu apel;

3. hotărârile date în apel, nerecurate;

4. hotărârile date în recurs chiar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul pricinii;

5. orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs.

Art. 378. – Pe când o hotărâre definitivă se află în curs de a se judeca în contestaţie sau în urma cererii de revizuire ea are încă puterea lucrului judecat până ce se va înlocui printr-o altă hotărâre.

Art. 379. – Nici o urmărire asupra bunurilor mobile sau imobile nu poate avea loc decât pentru o creanţă certă, lichidă şi exigibilă.

___________

Alineatul a fost modificat prin punctul 144. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

 

Dacă datoria consistă în sumă nelămurită, urmăririle se vor amâna până mai întâi se va face lichidarea.

Creanţa certă este aceea a cărei existenţă rezultă din însuşi actul de creanţă sau şi din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul.

Creanţa este lichidă atunci când câtimea ei este determinată prin însuşi actul de creanţă sau când este determinabilă cu ajutorul actului de creanţă sau şi a altor acte neautentice, fie emanând de la debitor, fie recunoscute de dânsul, fie opozabile lui în baza unei dispoziţii legale sau a stipulaţiilor conţinute în actul de creanţă, chiar dacă prin această determinare ar fi nevoie de o osebită socoteală.

 

Art. 3791. – În cazul în care s-a desfiinţat titlul executoriu, toate actele de executare efectuate în baza acestuia sunt desfiinţate de drept. Dispoziţiile art. 4041-4043 sunt aplicabile.

___________

Art. 3791. a fost introdus prin punctul 145. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

___________

Secţiunea I1 a fost modificată prin punctul 138. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

 

Secţiunea a II-a
Persoanele şi bunurile supuse executării silite

 

Art. 380. Abrogat prin punctul 146. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

Secţiunea a III-a
Când se poate exercita executarea silită

 

Art. 381. – Când printr-o hotărâre s-a dat un termen de plată, executarea nu se poate face până la sosirea acelui termen.

Art. 382. – Cu toate acestea, partea care a câştigat va putea şi înaintea sosirii termenului să ceară executarea hotărârii:

a) dacă debitorul a fugit;

___________

Litera a) a fost modificată prin linia din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

 

b) dacă debitorul risipeşte averea sa mobilă şi imobilă;

c) dacă alţi creditori execută alte hotărâri asupra averii sale;

d) dacă prin fapta sa el a micşorat asigurările date creditorului său, sau n-a dat asigurările promise ori încuviinţate sau este în stare de insolvabilitate de obşte cunoscută.

Art. 383. – În cazurile arătate în articolele de mai sus, instanţa care a investit hotărârea cu formula executorie va hotărî de urgenţă, după ce va cita pe părţi în termen scurt.

În cazul când debitorul a fugit, citaţia i se va da la ultimul domiciliu.

___________

Alineatul a fost modificat prin linia din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

___________

Litera b) a fost modificată prin linia din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

 

Art. 384. – Hotărârile ce au să se execute provizoriu cu dare de cauţiune nu se vor executa mai înainte de a se da cauţiunea.

Art. 3841. – În vederea executării unei hotărâri judecătoreşti, executorul judecătoresc poate intra în încăperile ce reprezintă domiciliul, reşedinţa sau sediul unei persoane, precum şi în orice alte locuri, cu consimţământul acesteia, iar în caz de refuz, cu forţa publică.

În cazul altor titluri executorii decât hotărârile judecătoreşti, la cererea executorului judecătoresc, instanţa de executare va autoriza, prin hotărâre, intrarea în locurile menţionate la alin. 1. Instanţa se pronunţă de urgenţă în camera de consiliu, fără citarea părţilor, prin hotărâre irevocabilă şi executorie.

___________

Art. 3841. a fost introdus prin punctul 147. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

 

Art. 385. – Nici o executare nu se va putea face înainte de ora 6,00 şi după ora 20,00.

___________

Alineatul a fost modificat prin punctul 148. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

 

Executarea începută va putea continua în acea zi sau în zilele următoare.

Art. 386. – Executarea silită nu se va putea face la alte ore decât cele menţionate şi nici în zilele nelucrătoare stabilite potrivit legii, afară de cazurile urgente în care executarea poate fi încuviinţată de preşedintele instanţei de executare.

___________

Art. 386. a fost modificat prin punctul 149. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

 

Art. 387. – În afară de cazurile în care legea prevede altfel, executarea poate începe numai după ce se va comunica debitorului o somaţie care va cuprinde următoarele:

1. denumirea şi sediul organului de executare;

2. data emiterii somaţiei şi numărul dosarului de executare;

3. numele şi domiciliul sau, după caz, denumirea şi sediul debitorului;

4. arătarea titlului executoriu anexat în baza căruia urmează să se facă executarea silită;

5. termenul în care cel somat urmează să-şi execute de bunăvoie obligaţia prevăzută în titlul executoriu şi arătarea consecinţelor nerespectării acesteia;

6. semnătura şi ştampila organului de executare.

Dacă în termenul arătat în somaţie debitorul nu-şi execută de bunăvoie obligaţia, executorul judecătoresc va proceda de îndată la executarea silită.

___________

Art. 387. a fost modificat prin punctul 150. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

 

Art. 388. – Pentru toate actele de executare pe care le efectuează, executorul judecătoresc este obligat să încheie procese-verbale care vor cuprinde următoarele menţiuni:

1. denumirea şi sediul organului de executare;

2. numele şi calitatea celui care încheie procesul-verbal;

3. data întocmirii procesului-verbal şi numărul dosarului de executare;

4. titlul executoriu în temeiul căruia se efectuează actul de executare;

5. numele şi domiciliul ori, după caz, denumirea şi sediul debitorului şi creditorului urmăritor;

6. locul, data şi ora efectuării actului de executare;

7. măsurile luate de executor sau constatările acestuia;

8. consemnarea explicaţiilor şi obiecţiunilor participanţilor la executare;

9. alte menţiuni cerute de lege sau considerate necesare de executor;

10. menţionarea, când este cazul, a lipsei creditorului sau debitorului ori despre refuzul sau împiedicarea de a semna procesul-verbal;

11. menţionarea numărului de exemplare în care s-a întocmit procesul-verbal, precum şi a persoanelor cărora li s-a înmânat acesta;

12. semnătura executorului, precum şi, când este cazul, a altor persoane interesate în executare sau care asistă la efectuarea actului de executare;

13. ştampila executorului judecătoresc.

Menţiunile de la pct. 2, 3, 4, 5, 7, 12 şi 13 sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii.

___________

Art. 388. a fost modificat prin punctul 151. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

 

Art. 389. – Dacă creditorul a lăsat să treacă 6 luni de la data îndeplinirii oricărui act de executare, fără să fi urmat alte acte de urmărire, executarea se perimă de drept şi orice parte interesată poate cere desfiinţarea ei.

În caz de suspendarea executării, termenul de perimare curge de la încetarea suspendării.

Dacă se face o nouă cerere de executare, se va face mai întâi, o nouă somaţie, la care nu se va mai alătura titlul ce se execută.

Art. 390. – Dispoziţiile art. 387 şi 389 nu se aplică în cazurile când legea încuviinţează executarea fără somaţie.

De asemenea, nu se va notifica debitorului nici somaţia, nici titlul executoriu, când executarea se face potrivit art. 382.

___________

Art. 390. a fost modificat prin punctul 152. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

 

Art. 391. – Încălcarea dispoziţiilor art. 384, 385, 387 şi 389 atrage anularea executării.

___________

Art. 391. a fost modificat prin punctul 153. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

 

Secţiunea a IV-a
Despre cauţiuni

 

Art. 392. – Hotărârea care obligă pe o parte ca să dea o cauţiune sau un garant va arăta şi termenul când să se aducă acea cauţiune, sau să se înfăţişeze acel garant.

Art. 393. – Garantul se va înfăţişa înaintea judecăţii în şedinţă publică, faţă cu toate părţile sau în lipsa lor, dacă au fost chemate formal.

Judecata va primi pe garant dacă solvabilitatea sa va fi de obşte cunoscută, sau dacă se va dovedi cu acte.

Art. 394. – Partea potrivnică va putea să conteste solvabilitatea garantului şi instanţa va hotărî de urgenţă.

___________

Art. 394. a fost modificat prin punctul 155. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

 

Art. 395. – Dacă se primeşte cauţiunea sau garantul, actul care le primeşte va fi executor, cu tot dreptul de apel.

Art. 396. – Garantul fiind primit, va face înaintea judecăţii declaraţia că primeşte a garanta.

Această declaraţie se va trece în procesul-verbal al şedinţei.

Din momentul acestei declaraţii, el va fi supus la toate consecinţele ce aduce garanţia sa.

 

___________

Secţiunea a IV-a a fost modificată prin punctul 154. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

 

Secţiunea a V-a
Executarea în contra moştenitorilor

 

Art. 397. – Când debitorul a murit, lăsând numai moştenitori majori, executarea începută asupra bunurilor sale se va continua în contra lor 8 zile după ce printr-o notificare au fost înştiinţaţi în mod colectiv la ultimul domiciliu al defunctului.

Când între moştenitori sunt minori, executarea începută se va suspenda până la alcătuirea reprezentanţei lor legale, care se va face prin mijlocirea judecătoriei cât se poate de grabnic.

___________

Alineatul a fost modificat prin linia din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

 

Art. 398. – Dacă executarea nu începuse încă la moartea debitorului, hotărârile şi titlurile executorii nu se vor putea executa în contra moştenitorilor, sub pedeapsă de nulitate, decât 8 zile după ce li s-a făcut o încunoştinţare colectivă a acestor titluri sau hotărâri la domiciliul deschiderii succesiunii pe numele moştenirii, fără a se arăta numele şi calitatea fiecărui moştenitor.

Secţiunea a VI-a
Contestaţia la executare

 

Art. 399. – Împotriva executării silite, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare. De asemenea, dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută de art. 2811, se poate face contestaţie şi în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu, precum şi în cazul în care organul de executare refuză să înceapă executarea silită ori să îndeplinească un act de executare în condiţiile prevăzute de lege.

___________

Alineatul a fost modificat prin punctul 18. din Lege nr. 459/2006 începând cu 12.01.2007.

 

Nerespectarea dispoziţiilor privitoare la executarea silită însăşi sau la efectuarea oricărui act de executare atrage sancţiunea anulării actului nelegal.

De asemenea, după ce a început executarea silită, cei interesaţi sau vătămaţi pot cere, pe calea contestaţiei la executare, şi anularea încheierii prin care s-a dispus învestirea cu formula executorie, dată fără îndeplinirea condiţiilor legale.

În cazul în care executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanţă judecătorească, se pot invoca în contestaţia la executare apărări de fond împotriva titlului executoriu, dacă legea nu prevede în acest scop o altă cale de atac.

Art. 400. – Contestaţia se introduce la instanţa de executare.

Contestaţia privind lămurirea înţelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu se introduce la instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută. Dacă o asemenea contestaţie vizează un titlu executoriu ce nu emană de la un organ de jurisdicţie, competenţa de soluţionare aparţine instanţei de executare.

Art. 4001. – Împărţirea bunurilor proprietate comună poate fi hotărâtă, la cererea părţii interesate, şi în cadrul judecării contestaţiei la executare.

Art. 401. – Contestaţia se poate face în termen de 15 zile de la data când:

a) contestatorul a luat cunoştinţă de actul de executare pe care-l contestă sau de refuzul de a îndeplini un act de executare;

b) cel interesat a primit, după caz, comunicarea ori înştiinţarea privind înfiinţarea popririi. Dacă poprirea este înfiinţată asupra unor venituri periodice, termenul de contestaţie pentru debitor începe cel mai târziu la data efectuării primei reţineri din aceste venituri de către terţul poprit;

c) debitorul care contestă executarea însăşi a primit somaţia ori de la data când a luat cunoştinţă de primul act de executare, în cazurile în care nu a primit somaţia sau executarea se face fără somaţie.

Contestaţia privind lămurirea înţelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu se poate face oricând înăuntrul termenului de prescripţie a dreptului de a cere executarea silită.

___________

Alineatul a fost introdus prin punctul 156. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 17.07.2005.

 

Contestaţia prin care o terţă persoană pretinde că are un drept de proprietate sau un alt drept real asupra bunului urmărit poate fi introdusă în termen de 15 zile de la efectuarea vânzării ori de la data predării silite a bunului.

Neintroducerea contestaţiei în termenul prevăzut de alin. 2 nu-l împiedică pe cel de-al treilea să-şi realizeze dreptul pe calea unei cereri separate, în condiţiile legii.

Art. 402. – Instanţa sesizată va solicita de îndată organului de executare să-i transmită, în termenul fixat, dosarul de executare sau, după caz, copii certificate de acesta de pe actele dosarului de executare în cauză, dispoziţiile art. 139 fiind aplicabile în mod corespunzător. Părţile vor fi citate în termen scurt, iar judecarea contestaţiei se face de urgenţă şi cu precădere. Procedura prevăzută pentru judecata în primă instanţă se aplică în mod corespunzător.

___________

Alineatul a fost modificat prin punctul 37. din Lege nr. 202/2010 începând cu 25.11.2010.

 

Hotărârea pronunţată cu privire la contestaţie se dă fără drept de apel, cu excepţia hotărârii pronunţate în temeiul art. 4001 şi al art. 401 alin. 2.

Hotărârea prin care s-a soluţionat contestaţia privind înţelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea ce se execută.

Art. 403. – Până la soluţionarea contestaţiei la executare sau a altei cereri privind executarea silită, instanţa competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauţiune în cuantumul fixat de instanţă, în afară de cazul în care legea dispune altfel.

Dacă bunurile urmărite sunt supuse stricăciunii, pieirii sau deprecierii, se va suspenda numai distribuirea preţului.

Asupra cererii de suspendare formulate potrivit alin. 1 şi 2 instanţa, în toate cazurile, se pronunţă prin încheiere, care poate fi atacată cu recurs, în mod separat.

În cazuri urgente, dacă s-a plătit cauţiunea, preşedintele instanţei poate dispune, prin încheiere şi fără citarea părţilor, suspendarea provizorie a executării până la soluţionarea cererii de suspendare de către instanţă. Încheierea nu este supusă nici unei căi de atac. Cauţiunea care trebuie depusă este în cuantum de 10% din valoarea obiectului cererii sau de 5 milioane lei pentru cererile neevaluabile în bani. Cauţiunea depusă este deductibilă din cauţiunea stabilită de instanţă, dacă este cazul.

___________

Alineatul a fost modificat prin punctul 156. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 17.07.2005.

 

Art. 404. – Dacă admite contestaţia la executare, instanţa, după caz, anulează actul de executare contestat sau dispune îndreptarea acestuia, anularea ori încetarea executării înseşi, anularea ori lămurirea titlului executoriu sau efectuarea actului de executare a cărui îndeplinire a fost refuzată.

În cazul în care constată nejustificat refuzul executorului de a începe executarea silită sau de a îndeplini un act de executare silită, dacă fapta nu constituie infracţiune potrivit legii penale, instanţa de executare, sesizată potrivit art. 399 alin. 1, va putea obliga executorul la plata unei amenzi de la 500 lei la 2.500 lei, precum şi, la cererea părţii interesate, la plata de despăgubiri pentru paguba astfel cauzată.

___________

Alineatul a fost introdus prin punctul 20. din Lege nr. 459/2006 începând cu 12.01.2007.

 

În cazul respingerii contestaţiei, contestatorul poate fi obligat, la cerere, la despăgubiri pentru pagubele cauzate prin întârzierea executării, iar când contestaţia a fost exercitată cu rea-credinţă, el va fi obligat şi la plata unei amenzi de la 500.000 lei la 7.000.000 lei. ___________

Secţiunea a VI-a a fost modificată prin punctul 156. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

 

Secţiunea a VI-a1
Întoarcerea executării

 

Art. 4041. – În toate cazurile în care se desfiinţează titlul executoriu sau însăşi executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situaţiei anterioare acesteia.

Bunurile asupra cărora s-a făcut executarea se vor restitui celui îndreptăţit.

În cazul în care executarea silită s-a făcut prin vânzarea unor bunuri mobile, întoarcerea executării se va face prin restituirea de către creditor a sumei rezultate din vânzare, actualizată în funcţie de rata inflaţiei, cu excepţia situaţiei când îşi găseşte aplicare art. 449.

Art. 4042. – În cazul în care instanţa judecătorească a desfiinţat titlul executoriu sau actele de executare, la cererea celui interesat, va dispune, prin aceeaşi hotărâre, şi asupra restabilirii situaţiei anterioare executării.

Dacă instanţa care a desfiinţat hotărârea executată a dispus rejudecarea în fond a procesului şi nu a luat măsura restabilirii situaţiei anterioare executării, această măsură se va putea dispune de instanţa care rejudecă fondul.

Dacă nu s-a dispus restabilirea situaţiei anterioare executării în condiţiile alin. 1 şi 2, cel îndreptăţit o va putea cere instanţei judecătoreşti competente potrivit legii.

Art. 4043. – Dacă titlul executoriu emis de un alt organ decât o instanţă judecătorească a fost desfiinţat de acel organ sau de un alt organ din afara sistemului instanţelor judecătoreşti, iar modalitatea restabilirii situaţiei anterioare executării nu este prevăzută de lege ori, deşi este prevăzută, nu s-a luat această măsură, ea se va putea obţine pe calea unei cereri introduse la instanţa prevăzută de art. 4042 alin. 3. ___________

Secţiunea a VI-a1 a fost introdusă prin punctul 157. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

 

Secţiunea a VI-a2
Prescripţia dreptului de a cere executarea silită

 

Art. 405. – Dreptul de a cere executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel. În cazul titlurilor emise în materia acţiunilor reale imobiliare, termenul de prescripţie este de 10 ani.

Termenul de prescripţie începe să curgă de la data când se naşte dreptul de a cere executarea silită.

Prin împlinirea termenului de prescripţie orice titlu executoriu îşi pierde puterea executorie.

Art. 4051. – Cursul prescripţiei se suspendă:

a) în cazurile stabilite de lege pentru suspendarea termenului de prescripţie a dreptului material la acţiune;

b) pe timpul cât suspendarea executării silite este prevăzută de lege ori a fost stabilită de instanţă sau de alt organ jurisdicţional competent;

c) atâta timp cât debitorul îşi sustrage veniturile şi bunurile de la urmărire;

d) în alte cazuri prevăzute de lege.

După încetarea suspendării, prescripţia îşi reia cursul, socotindu-se şi timpul scurs înainte de suspendare.

___________

Alineatul a fost introdus prin punctul 158. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 17.07.2005.

 

Prescripţia nu se suspendă pe timpul cât executarea silită este suspendată la cererea creditorului urmăritor.

Art. 4052. – Cursul prescripţiei se întrerupe:

a) pe data îndeplinirii de către debitor, înainte de începerea executării silite sau în cursul acesteia, a unui act voluntar de executare a obligaţiei prevăzute în titlul executoriu ori a recunoaşterii, în orice alt mod, a datoriei;

b) pe data depunerii cererii de executare, însoţită de titlul executoriu, chiar dacă a fost adresată unui organ de executare necompetent;

c) pe data trimiterii spre executare a titlului executoriu, în condiţiile art. 453 alin. 2;

d) pe data îndeplinirii în cursul executării silite a unui act de executare;

e) pe data depunerii cererii de reluare a executării, în condiţiile art. 3716 alin. 1;

f) în alte cazuri prevăzute de lege.

După întrerupere începe să curgă un nou termen de prescripţie.

Prescripţia nu este întreruptă dacă cererea de executare a fost respinsă, anulată sau dacă s-a perimat ori dacă cel care a făcut-o a renunţat la ea.

Art. 4053. – După împlinirea termenului de prescripţie creditorul poate cere repunerea în acest termen, numai dacă a fost împiedicat să ceară executarea datorită unor motive temeinice.

Cererea de repunere în termen se introduce la instanţa de executare competentă, în termen de 15 zile de la încetarea împiedicării.

___________

Secţiunea a VI-a2 a fost introdusă prin punctul 158. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

 

CAPITOLUL II
Urmărirea silită asupra bunurilor mobile

 

Secţiunea I
Bunurile mobile care nu se pot urmări

 

Art. 406. – Nu pot fi supuse executării silite:

a) bunurile de uz personal sau casnic strict necesare debitorului şi familiei sale, precum şi obiectele de cult religios, dacă nu sunt mai multe de acelaşi fel;

b) alimentele necesare debitorului şi familiei sale pe timp de două luni, iar dacă debitorul se ocupă exclusiv cu agricultura, alimentele necesare până la noua recoltă, animalele destinate obţinerii mijloacelor de existenţă şi furajele necesare pentru aceste animale până la noua recoltă;

c) combustibilul necesar debitorului şi familiei sale socotit pentru 3 luni de iarnă;

d) bunurile declarate neurmăribile prin alte dispoziţii legale.

___________

Art. 406. a fost modificat prin punctul 161. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

 

Art. 407. – Bunurile care servesc la exercitarea ocupaţiei debitorului nu pot fi supuse executării silite decât numai în lipsă de alte bunuri urmăribile şi numai pentru obligaţii de întreţinere, chirii, arenzi sau alte creanţe privilegiate asupra mobilelor.

Dacă debitorul se ocupă cu agricultura, nu vor fi urmărite, în măsura necesară continuării lucrărilor în agricultură, inventarul agricol, inclusiv animalele de muncă, furajele pentru aceste animale şi seminţele pentru cultura pământului, în afară de cazul în care asupra acestor bunuri există un drept de gaj sau privilegiu pentru garantarea creanţei.

___________

Art. 407. a fost modificat prin punctul 162. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

 

Art. 408. Abrogat prin punctul 163. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

Art. 409. – Salariile şi alte venituri periodice realizate din muncă, pensiile acordate în cadrul asigurărilor sociale, precum şi alte sume ce se plătesc periodic debitorului şi sunt destinate asigurării mijloacelor de existenţă ale acestuia pot fi urmărite:

a) până la 1/2 din venitul lunar net, pentru sumele datorate cu titlu de obligaţie de întreţinere sau de alocaţie pentru copii;

b) până la 1/3 din venitul lunar net, pentru orice alte datorii.

Dacă sunt mai multe urmăriri asupra aceleiaşi sume, urmărirea nu poate depăşi 1/2 din venitul lunar net al debitorului, indiferent de natura creanţelor, în afară de cazul în care legea prevede altfel.

Veniturile din muncă sau orice alte sume ce se plătesc periodic debitorului şi sunt destinate asigurării mijloacelor de existenţă ale acestuia, în cazul în care sunt mai mici decât cuantumul salariului minim net pe economie, pot fi urmărite numai asupra părţii ce depăşeşte jumătate din acest cuantum.

Ajutoarele pentru incapacitate temporară de muncă, compensaţia acordată salariaţilor în caz de desfacere a contractului individual de muncă pe baza oricăror dispoziţii legale, precum şi sumele cuvenite şomerilor, potrivit legii, nu pot fi urmărite decât pentru sume datorate cu titlu de obligaţie de întreţinere şi despăgubiri pentru repararea daunelor cauzate prin moarte sau prin vătămări corporale, dacă legea nu dispune altfel.

Urmărirea drepturilor menţionate la alin. 4 se va putea face în limita a 1/2 din cuantumul acestora.

Sumele reţinute potrivit alin. 1-4 se eliberează sau se distribuie potrivit art. 562 şi următoarele.

Alocaţiile de stat şi indemnizaţiile pentru copii, ajutoarele pentru îngrijirea copilului bolnav, ajutoarele de maternitate, cele acordate în caz de deces, bursele de studii acordate de stat, diurnele, precum şi orice alte asemenea indemnizaţii cu destinaţie specială, stabilite potrivit legii, nu pot fi urmărite pentru nici un fel de datorii.

___________

Art. 409. a fost modificat prin punctul 164. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

 

Art. 410. – Este nulă orice urmărire sau cesiune făcută cu încălcarea dispoziţiilor prezentei secţiuni.

___________

Art. 410. a fost modificat prin punctul 165. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

___________

Secţiunea I a fost modificată prin punctul 160. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

 

Secţiunea a II-a
Urmărirea bunurilor mobile

 

Art. 411. – Dacă în termen de o zi de la primirea somaţiei debitorul nu plăteşte suma datorată, executorul judecătoresc de pe lângă instanţa de executare va proceda la sechestrarea bunurilor mobile urmăribile ale debitorului, chiar dacă acestea sunt deţinute de un terţ.

În cazul în care există pericol evident de sustragere a bunurilor de la urmărire, la cererea creditorului sau a executorului judecătoresc, preşedintele instanţei de executare va putea dispune, prin încheiere irevocabilă, dată fără citarea părţilor, ca o dată cu înmânarea somaţiei să se aplice şi sechestrul.

Executorul judecătoresc este obligat să identifice şi să evalueze cu acordul părţilor bunurile sechestrate, iar în caz contrar va solicita efectuarea unei expertize. Bunurile vor fi evaluate la valoarea lor de circulaţie. O copie de pe raportul de expertiză se comunică şi debitorului.

Pentru bunurile sechestrate asigurător nu este necesară o nouă sechestrare, executorul judecătoresc fiind însă obligat să verifice dacă bunurile respective se găsesc la locul aplicării sechestrului şi dacă nu au fost substituite sau degradate, precum şi să sechestreze alte bunuri ale debitorului, în cazul în care cele găsite la verificare nu sunt suficiente pentru realizarea creanţei.

___________

Art. 411. a fost modificat prin punctul 167. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

 

Art. 412. – Prezenţa unui ofiţer de poliţie sau ajutor al său, şi, în lipsa lor, a primarului sau a ajutorului său, va fi necesară sub pedeapsă de nulitate:

1. dacă uşile debitorului sunt închise şi nu voieşte a le deschide;

___________

Punctul 1. a fost modificat prin linia din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

 

2. dacă nu voieşte a deschide camerele sau mobilele;

3. dacă debitorul lipseşte şi nu este, spre a-l reprezenta nici o rudă locuind cu dânsul.

Art. 413. – În aceste cazuri, odată ce casele sau mobilele s-au deschis de către debitor sau, nevoind el, ori în lipsa lui de către executorul judecătoresc, prezenţa ofiţerului sau a primarului se va putea suplini prin doi martori majori.

Art. 414. – Camerele şi mobilele se vor deschide treptat, pe cât se va face şi înscrierea lor în procesul-verbal.

Art. 415. – Creditorul va putea să nu fie de faţă la lucrarea urmăririi.

Art. 416. – Executorul judecătoresc, singur sau faţă cu persoanele însemnate în art. 412 şi 413, va forma, îndată un proces-verbal care va cuprinde:

1. enunţarea titlului executor în virtutea căruia se face executarea;

2. arătarea creditorului pentru lucrările ce au cerut a se urmări, dacă asemenea cerere s-a făcut;

3. numele, prenumele şi domiciliul părţilor, al executorului, precum şi al altor persoane care vor fi fost faţă la urmărire;

4. somaţia verbală făcută debitorului ca să plătească, precum şi răspunsul lui dacă a fost faţă;

5. descrierea bunurilor sechestrate şi indicarea valorii fiecăruia, după aprecierea executorului judecătoresc, dacă aceasta este cu putinţă;

___________

Punctul 5. a fost modificat prin punctul 168. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

 

6. arătarea locului, zilei şi orei când s-a făcut urmărirea.

Art. 417. – Procesul-verbal de sechestru se va semna de executorul judecătoresc şi de toate persoanele care au fost de faţă la sechestrare. Dacă vreuna dintre aceste persoane nu poate sau nu vrea să semneze, executorul judecătoresc va menţiona această împrejurare.

Câte un exemplar al procesului-verbal de sechestru se lasă debitorului sau la domiciliul acestuia, precum şi, atunci când este cazul, custodelui, acesta din urmă semnând cu menţiunea de primire a bunurilor în păstrare.

___________

Art. 417. a fost modificat prin punctul 169. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

 

Art. 418. – Din momentul sechestrării bunurilor debitorul nu mai poate dispune de ele pe timpul cât durează executarea, sub sancţiunea unei amenzi de la 2.000.000 lei la 10.000.000 lei, dacă fapta nu constituie infracţiune. Dispoziţiile art. 1083-1085 sunt aplicabile.

___________

Art. 418. a fost modificat prin punctul 170. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

 

Art. 419. – Bunurile sechestrate se lasă, cu acordul creditorului, în custodia debitorului; în acest caz, debitorul poate folosi bunurile sechestrate, dacă, potrivit naturii lor, ele nu pierd din valoare prin întrebuinţare.

Dacă există pericolul ca debitorul să înstrăineze, să substituie ori să deterioreze bunurile sechestrate, executorul judecătoresc va proceda la sigilarea sau la ridicarea lor de la debitor.

Dacă debitorul refuză să primească în custodie bunurile sau nu este prezent la aplicarea sechestrului, precum şi în cazul ridicării bunurilor, executorul judecătoresc dă în păstrare bunurile sechestrate unui custode, numit cu precădere dintre persoanele desemnate de creditor.

Sumele în lei sau în valută, titlurile de valoare, obiectele din metale preţioase, pietrele preţioase, obiectele de artă, colecţiile de valoare şi altele asemenea se ridică şi se depun, cel târziu a doua zi, la unităţi specializate. Cel care primeşte bunurile în custodie semnează procesul-verbal de sechestru.

În toate cazurile, executorul judecătoresc păstrează dovada depunerii.

___________

Art. 419. a fost modificat prin punctul 171. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

 

Art. 420. – Obiectele sechestrate se vor putea strămuta cu încuviinţarea executorului judecătoresc din locul unde se află, pe cheltuiala părţii interesate.

___________

Art. 420. a fost modificat prin punctul 172. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

 

Art. 421. – În cazul în care custode este o altă persoană decât debitorul, acesta va avea dreptul la o remuneraţie ce se va fixa de executorul judecătoresc, ţinând seama de activitatea depusă. Remuneraţia şi cheltuielile custodelui vor putea fi plătite cu anticipaţie de către creditorul urmăritor care le va prelua cu precădere din preţul bunurilor urmărite.

___________

Art. 421. a fost modificat prin punctul 173. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

 

Art. 422. – Custodele va fi răspunzător de orice pagubă ce va aduce creditorului din cauza neglijenţei sale, putând fi, după împrejurări, supus şi la pedeapsa arătată de legea penală pentru abuz de încredere.

Art. 423. Abrogat prin punctul 174. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

Art. 424. Abrogat prin punctul 174. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

Art. 425. – Dacă bunul ce se sechestrează se află în proprietate comună sau asupra lui există un drept de gaj ori privilegiu constituit în favoarea unei alte persoane, executorul judecătoresc, luând cunoştinţă despre acest drept, va înştiinţa acea persoană despre aplicarea sechestrului şi o va cita la termenele fixate pentru vânzarea bunului respectiv.

___________

Art. 425. a fost modificat prin punctul 175. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

 

Art. 426. – Executorul judecătoresc care, prezentându-se la locuinţa debitorului, va găsi o altă urmărire făcută şi averea mobilă sub peceţi sau sub pază de custode, după ce va lua copie de pe procesul-verbal aflat în mâna custodelui sau în mâna debitorului, ori la domiciliul său, va face un proces-verbal arătând toate aceste împrejurări, precum şi numele executorului care a urmărit, va declara urmărită această avere şi de dânsul şi va putea urmări şi altă avere care nu ar fi deja urmărită.

___________

Alineatul a fost modificat prin linia din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

 

Art. 427. Abrogat prin punctul 176. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

Art. 428. – Debitorul sau o altă persoană interesată va putea solicita încetarea sau suspendarea urmăririi, numai dacă depune valoarea ce i se cere sau, după caz, valoarea bunului reclamat, la Casa de Economii şi Consemnaţiuni, la dispoziţia organului de executare.

Totodată, persoanele arătate la alin. 1 vor fi obligate să înmâneze executorului judecătoresc pe lângă recipisa de consemnare şi o copie de pe cererea de suspendare sau de încetare a executării silite, depusă la instanţa competentă. Până la soluţionarea cererii de către instanţă urmărirea se va opri în tot sau în parte.

Asupra cererii de încetare sau suspendare a executării silite instanţa de executare se va pronunţa prin încheiere, potrivit dispoziţiilor privitoare la ordonanţa preşedinţială.

În orice alt caz, urmărirea va continua, dispoziţiile art. 399 şi următoarele fiind însă aplicabile.

___________

Art. 428. a fost modificat prin punctul 177. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

 

Art. 429. Abrogat prin punctul 178. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

Art. 430. Abrogat prin punctul 178. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

___________

Secţiunea a II-a a fost modificată prin punctul 166. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

 

Secţiunea a III-a
Vânzarea bunurilor mobile urmărite

 

Art. 431. – Executorul judecătoresc poate proceda la valorificarea bunurilor sechestrate prin vânzare la licitaţie publică, vânzare directă şi prin alte modalităţi admise de lege.

Executorul judecătoresc, cu acordul creditorului, poate să-i încuviinţeze debitorului să procedeze el însuşi la valorificarea bunurilor sechestrate. În acest caz, debitorul este obligat să-l informeze în scris pe executor despre ofertele primite, indicând, după caz, numele sau denumirea şi adresa potenţialului cumpărător, precum şi termenul în care acesta din urmă se angajează să consemneze preţul propus.

Executorul poate proceda, cu acordul ambelor părţi, la valorificarea bunurilor urmărite prin vânzare directă cumpărătorului care oferă cel puţin preţul stabilit potrivit art. 439 alin. 1.

___________

Alineatul a fost introdus prin punctul 21. din Lege nr. 459/2006 începând cu 12.01.2007.

 

Termenul pentru vânzarea directă va fi stabilit potrivit art. 434. Debitorul şi creditorul vor fi înştiinţaţi despre data, ora şi locul vânzării, precum şi despre oferta de preţ depusă de potenţialul cumpărător.

La data vânzării, executorul va întocmi procesul-verbal prevăzut de art. 447, dispoziţiile acestui articol fiind aplicabile în mod corespunzător. Dacă vreuna dintre părţi lipseşte la efectuarea vânzării, executorul îi va comunica o copie de pe procesul-verbal privind vânzarea.

___________

Art. 431. a fost modificat prin punctul 180. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

 

Art. 4311. – Dacă valorificarea bunurilor urmează să se facă prin vânzare la licitaţie publică, executorul judecătoresc, în termen de cel mult o zi de la întocmirea procesului-verbal de sechestru sau de la expirarea termenului prevăzut la art. 431 alin. 2, va fixa data, ora şi locul licitaţiei.

___________

Art. 4311. a fost introdus prin punctul 181. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

 

Art. 432. – Vânzarea la licitaţie se va face la locul unde se află bunurile sechestrate sau, dacă există motive temeinice, în alt loc.

___________

Art. 432. a fost modificat prin punctul 182. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

 

Art. 433. – Executorul judecătoresc îl va înştiinţa pe debitor despre data, ora şi locul vânzării la licitaţie.

___________

Art. 433. a fost modificat prin punctul 183. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

 

Art. 434. – Vânzarea nu se va putea face în mai puţin de două săptămâni, nici în mai mult de două luni de la data procesului-verbal de sechestru sau de la expirarea termenului prevăzut la art. 431 alin. 2.

___________

Art. 434. a fost modificat prin punctul 184. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

 

Art. 435. – Când însă atât creditorul cât şi debitorul vor cere, termenul vânzării se va putea scurta sau prelungi.

___________

Alineatul a fost modificat prin linia din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

 

Art. 436. – De asemenea, dacă bunurile sunt supuse pieirii sau stricăciunii, executorul judecătoresc va putea chiar din oficiu să scurteze termenul de vânzare.

___________

Art. 436. a fost modificat prin punctul 185. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

 

Art. 437. – Cu cel puţin 3 zile înainte de ţinerea licitaţiei executorul judecătoresc va întocmi şi va afişa publicaţia de vânzare la locul licitaţiei, la sediul organului de executare, al primăriei de la locul vânzării bunurilor şi al instanţei de executare, iar atunci când apreciază că este necesar, vânzarea la licitaţie va fi anunţată şi într-un ziar de largă circulaţie.

În cazul nerespectării dispoziţiilor prevăzute la alin. 1, la cererea părţii interesate, instanţa de executare poate lua împotriva executorului judecătoresc măsurile prevăzute la art. 1081 alin. 1 pct. 2 lit. g) şi de art. 1083.

___________

Art. 437. a fost modificat prin punctul 186. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

 

Art. 438. – Dacă, din cauza unei contestaţii sau a unei învoieli între părţi, data, locul sau ora vânzării a fost schimbată de către autoritatea competentă, se vor face alte publicaţii şi anunţuri, potrivit art. 437.

___________

Art. 438. a fost modificat prin punctul 187. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

 

Art. 439. – Publicaţiile şi anunţurile de vânzare vor cuprinde data, ora şi locul licitaţiei, enumerarea bunurilor ce vor fi oferite spre vânzare, cu indicarea pentru fiecare a preţului de începere a licitaţiei, care este preţul prevăzut în procesul-verbal de sechestru sau, după caz, cel stabilit prin expertiză.

Costul acestor publicaţii şi anunţuri se va avansa de către creditor în contul bunurilor urmărite.

___________

Art. 439. a fost modificat prin punctul 188. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

 

Art. 4391. – Poate participa la licitaţie orice persoană care, cel mai târziu până la începerea vânzării la licitaţie publică, a consemnat la Casa de Economii şi Consemnaţiuni, la dispoziţia executorului judecătoresc, cel puţin 10% din preţul de începere a licitaţiei pentru bunurile pe care intenţionează să le cumpere.

___________

Art. 4391. a fost introdus prin punctul 189. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

 

Art. 440. – În ziua publicată pentru vânzare, agentul însărcinat cu urmărirea va merge la locul unde se află obiectele, împreună cu grefierul sau ajutorul său; iar dacă aceste obiecte sunt în altă localitate, cu ofiţerul sau cu primarul local sau cu un ajutor al lor.

Art. 441. – Executorul judecătoresc va ridica peceţile sau va primi obiectele din mâna custodelui, dacă a fost asemenea custode.

Va verifica starea şi numărul obiectelor după procesul-verbal de urmărire şi va da chitanţă de eliberare custodelui, iar acesta va prezenta toate obiectele ce i s-au încredinţat şi aşa cum i s-au încredinţat.

Dacă vânzarea se va face în alt loc decât acela unde se găsesc obiectele, ele vor fi depuse la acel loc.

Dacă obiectele au să se vândă chiar în locul unde se află se va face îndată vânzarea.

Art. 442. – Vânzarea la licitaţie se va face în mod public de către executorul judecătoresc, care va oferi spre vânzare fiecare bun în parte sau mai multe bunuri împreună, în funcţie de natura şi destinaţia lor.

___________

Art. 442. a fost modificat prin punctul 190. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

 

Art. 443. – Preţul de la care începe licitaţia este cel prevăzut în publicaţii sau anunţuri, potrivit art. 439 alin. 1.

Bunul se adjudecă celui care, după trei strigări succesive, făcute la intervale de timp care să permită opţiuni şi supralicitări, oferă preţul cel mai mare, chiar şi atunci când, în lipsă de alţi concurenţi, acesta a fost singurul ofertant.

Dacă nu se obţine preţul de începere a licitaţiei, la acelaşi termen, bunul va fi vândut la cel mai mare preţ oferit. În toate cazurile, la preţ egal va fi preferat cel care are un drept de preemţiune asupra bunului urmărit.

___________

Art. 443. a fost modificat prin punctul 191. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

 

Art. 444. – După adjudecarea bunului adjudecatarul este obligat să depună de îndată întregul preţ, în numerar ori cu ordin de plată sau orice alt instrument legal de plată; la cererea sa, încuviinţată de executorul judecătoresc, preţul se va putea depune în cel mult 5 zile.

Dacă preţul nu se va depune potrivit alin. 1, se va relua licitaţia sau, după caz, o altă modalitate de valorificare a bunului, iar primul adjudecatar este răspunzător atât de scăderea preţului obţinut la a doua vânzare, cât şi de cheltuielile făcute pentru aceasta; sumele se vor stabili de către executorul judecătoresc prin proces-verbal cu putere de titlu executoriu şi se vor reţine cu precădere din suma depusă conform art. 4391.

Executorul judecătoresc va consemna de îndată sumele de bani încasate, păstrând dovada consemnării. Despre aceasta el va face menţiune şi în procesul-verbal de licitaţie.

___________

Art. 444. a fost modificat prin punctul 192. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

 

Art. 445. – Creditorii urmăritori sau intervenienţi nu pot să adjudece bunurile oferite spre vânzare la un preţ mai mic de 75% din preţul de începere a licitaţiei.

În cazul în care adjudecatar este însuşi creditorul urmăritor, iar la urmărire nu participă alţi creditori sau aceştia se află într-un rang de preferinţă inferior creditorului adjudecatar, el va putea depune în contul preţului creanţa sa, în tot sau în parte.

___________

Art. 445. a fost modificat prin punctul 193. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

 

Art. 446. – Licitaţia se va închide de îndată ce din sumele obţinute se pot acoperi creanţele ce se urmăresc, precum şi toate cheltuielile de executare.

Executorul judecătoresc va declara închisă licitaţia şi în cazul în care, în timpul acesteia, survine vreuna dintre situaţiile prevăzute de art. 3715 sau, după caz, de art. 428.

___________

Art. 446. a fost modificat prin punctul 194. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

 

Art. 447. – După închiderea licitaţiei executorul judecătoresc va întocmi un proces-verbal despre desfăşurarea şi rezultatul acesteia, care va fi semnat de executor, creditor, debitor, precum şi de adjudecatar.

Executorul judecătoresc va elibera, sub semnătura sa, fiecărui adjudecatar în parte o dovadă care va cuprinde data şi locul licitaţiei, numele adjudecatarului, indicarea bunului adjudecat şi, după caz, a preţului plătit sau care urmează să fie plătit.

Dovada eliberată fiecărui adjudecatar constituie titlu de proprietate asupra bunurilor vândute; în cazul titlurilor de credit nominative, ajudecatarul va putea obţine transferul acestora pe numele său, în temeiul unei copii legalizate de pe acest proces-verbal.

În toate cazurile, predarea bunului se va face după achitarea integrală a preţului; până la predare adjudecatarul suportă riscul pieirii bunului adjudecat.

___________

Art. 447. a fost modificat prin punctul 195. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

 

Art. 448. – În cazul în care bunul sechestrat nu s-a putut vinde în condiţiile prezentei secţiuni, orice creditor care, potrivit legii, putea cere executarea silită asupra bunurilor mobile ale debitorului îl poate prelua în contul creanţei sale la preţul prevăzut de art. 443 alin. 1. Dacă acest preţ este mai mare decât valoarea creanţei, creditorul poate prelua bunul numai dacă depune, în condiţiile art. 444 alin. 1, suma de bani ce reprezintă diferenţa dintre preţ şi valoarea creanţei.

Dacă mai mulţi creditori vor să preia bunul în condiţiile alin. 1, acesta va fi atribuit potrivit ordinii de preferinţă stabilite de art. 563 şi 564.

Bunurile sechestrate, care nu au putut fi valorificate în condiţiile prezentei secţiuni, rămân indisponibilizate cel mult 6 luni de la data sechestrului. În cursul acestui termen executorul poate proceda din nou la valorificarea acestor bunuri. Dacă nici după expirarea acestui termen bunurile nu pot fi valorificate, ele se restituie debitorului.

___________

Art. 448. a fost modificat prin punctul 196. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

 

Art. 449. – În cazul vânzărilor făcute în condiţiile prezentei secţiuni nu este admisibilă nici o cerere de desfiinţare a vânzării împotriva terţului adjudecatar care a plătit preţul, în afară de cazul în care a existat fraudă din partea acestuia.

Când adjudecatar a fost creditorul, vânzarea va putea fi desfiinţată, dacă există temei de nulitate.

___________

Art. 449. a fost modificat prin punctul 197. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

___________

Secţiunea a III-a a fost modificată prin punctul 179. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

 

Secţiunea a IV-a
Distribuţia preţului

 

Art. 450. Abrogat prin punctul 198. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

Art. 451. Abrogat prin punctul 198. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

Secţiunea a V-a
Poprirea

 

Art. 452. – Sunt supuse executării silite prin poprire sumele de bani, titlurile de valoare sau alte bunuri mobile incorporale urmăribile datorate debitorului de o a treia persoană sau pe care aceasta i le va datora în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente.

Nu sunt supuse executării silite prin poprire:

a) sumele care sunt destinate unei afectaţiuni speciale prevăzute de lege şi asupra cărora debitorul este lipsit de dreptul de dispoziţie;

b) sumele reprezentând credite nerambursabile sau finanţări primite de la instituţii sau organizaţii internaţionale pentru derularea unor programe ori proiecte;

c) sumele necesare plăţii drepturilor salariale, dar nu mai mult de 6 luni de la data înfiinţării popririi.

___________

Alineatul a fost introdus prin punctul 22. din Lege nr. 459/2006 începând cu 12.01.2007.

 

Art. 453. – Poprirea se înfiinţează la cererea creditorului, de executorul judecătoresc de la domiciliul sau sediul debitorului ori de la domiciliul sau sediul terţului poprit.

Pentru sumele datorate cu titlu de obligaţie de întreţinere sau de alocaţie pentru copii, precum şi în cazul sumelor datorate cu titlu de despăgubiri pentru repararea pagubelor cauzate prin moarte, vătămarea integrităţii corporale sau a sănătăţii, când executarea se face asupra salariului sau asupra altor venituri periodice cunoscute realizate de debitor, înfiinţarea popririi se dispune de instanţa de fond, din oficiu, de îndată ce hotărârea este executorie potrivit legii.

Art. 454. – Poprirea se înfiinţează fără somaţie, prin adresă însoţită de o copie certificată de pe titlul executoriu, comunicată celei de-a treia persoane arătate la art. 452, înştiinţându-se totodată şi debitorul despre măsura luată.

În adresa de poprire se va pune în vedere celei de-a treia persoane, care devine potrivit alin. 1 terţ poprit, interdicţia de a plăti debitorului sumele de bani sau bunurile mobile incorporale ce i le datorează ori pe care i le va datora, declarându-le poprite în măsura necesară pentru realizarea obligaţiei ce se execută silit.

Adresa de înfiinţare a popririi va cuprinde numele şi domiciliul debitorului persoană fizică ori, pentru persoanele juridice, denumirea şi sediul lor, precum şi codul de identificare fiscală.

___________

Alineatul a fost introdus prin punctul 23. din Lege nr. 459/2006 începând cu 12.01.2007.

 

În cazul în care se solicită înfiinţarea popririi pentru toate conturile unei persoane juridice, inclusiv pentru conturile subunităţilor fără personalitate juridică ale acesteia, se vor indica elementele de identificare pentru fiecare titular de cont în parte, respectiv pentru fiecare subunitate a societăţii debitoare.

În cazul în care adresa de înfiinţare a popririi se adresează unei unităţi operaţionale a unei bănci, poprirea va fi înfiinţată asupra conturilor pe care debitoarea urmărită le are deschise la acea unitate.

În cazul în care poprirea a fost înfiinţată ca măsură asigurătorie şi nu a fost desfiinţată până la obţinerea titlului executoriu, se va comunica terţului poprit copie certificată de pe titlul executoriu în vederea îndeplinirii obligaţiilor prevăzute de art. 456.

Indisponibilizarea sumelor de bani sau a bunurilor mobile incorporale poprite va înceta dacă debitorul consemnează, cu afectaţiune specială, întreaga valoare a creanţei la dispoziţia creditorului urmăritor. Debitorul va înmâna recipisa de consemnare executorului judecătoresc, care va înştiinţa de îndată pe terţul poprit.

Art. 455. – În cazurile prevăzute de art. 453 alin. 2 poprirea rămâne în fiinţă şi atunci când debitorul îşi schimbă locul de muncă la o altă unitate sau este pensionat. În aceste cazuri, unitatea de la care pleacă debitorul va trimite actele prin care s-a înfiinţat poprirea unităţii la care se află noul loc de muncă al debitorului sau organului competent de ocrotire socială care, de la data primirii acestor acte, devine terţ poprit.

Dacă debitorul părăseşte unitatea fără ca aceasta să cunoască noul loc de muncă, ea îl va încunoştinţa pe creditor despre această împrejurare. După aflarea noului loc de muncă al debitorului creditorul îl va aduce la cunoştinţă unităţii de la care debitorul a plecat, pentru a se proceda potrivit alin. 1.

Art. 456. – În termen de 15 zile de la comunicarea popririi, iar în cazul sumelor de bani datorate în viitor, de la scadenţa acestora, terţul poprit este obligat:

a) să consemneze suma de bani sau, după caz, să indisponibilizeze bunurile mobile incorporale poprite şi să trimită dovada executorului, în cazul popririi prevăzute la art. 453 alin. 1;

b) să plătească direct creditorului suma reţinută şi cuvenită acestuia, în cazul popririlor prevăzute de art. 453 alin. 2. La cererea creditorului suma îi va fi trimisă la domiciliul indicat sau, dacă este cazul, la reşedinţa indicată, cheltuielile de trimitere fiind în sarcina debitorului.

Dacă sunt înfiinţate mai multe popriri, terţul poprit va proceda potrivit alin. 1, comunicând, după caz, executorului ori creditorilor arătaţi la lit. a) şi b) din acelaşi alineat numele şi adresa celorlalţi creditori, precum şi sumele poprite de fiecare în parte.

Art. 457. – În cazul debitorului titular de conturi bancare, poprirea se înfiinţează potrivit art. 453.

În cazul popririi sumelor de bani din conturile bancare, pot face obiectul executării silite prin poprire atât soldul creditor al acestor conturi, cât şi încasările viitoare.

___________

Alineatul a fost introdus prin punctul 24. din Lege nr. 459/2006 începând cu 12.01.2007.

 

La data sesizării băncii, sumele existente, precum şi cele provenite din încasările viitoare sunt indisponibilizate în măsura necesară realizării creanţei. Din momentul indisponibilizării şi până la achitarea integrală a obligaţiilor prevăzute în titlul executoriu, inclusiv pe perioada suspendării executării silite prin poprire, terţul poprit nu va face nicio altă plată sau altă operaţiune care ar putea diminua suma indisponibilizată, dacă legea nu prevede altfel.

___________

Alineatul a fost modificat prin punctul 25. din Lege nr. 459/2006 începând cu 12.01.2007.

 

Dispoziţiile alin. 2 sunt aplicabile şi în cazurile în care poprirea se înfiinţează asupra titlurilor de valoare sau altor bunuri mobile incorporale urmăribile ce se află în păstrare la unităţi specializate.

În cazul sumelor urmăribile reprezentând venituri şi disponibilităţi în valută, băncile sunt autorizate să efectueze convertirea în lei a sumelor în valută, fără consimţământul titularului de cont, la cursul de schimb comunicat de Banca Naţională a României pentru ziua respectivă, în vederea consemnării acestora potrivit dispoziţiilor art. 456.

___________

Alineatul a fost introdus prin punctul 26. din Lege nr. 459/2006 începând cu 12.01.2007.

 

Art. 458. – Executorul judecătoresc va proceda la eliberarea sau distribuirea sumei de bani consemnate, numai după împlinirea termenului de 15 zile de la primirea dovezii de consemnare a acestei sume.

Creditorilor care nu locuiesc sau nu-şi au sediul în localitatea unde funcţionează executorul, acesta le va trimite sumele plătite de terţul poprit pe cheltuiala debitorului.

Art. 459. – În cazul în care sunt înfiinţate mai multe popriri şi sumele cuvenite creditorilor depăşesc suma urmăribilă din veniturile debitorului, terţul poprit, în termenul prevăzut de art. 458 alin. 1, va reţine şi va consemna suma urmăribilă şi va depune dovada consemnării la executorul judecătoresc. Distribuirea se va face potrivit dispoziţiilor art. 562-571.

Art. 460. – Dacă terţul poprit nu-şi mai îndeplineşte obligaţiile ce-i revin pentru efectuarea popririi, inclusiv în cazul în care, în loc să consemneze suma urmăribilă a liberat-o debitorului poprit, creditorul, debitorul sau organul de executare, în termen de 3 luni de la data când terţul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, poate sesiza instanţa de executare, în vederea validării popririi.

___________

Alineatul a fost modificat prin punctul 199. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 17.07.2005.

 

Instanţa va cita creditorul urmăritor, debitorul şi terţul poprit şi, dacă din probele administrate rezultă că terţul poprit datorează sume de bani debitorului, va da o hotărâre de validare a popririi prin care va obliga terţul poprit să plătească creditorului, în limita creanţei, suma datorată debitorului, iar în caz contrar, va hotărî desfiinţarea popririi. Terţul poprit, care, cu rea-credinţă, a refuzat să-şi îndeplinească obligaţiile privind efectuarea popririi, va putea fi amendat, prin aceeaşi hotărâre, cu o sumă cuprinsă între 2.000.000 lei şi 10.000.000 lei.

Dacă sumele sunt datorate periodic, poprirea se validează atât pentru sumele ajunse la scadenţă, cât şi pentru cele care vor fi scadente în viitor, validarea producându-şi efectele numai la data când sumele devin scadente.

După validarea popririi, terţul poprit va proceda, după caz, la consemnarea sau plata prevăzută la art. 456, în limita sumei determinate expres în hotărârea de validare. În caz de nerespectare a acestor obligaţii, executarea silită se va face împotriva terţului poprit, pe baza hotărârii de validare ce constituie titlu executoriu.

___________

Alineatul a fost modificat prin punctul 27. din Lege nr. 459/2006 începând cu 12.01.2007.

 

Art. 461. – Dacă poprirea a fost înfiinţată asupra unor titluri de valoare sau asupra altor bunuri mobile incorporale, executorul va proceda la valorificarea lor potrivit dispoziţiilor secţiunii III din prezentul capitol, ţinând seama şi de reglementările speciale referitoare la aceste bunuri, precum şi la eliberarea sau distribuirea sumelor obţinute potrivit art. 562-571.

Art. 4611. Abrogat prin punctul 200. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

Art. 462. Abrogat prin punctul 200. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

___________

Secţiunea a V-a a fost modificată prin punctul 199. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

___________

CAPITOLUL II a fost modificat prin punctul 159. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

 

CAPITOLUL III
Urmărirea silită a fructelor neculese şi recoltelor prinse de rădăcini

 

Secţiunea I
Urmărirea fructelor prinse de rădăcini

 

Art. 463. – Fructele neculese şi recoltele prinse de rădăcini, care sunt ale debitorului, nu se pot urmări decât pe bază de titluri executorii; ele se pot însă sechestra potrivit art. 591 şi următoarele.

___________

Art. 463. a fost modificat prin punctul 202. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

 

Art. 464. – Urmărirea acestor fructe nu se va putea face decât în 6 săptămâni înaintea coacerii lor şi va fi precedată de o somaţie de plată cu două zile înaintea urmăririi. Sechestrarea însă se va putea face în orice timp.

Art. 465. – Urmărirea acestor fructe se va face prin mijlocirea unui executor judecătoresc, faţă cu ofiţerul, primarul sau unul din ajutorii săi, sau în lipsa lor, a doi martori majori.

___________

Alineatul a fost modificat prin linia din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

 

Art. 466. – Dispoziţiile art. 415-419, 421 şi 422 se aplică în mod corespunzător.

___________

Art. 466. a fost modificat prin punctul 203. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

 

Art. 467. Abrogat prin punctul 204. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

Art. 468. Abrogat prin punctul 204. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

Art. 469. – Executorul judecătoresc va hotărî, după caz, vânzarea fructelor sau a recoltelor aşa cum sunt prinse de rădăcini sau după ce vor fi culese.

___________

Art. 469. a fost modificat prin punctul 205. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

 

Art. 470. – Dispoziţiile art. 437 şi următoarele, precum şi ale art. 562-571 se aplică în mod corespunzător.

___________

Art. 470. a fost modificat prin punctul 206. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

 

Art. 471. Abrogat prin punctul 207. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

Art. 472. Abrogat prin punctul 207. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

Secţiunea a II-a
Abrogată prin punctul 207. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

    ___________

CAPITOLUL III a fost modificat prin punctul 201. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

 

CAPITOLUL IV
Urmărirea silită asupra bunurilor imobile

 

Secţiunea I
Bunuri imobile care pot fi urmărite

 

Art. 488. – Sunt supuse urmăririi silite imobiliare bunurile imobile.

Pot forma obiectul urmăririi silite imobiliare şi dreptul de uzufruct asupra unui bun imobil, precum şi dreptul de superficie.

Dreptul de servitute poate fi urmărit silit numai o dată cu fondul dominant căruia îi profită.

Art. 489. – Urmărirea imobilelor înscrise în cartea funciară se face pe corpuri de proprietate în întregimea lor.

Se pot urmări în mod separat construcţiile ce formează o proprietate distinctă de sol, drepturile privitoare la proprietatea pe etaje sau pe apartamente, precum şi orice alte drepturi privitoare la bunuri pe care legea le declară imobile.

Art. 490. – Urmărirea silită imobiliară se întinde de plin drept şi asupra bunurilor accesorii imobilului, prevăzute de Codul civil.

Bunurile accesorii nu pot fi urmărite decât o dată cu imobilul.

Art. 491. – Imobilul unui minor sau al unei persoane puse sub interdicţie nu poate fi urmărit silit înaintea urmăririi mobilelor sale.

Dispoziţiile alin. 1 nu împiedică executarea silită asupra unui imobil aflat în proprietatea comună a minorului sau a persoanei puse sub interdicţie şi a unei persoane cu capacitate deplină de exerciţiu, dacă obligaţia prevăzută în titlul executoriu este comună.

Art. 492. – Creditorul ipotecar poate urmări în acelaşi timp şi imobilele neipotecate ale debitorului său.

În cazul în care se urmăreşte un imobil ipotecat înstrăinat, dobânditorul acestui bun, care nu este personal obligat pentru creanţa ipotecară, poate să ceară instanţei de executare urmărirea altor imobile ipotecate pentru aceeaşi obligaţie, aflate în posesiunea debitorului principal. Până la soluţionarea cererii urmărirea imobilului ipotecat este suspendată.

Contestaţia prin care dobânditorul se opune la scoaterea la vânzare se va putea face numai în termen de 10 zile de la comunicarea încheierii biroului de carte funciară prin care s-a dispus notarea în cartea funciară a somaţiei de începere a urmăririi silite.

Art. 493. – Creditorii personali ai unui debitor coproprietar sau codevălmaş nu vor putea să urmărească partea acestuia din imobilele aflate în proprietate comună, ci vor trebui să ceară mai întâi împărţeala acestora.

Creditorii personali pot urmări însă cota-parte determinată a debitorului lor din imobilul aflat în coproprietate, fără a mai fi necesar să ceară împărţeala.

Secţiunea a II-a
Formalităţile premergătoare vânzării la licitaţie

 

Art. 494. – Imobilele urmărite silit se valorifică prin vânzare la licitaţie publică, vânzare directă şi prin alte modalităţi admise de lege. Dispoziţiile art. 431 sunt aplicabile.

Art. 495. – În cazul în care obiectul executării silite îl formează mai multe bunuri imobile distincte ale debitorului, procedura de vânzare prin licitaţie publică se va îndeplini pentru fiecare bun în parte.

Art. 496. – În vederea identificării imobilului urmărit, executorul judecătoresc se va deplasa la locul unde este situat acesta şi va încheia un proces-verbal de situaţie. Procesul-verbal va cuprinde, pe lângă datele prevăzute la art. 504 alin. 1 pct. 1-3, 5, 6 şi 14, şi descrierea cât mai amănunţită a imobilului urmărit.

Art. 497. – După întocmirea procesului-verbal de situaţie executorul va soma pe debitor că, dacă nu va plăti, se va trece la vânzarea imobilelor cuprinse în acest proces-verbal. Somaţia de plată ce va fi comunicată debitorului va cuprinde pe lângă cele arătate de art. 387 şi datele de identificare a imobilului cuprinse în procesul-verbal de situaţie, precum şi menţiunea că s-a luat măsura înscrierii în cartea funciară.

Executorul va lua măsuri ca somaţia prevăzută la alin. 1 să fie înscrisă în cartea funciară.

Când se urmăresc mai multe imobile, înscrise la acelaşi sau la birouri de carte funciară diferite, pentru o creanţă garantată cu ipotecă colectivă, somaţia se va înainta biroului de carte funciară la care este înscrisă ipoteca principală, care, după ce a săvârşit notările prevăzute de lege, va trimite din oficiu o copie de pe încheierile sale biroului de carte funciară secundară.

Drepturile reale înscrise după notarea somaţiei de plată în cartea funciară nu vor putea fi opuse creditorului urmăritor şi adjudecatarului, în afară de cazurile expres prevăzute de lege sau de cazul în care creditorul sau adjudecatarul s-a declarat de acord cu acel act ori debitorul sau terţul dobânditor a consemnat sumele necesare acoperirii creanţelor ce se urmăresc, inclusiv dobânzile şi cheltuielile de executare.

___________

Alineatul a fost modificat prin punctul 28. din Lege nr. 459/2006 începând cu 12.01.2007.

 

Art. 498. – Închirierile sau arendările, precum şi cesiunile de venituri făcute de debitor sau deţinător după data înscrierii somaţiei arătate la art. 497 alin. 1 nu vor fi opozabile creditorului urmăritor sau adjudecatarului.

Închirierile sau arendările anterioare înscrierii somaţiei sunt opozabile, în condiţiile legii, atât creditorilor urmăritori, cât şi adjudecatarului.

Chiriile sau arenzile plătite debitorului urmărit înainte de scadenţă nu pot fi opuse creditorilor urmăritori sau adjudecatarului decât dacă sunt constatate prin act scris cu dată certă.

Art. 499. – După primirea somaţiei debitorul poate cere instanţei de executare, în termen de 10 zile de la comunicare, să-i încuviinţeze ca plata integrală a datoriei, inclusiv dobânzile şi cheltuielile de executare, să se facă din veniturile imobilului urmărit sau din alte venituri ale sale pe timp de 6 luni.

Instanţa sesizată potrivit alin. 1 va cita părţile în camera de consiliu şi se va pronunţa de îndată prin încheiere irevocabilă. În caz de admitere a cererii debitorului, instanţa va dispune suspendarea urmăririi silite imobiliare.

Pentru motive temeinice creditorul poate solicita instanţei reluarea urmăririi înainte de expirarea termenului de 6 luni, dispoziţiile alin. 2 fiind aplicabile în mod corespunzător.

Secţiunea a III-a
Vânzarea la licitaţie

 

Art. 500. – Dacă în termen de 15 zile de la primirea somaţiei debitorul nu plăteşte datoria, executorul judecătoresc va începe procedura de vânzare.

Executorul va stabili de îndată preţul imobilului, iar în cazul în care consideră necesar va cere părerea unui expert. Dispoziţiile art. 411 alin. 3 sunt aplicabile.

Totodată, executorul va cere biroului de carte funciară să-i comunice drepturile reale şi alte sarcini care grevează imobilul urmărit. Titularii acestor drepturi vor fi înştiinţaţi despre executare şi vor fi citaţi la termenele fixate pentru vânzarea imobilului.

Separat de preţul imobilului se va determina prin expertiză şi valoarea drepturilor de uzufruct, uz, abitaţie sau servitute, dacă aceste drepturi au fost intabulate ulterior înscrierii vreunei ipoteci; în cazul imobilelor înscrise în cartea funciară se va avea în vedere valoarea acestor drepturi menţionată în cartea funciară, iar dacă nu este înscrisă, ea se va stabili, când este cazul, prin expertiză.

Art. 501. – După emiterea somaţiei şi în tot cursul executării silite executorul judecătoresc poate numi un administrator-sechestru dacă această măsură este necesară în vederea unei mai bune administrări a imobilului urmărit, precum încasarea veniturilor, efectuarea cheltuielilor necesare şi apărarea în litigiile privitoare la acest bun. De asemenea, la cererea creditorului, executorul va numi un administrator-sechestru.

Administrator-sechestru poate fi numit creditorul, debitorul sau o altă persoană fizică ori persoană juridică.

Administratorul-sechestru va consemna veniturile încasate şi va depune recipisa la executor.

Când administrator-sechestru este numită o altă persoană decât debitorul, executorul îi va fixa drept remuneraţie o sumă, ţinând seama de activitatea depusă, stabilind totodată şi modalitatea de plată.

Art. 502. – În cazul neîndeplinirii obligaţiilor stabilite în sarcina sa, administratorul-sechestru, la cererea oricărei persoane interesate, poate fi revocat de către executorul judecătoresc.

De asemenea, la cerere, administratorul-sechestru poate fi obligat la despăgubiri de către instanţa de executare.

Art. 503. – Dacă debitorul nu are alt mijloc de existenţă decât veniturile imobilului urmărit, la cererea acestuia, executorul judecătoresc, prin proces-verbal, poate să-i fixeze o cotă de cel mult 20% din aceste venituri pentru traiul lui şi al familiei sale.

Împotriva măsurii luate de către executorul judecătoresc cei interesaţi se pot adresa instanţei de executare. Instanţa va cita părţile în termen scurt, în camera de consiliu, şi va hotărî prin încheiere irevocabilă.

Art. 504. – În termen de 5 zile de la stabilirea preţului imobilului executorul va întocmi şi va afişa publicaţia de vânzare a acestuia, care va cuprinde următoarele menţiuni:

1. denumirea şi sediul organului de executare;

2. numărul dosarului de executare;

3. numele şi calitatea executorului;

4. numele şi domiciliul ori, după caz, denumirea şi sediul debitorului şi creditorului;

5. titlul executoriu în temeiul căruia se face urmărirea imobiliară;

6. identificarea imobilului şi descrierea lui sumară;

7. preţul la care a fost evaluat imobilul;

8. menţiunea, dacă va fi cazul, că imobilul se vinde grevat de drepturile de uzufruct, uz, abitaţie sau servitute, intabulate ulterior înscrierii vreunei ipoteci, şi că, în cazul în care aceste creanţe nu ar fi acoperite la prima licitaţie, se va proceda, în aceeaşi zi, la o nouă licitaţie pentru vânzarea imobilului liber de acele drepturi. Preţul de la care vor începe aceste licitaţii va fi cel prevăzut de art. 509 alin. 3 şi 4;

9. data, ora şi locul vânzării la licitaţie;

10. invitaţia pentru toţi cei care pretind vreun drept asupra imobilului să-l anunţe executorului înainte de data stabilită pentru vânzare;

11. invitaţia către toţi cei care vor să cumpere imobilul să se prezinte la termenul de vânzare la locul fixat în acest scop şi, până la acel termen, să prezinte oferte de cumpărare;

12. menţiunea că ofertanţii sunt obligaţi să depună, până la termenul de vânzare, o cauţiune reprezentând 10% din preţul la care a fost evaluat imobilul;

13. data afişării publicaţiei de vânzare;

14. semnătura şi ştampila executorului judecătoresc.

Termenul stabilit pentru vânzare nu va fi mai scurt de 30 de zile şi nici mai lung de 60 de zile de la afişarea publicaţiei de vânzare la locul unde va avea loc licitaţia.

Publicaţia de vânzare se va afişa la sediul organului de executare şi al instanţei de executare, la locul unde se află imobilul urmărit, la sediul primăriei în a cărei rază teritorială este situat imobilul, precum şi la locul unde se desfăşoară licitaţia, dacă acesta este altul decât locul unde este situat imobilul.

Executorul judecătoresc, la cererea celui interesat, va anunţa vânzarea la licitaţie şi într-un ziar de largă circulaţie.

Debitorul va fi înştiinţat despre data, ora şi locul vânzării.

Dispoziţiile art. 439 alin. 2 sunt aplicabile.

Art. 505. – În cazul în care se urmăreşte imobilul unui minor sau al unei persoane puse sub interdicţie, o copie de pe publicaţia de vânzare a imobilului se depune şi la parchetul de pe lângă instanţa de executare.

Art. 506. – Persoanele care vor să cumpere imobilul la licitaţie sunt obligate să depună la Trezoreria Statului, la Casa de Economii şi Consemnaţiuni C.E.C. – S.A. sau la orice altă instituţie bancară, la dispoziţia executorului judecătoresc, până la termenul stabilit pentru vânzare, o cauţiune reprezentând 10% din preţul de începere a licitaţiei pentru termenul respectiv. Dovada consemnării va fi ataşată ofertei de cumpărare.

___________

Alineatul a fost modificat prin punctul 29. din Lege nr. 459/2006 începând cu 12.01.2007.

 

Nu au obligaţia de a depune cauţiunea prevăzută la alin. 1 creditorii care au creanţe în rang util, potrivit ordinii de preferinţă prevăzute de art. 563 şi 564.

De asemenea, sunt dispensate de cauţiunea prevăzută la alin. 1 persoanele care, împreună cu debitorul, deţin imobilul urmărit în proprietate comună pe cote-părţi.

Art. 507. – Vânzarea se face la sediul organului de executare sau al instanţei de executare ori la locul unde este situat imobilul sau în orice alt loc, dacă se consideră că este mai potrivit pentru buna valorificare a acestuia. În comune vânzarea se poate efectua şi la sediul primăriei în raza căreia este situat imobilul.

Debitorul nu poate licita nici personal, nici prin alte persoane.

Art. 508. – Vânzarea la licitaţie se face în mod public şi se va ţine separat pentru fiecare imobil sau corp de proprietate.

Dacă mai multe corpuri de proprietate sunt grevate cu aceeaşi ipotecă sau dacă corpul de proprietate este compus din mai multe parcele, executorul judecătoresc va putea dispune, la cererea debitorului sau a creditorului urmăritor, ca vânzarea să se facă în acelaşi timp pentru mai multe corpuri de proprietate sau separat pentru fiecare parcelă în parte.

În cazul când corpurile de proprietate sau parcelele se vând separat, ordinea vânzării lor va fi arătată de debitor, iar în lipsa unei asemenea menţiuni, va fi stabilită de executor.

Art. 509. – Licitaţia începe prin citirea de către executor a publicaţiei de vânzare şi a ofertelor primite până la acea dată.

Executorul va oferi spre vânzare imobilul, prin trei strigări succesive, la intervale de timp care să permită opţiuni şi supralicitări, pornind de la preţul oferit care este mai mare decât cel la care s-a făcut evaluarea potrivit art. 500 alin. 2 sau, în lipsa unei asemenea oferte, chiar de la acest preţ.

Dacă imobilul este grevat de vreun drept de uzufruct, uz, abitaţie sau servitute intabulate ulterior înscrierii vreunei ipoteci, la primul termen de vânzare strigările vor începe de la preţul cel mai mare oferit sau, în lipsă, de la cel fixat în publicaţie, scăzut cu valoarea acestor drepturi socotită potrivit art. 500 alin. 4.

Dacă din cauza existenţei drepturilor arătate la alin. 3 nu s-a putut obţine un preţ suficient pentru acoperirea creanţelor ipotecare înscrise anterior, socotite după datele din cartea funciară, executorul judecătoresc va relua în aceeaşi zi licitaţia pentru vânzarea imobilului liber de acele drepturi; în acest caz, strigările vor începe de la preţul menţionat în publicaţia de vânzare, fără scăderea arătată în alin. 3.

În cazul în care nu este oferit nici preţul la care imobilul a fost evaluat, vânzarea se va amâna la un alt termen, de cel mult 60 de zile, pentru care se va face o nouă publicaţie în condiţiile art. 504 alin. 3. La acest termen licitaţia va începe de la preţul de 75% din cel la care imobilul a fost evaluat. Dacă nu se obţine preţul de începere a licitaţiei, la acelaşi termen bunul va fi vândut la cel mai mare preţ oferit. Vânzarea se va putea face chiar dacă se prezintă o singură persoană care oferă preţul de la care începe licitaţia.

Art. 510. – Executorul va declara adjudecatar persoana care, la termenul de licitaţie, a oferit preţul de vânzare potrivit dispoziţiilor art. 509. La preţ egal va fi preferat cel care are un drept de preemţiune asupra bunului urmărit.

În toate cazurile, creditorii urmăritori sau intervenienţi nu pot să adjudece bunurile oferite spre vânzare la un preţ mai mic de 75% din cel la care imobilul a fost evaluat.

Art. 511. – Executorul va întocmi un proces-verbal despre desfăşurarea şi rezultatul fiecărei licitaţii. În procesul-verbal vor fi menţionaţi toţi cei care au participat la licitaţie, sumele oferite de fiecare participant, precum şi adjudecatarul imobilului. Procesul-verbal va fi semnat de executor, creditor, debitor şi de adjudecatar.

Art. 512. – Adjudecatarul imobilului va depune preţul la dispoziţia executorului judecătoresc în termen de cel mult 30 de zile de la data vânzării, ţinându-se seama de cauţiunea depusă în contul preţului.

Când adjudecatar este un creditor, el poate depune creanţa sa în contul preţului, fiind obligat, dacă este cazul, să depună diferenţa de preţ. Dacă există alţi creditori care au un drept de preferinţă în condiţiile art. 563 şi 564, el va depune până la concurenţa preţului de adjudecare şi suma necesară pentru plata creanţelor lor, în măsura în care acestea nu sunt acoperite prin diferenţa de preţ.

Art. 513. – Dacă adjudecatarul nu depune preţul în termenul prevăzut de art. 512 alin. 1, imobilul se va scoate din nou în vânzare în contul acestuia, el fiind obligat să plătească cheltuielile prilejuite de noua licitaţie şi eventuala diferenţă de preţ. Adjudecatarul va putea să achite la termenul de licitaţie preţul oferit iniţial, caz în care va fi obligat numai la plata cheltuielilor cauzate de noua licitaţie.

Dacă la noul termen de licitaţie imobilul nu a fost vândut, fostul adjudecatar este obligat să plătească toate cheltuielile prilejuite de urmărirea imobilului.

Suma datorată potrivit alin. 1 şi 2 de fostul adjudecatar se stabileşte de executor prin procesul-verbal de licitaţie, care constituie titlu executoriu. Această sumă se va reţine cu precădere din cauţiunea depusă.

Art. 514. – După adjudecarea imobilului către unul dintre participanţii la licitaţie, executorul, la cerere, va dispune restituirea cauţiunilor depuse de ceilalţi participanţi, procedând, când este cazul, potrivit dispoziţiilor art. 513 alin. 3.

Art. 515. – La cererea adjudecatarului, executorul judecătoresc, cu acordul creditorului, poate stabili plata preţului în rate, numărul acestora, cuantumul şi data scadenţei lor, precum şi suma care se plăteşte de îndată drept avans.

Secţiunea a IV-a
Actul de adjudecare

 

Art. 516. – După plata integrală a preţului sau a avansului prevăzut la art. 515 şi după expirarea termenului de 15 zile prevăzut la art. 401 alin. 1 lit. a), executorul, pe baza procesului-verbal de licitaţie, va întocmi actul de adjudecare, care va cuprinde următoarele menţiuni:

1. denumirea şi sediul organului de executare;

2. numele şi calitatea executorului;

3. numărul şi data procesului-verbal de licitaţie;

4. numele şi domiciliul sau, după caz, denumirea şi sediul debitorului şi adjudecatarului;

5. preţul la care s-a vândut şi modalitatea de achitare în cazul în care vânzarea s-a făcut cu plata în rate;

6. menţiunea, dacă este cazul, că imobilul s-a vândut grevat de drepturile de uzufruct, uz, abitaţie sau servitute, ori, după caz, liber de aceste drepturi, în condiţiile prevăzute de art. 509 alin. 3 şi 4;

7. datele de identificare a imobilului;

8. menţiunea că actul de adjudecare este titlu de proprietate şi că poate fi înscris în cartea funciară, precum şi a faptului că, pentru adjudecatar, constituie titlu executoriu împotriva debitorului, dacă imobilul se află în posesiunea acestuia din urmă, sau împotriva oricărei persoane care are în posesiune ori deţine în fapt, fără niciun titlu, imobilul ajudecat;

___________

Punctul 8. a fost modificat prin punctul 30. din Lege nr. 459/2006 începând cu 12.01.2007.

 

9. menţiunea că, pentru creditor, actul de adjudecare constituie titlu executoriu împotriva cumpărătorului care nu plăteşte diferenţa de preţ, în cazul în care vânzarea s-a făcut cu plata preţului în rate;

10. semnătura şi ştampila executorului, precum şi semnătura adjudecatarului.

___________

Alineatul a fost modificat prin punctul 30. din Lege nr. 459/2006 începând cu 12.01.2007.

 

Art. 517. – Un exemplar de pe actul de adjudecare se va preda dobânditorului spre a-i servi ca titlu de proprietate şi pentru a fi înscris în cartea funciară.

În cazul în care imobilul a fost vândut cu plata preţului în rate, executorul va înainta un exemplar al actului de adjudecare biroului de carte funciară pentru a înscrie în cartea funciară interdicţia de înstrăinare şi grevare a imobilului până la plata integrală a preţului şi a dobânzii corespunzătoare.

Executorul va preda, totodată, un exemplar al actului de adjudecare creditorului urmăritor, care îi va servi ca titlu executoriu împotriva cumpărătorului, dacă acesta nu plăteşte diferenţa de preţ.

Secţiunea a V-a
Efectele adjudecării

 

Art. 518. – Prin actul de adjudecare proprietatea imobilului sau, după caz, un alt drept real care a făcut obiectul urmăririi silite se transmite de la debitor la adjudecatar. De la această dată adjudecatarul are dreptul la fructe şi venituri, datorează dobânzile până la plata integrală a preţului şi suportă toate sarcinile imobilului.

Prin intabulare, adjudecatarul dobândeşte dreptul de a dispune de imobilul cumpărat, potrivit regulilor de carte funciară.

___________

Alineatul a fost modificat prin punctul 31. din Lege nr. 459/2006 începând cu 12.01.2007.

 

De la data intabulării imobilul rămâne liber de orice ipoteci sau alte sarcini privind garantarea drepturilor de creanţă, creditorii putându-şi realiza aceste drepturi numai din preţul obţinut. Dacă preţul de adjudecare se plăteşte în rate, sarcinile se sting la plata ultimei rate.

Ipotecile şi celelalte sarcini reale, precum şi drepturile reale intabulate după notarea somaţiei în cartea funciară se vor radia din oficiu, afară de acelea pentru care adjudecatarul ar conveni să fie menţinute; de asemenea, vor fi radiate din oficiu drepturile reale intabulate ulterior înscrierii vreunei ipoteci, dacă vânzarea s-a făcut în condiţiile prevăzute de art. 509 alin. 4, toate notările făcute cu urmărirea silită, precum şi interdicţia de înstrăinare sau de grevare, dacă există, inclusiv promisiunea de a încheia un contract viitor, dacă până la întocmirea actului de adjudecare beneficiarul promisiunii nu şi-a înscris în cartea funciară dreptul dobândit în temeiul contractului care a făcut obiectul acesteia.

Dacă imobilul a fost cumpărat cu plata preţului în rate, cumpărătorul nu îl va putea înstrăina sau greva, fără încuviinţarea creditorilor urmăritori, înainte de plata integrală a preţului.

Art. 519. – Locaţiunea şi celelalte acte juridice privitoare la imobil rămân în fiinţă sau, după caz, încetează, potrivit legii.

Plăţile făcute înainte de scadenţă de către locatar sau alte persoane interesate sunt supuse dispoziţiilor art. 498 alin. 3.

Secţiunea a VI-a
Dispoziţii speciale

 

Art. 520. – Orice cerere de evicţiune, totală sau parţială, privind imobilul adjudecat este stinsă, dacă imobilul adjudecat era înscris în cartea funciară şi dacă, de la data înregistrării cererii de înscriere formulate de dobânditorul anterior al dreptului înscris în folosul terţului adjudecatar, au trecut cel puţin 3 ani.

În cazul imobilelor înscrise pentru prima dată în cartea funciară, în temeiul actului de adjudecare, cererea de evicţiune se va prescrie în termen de 3 ani de la data înscrierii actului de adjudecare în cartea funciară. Această prescripţie curge şi împotriva dispăruţilor, minorilor şi persoanelor puse sub interdicţie.

___________

Art. 520. a fost modificat prin punctul 32. din Lege nr. 459/2006 începând cu 12.01.2007.

 

Art. 521. – În cazul în care cererea de evicţiune este introdusă înainte de împărţeala preţului de adjudecare, instanţa de executare, la solicitarea adjudecatarului, va putea să suspende, cu sau fără cauţiune, împărţeala preţului până la judecarea definitivă a cererii de evicţiune.

Art. 522. – Dacă a fost evins total sau parţial, adjudecatarul îl poate acţiona pe debitorul urmărit pentru a fi despăgubit.

În măsura în care nu se poate îndestula de la debitor, adjudecatarul îi poate acţiona pe creditorii care au încasat preţul de adjudecare, în limita sumei încasate de aceştia.

Art. 523. – În tot cursul executării silite asupra bunurilor imobile, debitorul sau altă persoană interesată poate obţine desfiinţarea măsurilor asigurătorii sau de executare, consemnând la dispoziţia creditorului urmăritor întreaga valoare a creanţei, cu toate accesoriile şi cheltuielile de executare.

Dispoziţiile art. 428 alin. 2-4 se aplică în mod corespunzător.

În cazul în care cererea este admisă, instanţa, cu acordul debitorului, va dispune şi eliberarea sumei în mâinile creditorului.

Secţiunea a VII-a
Opoziţii şi cereri incidente la o urmărire de bunuri imobile

 

Art. 524. Abrogat prin punctul 209. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

Art. 525. Abrogat prin punctul 209. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

___________

Secţiunea a VII-a a fost modificată prin linia din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

 

Secţiunea a VIII-a
Amânarea adjudecării

 

Art. 526. Abrogat prin punctul 209. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

Art. 527. Abrogat prin punctul 209. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

Art. 528. Abrogat prin punctul 209. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

Art. 529. Abrogat prin punctul 209. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

Secţiunea a IX-a
Licitaţia şi adjudecarea bunurilor imobile urmărite

 

Art. 530. Abrogat prin punctul 209. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

Art. 531. Abrogat prin punctul 209. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

Art. 532. Abrogat prin punctul 209. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

Art. 533. Abrogat prin punctul 209. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

Art. 534. Abrogat prin punctul 209. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

Art. 535. Abrogat prin punctul 209. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

Art. 536. Abrogat prin punctul 209. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

Art. 537. Abrogat prin punctul 209. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

Art. 538. Abrogat prin punctul 209. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

Art. 539. Abrogat prin punctul 209. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

Art. 540. Abrogat prin punctul 209. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

Art. 541. Abrogat prin punctul 209. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

Art. 542. Abrogat prin punctul 209. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

Art. 543. Abrogat prin punctul 209. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

___________

Secţiunea a IX-a a fost modificată prin linia din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

 

Secţiunea a X-a
Consemnarea preţului adjudecării

 

Art. 544. Abrogat prin punctul 209. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

Art. 545. Abrogat prin punctul 209. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

Art. 546. Abrogat prin punctul 209. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

Art. 547. Abrogat prin punctul 209. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

Art. 548. Abrogat prin punctul 209. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

Art. 549. Abrogat prin punctul 209. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

Art. 550. Abrogat prin punctul 209. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

Secţiunea a XI-a
Actele de adjudecare şi recursul în contra lor

 

Art. 551. Abrogat prin punctul 209. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

Art. 552. Abrogat prin punctul 209. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

Art. 553. Abrogat prin punctul 209. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

Art. 554. Abrogat prin punctul 209. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

Art. 555. Abrogat prin punctul 209. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

Art. 556. Abrogat prin punctul 209. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

Art. 557. Abrogat prin punctul 209. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

Secţiunea a XII-a
Efectele adjudecării

 

Art. 558. Abrogat prin punctul 209. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

Art. 559. Abrogat prin punctul 209. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

Art. 560. Abrogat prin punctul 209. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

Art. 561. Abrogat prin punctul 209. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

___________

CAPITOLUL IV a fost modificat prin punctul 208. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

 

CAPITOLUL V
Eliberarea şi distribuirea sumelor realizate prin executarea silită

 

Secţiunea I
Abrogat prin punctul 210. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

   Art. 562. – Suma de bani realizată prin executarea silită se eliberează creditorului urmăritor până la acoperirea integrală a drepturilor sale, iar suma rămasă disponibilă se predă debitorului.

Secţiunea a II-a
Abrogat prin punctul 210. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

   Art. 563. – În cazul în care executarea silită a fost pornită de mai mulţi creditori sau când, până la eliberarea sau distribuirea sumei rezultate din executare, au depus şi alţi creditori titlurile lor, executorul judecătoresc procedează la distribuirea sumei potrivit următoarei ordini de preferinţă, dacă legea nu prevede altfel:

a) creanţele reprezentând cheltuieli de judecată, pentru măsuri asigurătorii sau de executare silită, pentru conservarea bunurilor al căror preţ se distribuie, precum şi orice alte cheltuieli făcute în interesul comun al creditorilor;

b) creanţele reprezentând salarii şi alte datorii asimilate acestora, pensiile, sumele cuvenite şomerilor, potrivit legii, ajutoarele pentru întreţinerea şi îngrijirea copiilor, pentru maternitate, pentru incapacitate temporară de muncă, prevenirea îmbolnăvirilor, refacerea sau întărirea sănătăţii, ajutoarele de deces, acordate în cadrul asigurărilor sociale, precum şi creanţele reprezentând obligaţia de reparare a pagubelor cauzate prin moarte, vătămarea integrităţii corporale sau a sănătăţii;

c) creanţele rezultând din obligaţia de întreţinere, alocaţii pentru copii sau obligaţia de plată a altor sume periodice destinate asigurării mijloacelor de existenţă;

d) creanţele bugetare provenite din impozite, taxe, contribuţii şi din alte sume stabilite potrivit legii, datorate bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale de stat, bugetelor locale şi bugetelor fondurilor speciale;

e) creanţele rezultând din împrumuturi acordate de stat;

f) creanţele reprezentând despăgubiri pentru repararea pagubelor pricinuite proprietăţii publice prin fapte ilicite;

g) creanţele rezultând din împrumuturi bancare, din livrări de produse, prestări de servicii sau executări de lucrări, precum şi din chirii sau arenzi;

h) creanţele reprezentând amenzi cuvenite bugetului de stat sau bugetelor locale;

i) alte creanţe.

În cazul creanţelor care au aceeaşi ordine de preferinţă, dacă legea nu prevede altfel, suma realizată se repartizează între creditori proporţional cu creanţa fiecăruia.

Art. 564. – Dacă există creditori care, asupra bunului vândut, au drepturi de gaj, ipotecă sau alte drepturi de preferinţă conservate, în condiţiile prevăzute de lege, la distribuirea sumei rezultate din vânzarea bunului, creanţele lor vor fi plătite înaintea creanţelor prevăzute la art. 563 alin. 1 lit. b).

___________

Art. 564. a fost modificat prin punctul 210. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 17.07.2005.

 

Art. 565. – Dobânzile şi penalităţile sau alte asemenea accesorii ale creanţei principale vor urma ordinea de preferinţă a acestei creanţe.

Art. 566. – În cazul în care unul dintre titlurile depuse de creditorii urmăritori conţine obligaţia debitorului de a plăti o sumă de bani în mod periodic, iar bunurile rămase în patrimoniul debitorului după efectuarea executării sau veniturile sale nu asigură plata în viitor a ratelor datorate, executorul judecătoresc sau partea interesată va sesiza instanţa în circumscripţia căreia se face executarea. Instanţa va stabili suma globală cu care creditorul va participa la distribuirea sumei realizate prin urmărire. Încheierea se dă cu citarea părţilor şi este supusă numai recursului.

Dacă debitorul a decedat şi se constată că, în raport cu numărul moştenitorilor, locul unde aceştia se găsesc, modul în care s-a făcut împărţeala moştenirii sau cu alte asemenea împrejurări, plata în rate a creanţelor este greu de realizat, instanţa poate, la cererea creditorului, să procedeze potrivit alin. 1, stabilind suma totală ce se cuvine creditorului, precum şi suma pe care o va plăti fiecare moştenitor în parte.

Art. 567. – Creanţele condiţionale sau afectate de un termen suspensiv se vor plăti potrivit ordinii de preferinţă prevăzute la art. 563 şi 564.

___________

Alineatul a fost modificat prin punctul 210. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 17.07.2005.

 

Dacă condiţia este rezolutorie, nu se va putea elibera creditorului suma cuvenită decât dacă acesta va da o cauţiune sau va constitui o ipotecă în favoarea celor care ar trebui să se folosească de această sumă în cazul îndeplinirii condiţiei.

Dacă condiţia este suspensivă, suma cuvenită creditorului va fi distribuită creditorilor care vin după acesta, dacă aceştia vor da o cauţiune sau vor constitui o ipotecă pentru a garanta restituirea sumei primite în caz de îndeplinire a condiţiei.

În cazul în care creditorii prevăzuţi la alin. 2 şi 3 nu dau o cauţiune sau nu constituie o ipotecă, suma se va consemna la Casa de Economii şi Consemnaţiuni până la îndeplinirea condiţiei rezolutorii sau suspensive.

Art. 568. – Dacă creanţa este afectată de un termen suspensiv, aceasta se va plăti chiar dacă termenul nu s-a împlinit. Când o astfel de creanţă este fără dobândă, plata înainte de termen nu se va face decât dacă se scade dobânda cuvenită până la împlinirea termenului. Dacă însă creditorul nu este de acord să se facă scăderea, partea sa se va consemna la Casa de Economii şi Consemnaţiuni, pentru a fi eliberată la împlinirea termenului.

Art. 569. – Eliberarea sau distribuirea sumei rezultate din executare se poate face numai după trecerea unui termen de 15 zile de la data depunerii sumei, când executorul va proceda, după caz, la eliberarea sau distribuirea acesteia, cu citarea părţilor şi a creditorilor care şi-au depus titlurile.

În cazul valorificării bunurilor grevate de un drept de gaj ori ipotecă sau de alte drepturi reale dobândite după înscrierea vreunei garanţii reale asupra acestor bunuri, despre care a luat cunoştinţă în condiţiile art. 425 ori art. 500 alin. 3, executorul este obligat să încunoştinţeze din oficiu pe creditorii în favoarea cărora au fost constituite aceste sarcini, pentru a participa la distribuirea preţului.

În acest caz, titularii drepturilor de uzufruct, uz, abitaţie şi servitute, stinse prin adjudecare, vor fi trecuţi în ordinea înscrierii cu valoarea acestor drepturi înscrise în cartea funciară, iar dacă nu este înscrisă, cu valoarea determinată potrivit art. 500 alin. 4, care poate fi contestată în condiţiile art. 570 alin. 2.

Art. 570. – Despre eliberarea sau distribuirea sumei rezultate din executare, executorul va întocmi de îndată un proces-verbal, care se va semna de persoanele interesate care sunt prezente.

Cel nemulţumit de modul stabilit pentru eliberarea sau distribuirea sumei rezultate din executare poate cere executorului să consemneze obiecţiile sale în procesul-verbal, care poate fi contestat în termen de 3 zile. Contestaţia suspendă de drept eliberarea sau, după caz, distribuirea. Judecata ei se face de urgenţă şi cu precădere, cu citarea în termen scurt a părţilor.

Art. 571. – După întocmirea procesului-verbal prevăzut de art. 570 alin. 1 nici un creditor nu mai este în drept să ceară a participa la distribuirea sumelor rezultate din executarea silită.

___________

CAPITOLUL V a fost modificat prin punctul 210. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

 

CAPITOLUL VI
Predarea silită a bunurilor şi executarea silită a altor obligaţii de a face sau de a nu face

 

Secţiunea I
Dispoziţii comune

 

Art. 572. – În cazul în care obligaţia debitorului prevăzută în titlul executoriu constă în lăsarea posesiunii unui bun, în predarea unui bun ori a folosinţei acestuia, în desfiinţarea unei construcţii, plantaţii sau a altei lucrări ori în îndeplinirea oricărei alte activităţi stabilite pentru realizarea drepturilor creditorului, iar debitorul nu execută de bunăvoie obligaţia sa în termenul prevăzut în somaţie, executorul sau, după caz, creditorul, în raport cu împrejurările cauzei şi natura obligaţiei ce se execută, va proceda fie la executarea silită, fie va sesiza instanţa de executare în vederea aplicării unei amenzi civile.

___________

Art. 572. a fost modificat prin punctul 33. din Lege nr. 459/2006 începând cu 12.01.2007.

 

Art. 573. – Dacă creditorul justifică o nevoie urgentă sau există pericol ca debitorul să se sustragă de la urmărire, preşedintele instanţei de executare va putea dispune, prin încheiere irevocabilă, dată fără citarea părţilor, ca executarea silită a obligaţiilor prevăzute la art. 572 să se facă de îndată, fără somaţie.

Art. 574. – Dacă în titlul executoriu nu s-a stabilit ce sumă urmează a fi plătită ca echivalent al valorii lucrului în cazul imposibilităţii predării acestuia, instanţa de executare, la cererea creditorului, va stabili această sumă prin hotărâre dată cu citarea părţilor.

Hotărârea este executorie şi este supusă recursului. Suspendarea executării acestei hotărâri nu se va putea obţine decât cu consemnarea sumei stabilite. Dispoziţiile art. 428 sunt aplicabile în mod corespunzător.

Pe baza cererii prevăzute la alin. 1 instanţa va putea înfiinţa măsuri asigurătorii.

Secţiunea a II-a
Predarea silită a bunurilor mobile

 

Art. 575. – Dacă partea obligată să predea un bun mobil, determinat prin calitate şi cantitate, nu-şi îndeplineşte obligaţia în termen de o zi de la primirea somaţiei, predarea lui se va face prin executare silită.

Art. 576. – În vederea executării silite a obligaţiei prevăzute la art. 575, executorul judecătoresc va ridica bunul urmărit de la debitor sau de la persoana la care se află, punându-l pe creditor în drepturile sale, stabilite prin titlul executoriu.

Art. 577. – Executorul judecătoresc va încheia, în condiţiile art. 388, un proces-verbal despre îndeplinirea executării, stabilind totodată cheltuielile de executare pe care urmează să le plătească debitorul. Procesul-verbal constituie titlu executoriu în privinţa cheltuielilor de executare stabilite în sarcina debitorului.

Secţiunea a III-a
Predarea silită a bunurilor imobile

 

Art. 578. – Dacă partea obligată să părăsească ori să predea un imobil nu-şi îndeplineşte această obligaţie în termen de 5 zile de la primirea somaţiei, ea va fi îndepărtată prin executare silită, iar imobilul va fi predat celui îndreptăţit.

Art. 5781. – Nicio evacuare din imobilele cu destinaţie de locuinţă nu poate fi făcută de la data de 1 decembrie şi până la data de 1 martie a anului următor, decât dacă creditorul face dovada că, în sensul dispoziţiilor legislaţiei locative, el şi familia sa nu au la dispoziţie o locuinţă corespunzătoare ori că debitorul şi familia sa au o altă locuinţă corespunzătoare în care s-ar putea muta de îndată.

Dispoziţiile alin. 1 nu se aplică în cazul evacuării persoanelor care ocupă abuziv, pe căi de fapt, fără niciun titlu, o locuinţă, şi nici celor care au fost evacuaţi pentru că pun în pericol relaţiile de convieţuire sau tulbură în mod grav liniştea publică.

___________

Art. 5781. a fost introdus prin punctul 38. din Lege nr. 202/2010 începând cu 25.11.2010.

 

Art. 579. – În vederea executării silite a obligaţiei prevăzute la art. 578, executorul judecătoresc va soma pe debitor să părăsească de îndată imobilul, iar în caz de împotrivire, va elibera imobilul cu ajutorul forţei publice, punând pe creditor în drepturile sale.

Art. 580. – Dacă executarea priveşte un imobil în care se găsesc bunuri mobile ce nu formează obiectul executării şi pe care debitorul nu le ridică singur, executorul va încredinţa aceste bunuri în păstrarea unui custode, pe cheltuiala debitorului.

Art. 5801. – Despre îndeplinirea executării potrivit prevederilor prezentei secţiuni executorul judecătoresc va întocmi un proces-verbal, dispoziţiile art. 577 fiind aplicabile.

Secţiunea a IV-a
Executarea silită a altor obligaţii de a face sau a obligaţiilor de a nu face

 

Art. 5802. – Dacă debitorul refuză să îndeplinească o obligaţie de a face cuprinsă într-un titlu executoriu, în termen de 10 zile de la primirea somaţiei, creditorul poate fi autorizat de instanţa de executare, prin încheiere irevocabilă, dată cu citarea părţilor, să o îndeplinească el însuşi sau prin alte persoane, pe cheltuiala debitorului.

Art. 5803. – Dacă obligaţia de a face nu poate fi îndeplinită prin altă persoană decât debitorul, acesta poate fi constrâns la îndeplinirea ei, prin aplicarea unei amenzi civile. Instanţa sesizată de creditor poate obliga pe debitor, prin încheiere irevocabilă, dată cu citarea părţilor, să plătească, în favoarea statului, o amendă civilă de la 200.000 lei la 500.000 lei, stabilită pe zi de întârziere până la executarea obligaţiei prevăzute în titlul executoriu.

Dacă în termen de 6 luni debitorul nu va executa obligaţia prevăzută în titlul executoriu, la cererea creditorului, instanţa care a dispus obligarea debitorului la plata unei amenzi civile pe zi de întârziere în favoarea statului va fixa suma datorată statului cu acest titlu, prin încheierea irevocabilă, dată cu citarea părţilor, iar pentru acoperirea prejudiciilor cauzate prin neîndeplinirea obligaţiei prevăzute de alin. 1, creditorul poate cere obligarea debitorului la daune-interese; în acest din urmă caz, dispoziţiile art. 574 sunt aplicabile în mod corespunzător.

___________

Alineatul a fost modificat prin punctul 34. din Lege nr. 459/2006 începând cu 12.01.2007.

 

Amenda civilă va putea fi anulată, în tot sau în parte, ori redusă, dacă debitorul execută obligaţia prevăzută în titlul executoriu sau, după caz, pentru alte motive temeinice, pe cale de contestaţie la executare.

___________

Alineatul a fost introdus prin punctul 35. din Lege nr. 459/2006 începând cu 12.01.2007.

 

Încheierile date în condiţiile prezentului articol sunt executorii şi se comunică din oficiu, prin grija grefierului de şedinţă, organelor fiscale competente în vederea executării silite, potrivit Codului de procedură fiscală.

Pentru neexecutarea obligaţiilor prevăzute în prezentul articol nu se pot acorda daune cominatorii.

Art. 5804. – Dispoziţiile prevăzute în secţiunea de faţă sunt aplicabile în mod corespunzător şi în cazul când titlul executoriu cuprinde o obligaţie de a nu face.

Creditorul va putea cere instanţei de executare să fie autorizat, prin încheiere irevocabilă, dată cu citarea părţilor, să desfiinţeze el însuşi sau prin alte persoane, dacă este cazul, pe socoteala debitorului, lucrările făcute de acesta împotriva obligaţiei de a nu face.

Art. 5805. – În cazurile prevăzute de art. 5802 şi 5804, dacă debitorul se opune la executarea obligaţiei de către creditor, acesta va putea obţine, prin intermediul executorului judecătoresc, concursul organelor de poliţie, jandarmerie sau al altor agenţi ai forţei publice, după caz.

___________

CAPITOLUL VI a fost modificat prin punctul 211. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

 

CARTEA a VI-a
Proceduri speciale

 

CAPITOLUL I
Ordonanţe preşedinţiale

 

Art. 581. – Instanţa va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.

Cererea de ordonanţă preşedinţială se va introduce la instanţa competentă să se pronunţe asupra fondului dreptului.

Ordonanţa va putea fi dată şi fără citarea părţilor şi chiar atunci când există judecată asupra fondului. Judecata se face de urgenţă şi cu precădere. Pronunţarea se poate amâna cu cel mult 24 de ore, iar motivarea ordonanţei se face în cel mult 48 de ore de la pronunţare.

___________

Alineatul a fost modificat prin punctul 213. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

 

Ordonanţa este vremelnică şi executorie. Instanţa va putea hotărî ca executarea să se facă fără somaţie sau fără trecerea unui termen.

Art. 582. – Ordonanţa este supusă recursului în termen de 5 zile de la pronunţare, dacă s-a dat cu citarea părţilor, şi de la comunicare, dacă s-a dat fără citarea lor.

Instanţa de recurs poate suspenda executarea până la judecarea recursului, dar numai cu plata unei cauţiuni al cărei cuantum se va stabili de către aceasta.

Recursul se judecă de urgenţă şi cu precădere, cu citarea părţilor. Dispoziţiile art. 581 alin. 3 referitoare la amânarea pronunţării şi redactarea ordonanţei sunt aplicabile.

Împotriva executării ordonanţei preşedinţiale se poate face contestaţie.

___________

Art. 582. a fost modificat prin punctul 214. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

 

CAPITOLUL II
Refacerea înscrisurilor şi hotărârilor dispărute

 

Art. 583. – Dosarele sau înscrisurile privitoare la o pricină în curs de judecată, dispărute în orice chip, se pot reface de însăşi instanţa învestită cu judecarea pricinii.

Spre acest sfârşit, instanţa va fixa termen, chiar din oficiu, citând părţile, martorii şi experţii; va cere copii de pe înscrisurile ce i-au fost trimise de autorităţi şi de care părţile s-au folosit sau de pe înscrisurile depuse de părţi, dispunând totodată să se scoată din registrele instanţei toate datele privitoare la înscrisurile ce se refac.

___________

Alineatul a fost modificat prin linia din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

 

Copiile legalizate de pe înscrisurile dispărute ce se află în stăpânirea părţilor, ori altor persoane sau autorităţilor pot folosi la refacerea dosarului.

Încheierea de refacere nu se va putea ataca decât o dată cu fondul.

Înscrisurile astfel refăcute ţin locul originalelor, până la găsirea acestora.

Art. 584. – Dacă dosarul sau înscrisurile dispărute priveau o pricină în care se pronunţase o hotărâre de către prima instanţă şi împotriva căreia se făcuse apel, această hotărâre se va reface după cel de al doilea exemplar al hotărârii păstrat de prima instanţă; iar dacă şi acel exemplar ar fi dispărut, vor putea folosi la refacere copiile legalizate de pe hotărâre, ce s-au încredinţat părţilor sau altor persoane.

În acest scop, instanţa va putea dispune să se facă, din oficiu, publicaţii într-un ziar mai răspândit, cu arătarea ca orice posesor al unei copii de pe hotărâre să o depună la grefa instanţei care a ordonat publicaţia.

Dacă hotărârea nu se poate reface pe calea arătată la alin. 1 şi 2, se va trece la refacerea ei de către instanţa de apel, potrivit dispoziţiilor art. 583.

___________

Alineatul a fost modificat prin punctul 215. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

 

Dacă dosarul, inclusiv hotărârea, nu se poate reface nici potrivit alin. 3, instanţa de apel va judeca din nou pricina în fond. Pentru judecata din nou a cauzei, părţile sunt obligate să facă dovada că între ele a existat litigiul ce face obiectul rejudecării şi că acesta a fost soluţionat prin hotărâre judecătorească. Dovada se va face cu orice înscrisuri sau extrase din registrele ori din alte evidenţe ale instanţei judecătoreşti sau ale altor autorităţi.

___________

Alineatul a fost modificat prin punctul 216. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

 

Art. 585. – Instanţa care a pronunţat hotărârea dispărută va proceda în toate cazurile la refacerea acesteia potrivit dispoziţiilor art. 583 şi 584.

Dacă în cursul judecăţii a fost găsită hotărârea dispărută, cererea va fi respinsă.

De asemenea, dacă ulterior judecăţii hotărârea dispărută a fost găsită, hotărârea refăcută potrivit dispoziţiilor arătate la alin. 1 va fi anulată de către instanţa care a pronunţat-o.

___________

Art. 585. a fost modificat prin punctul 217. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

 

CAPITOLUL III
Despre oferte de plată şi consemnaţii

 

Art. 586. – Când creditorul refuză să primească plata de la debitor, acesta din urmă este în drept să facă o ofertă reală şi să consemneze ceea ce datorează.

___________

Art. 586. a fost modificat prin punctul 6. din Lege nr. 71/2011 începând cu 01.10.2011.

 

Art. 587. – În scopul prevăzut la art. 586, debitorul va face creditorului, prin mijlocirea unui executor judecătoresc din circumscripţia tribunalului în care se află domiciliul creditorului sau domiciliul ales al acestuia, o somaţie, prin care este invitat să primească prestaţia datorată.

În acea somaţie se vor arăta locul, data şi ora când suma sau obiectul oferit urmează să îi fie predat creditorului.

___________

Art. 587. a fost modificat prin punctul 7. din Lege nr. 71/2011 începând cu 01.10.2011.

 

Art. 588. – În cazul în care creditorul primeşte suma sau bunul oferit, debitorul este liberat de obligaţia sa.

Executorul judecătoresc va întocmi un proces-verbal prin care va constata acceptarea ofertei reale.

___________

Art. 588. a fost modificat prin punctul 8. din Lege nr. 71/2011 începând cu 01.10.2011.

 

Art. 589. – Dacă creditorul nu se prezintă sau refuză să primească suma ori obiectul oferit, executorul judecătoresc va încheia un proces-verbal în care va consemna aceste împrejurări.

În acest caz, debitorul, spre a se libera de datorie, va putea să consemneze suma sau bunul oferit la CEC Bank – S.A. sau la orice altă instituţie de credit ori, după caz, la o unitate specializată, iar recipisa de consemnare se va depune la executorul judecătoresc care a trimis somaţia. Procedura de consemnare a sumelor de bani este obligatorie pentru unitatea la care urmează a se face consemnarea şi nu poate fi condiţionată de existenţa acordului creditorului. Consemnarea bunurilor se face în condiţiile prevăzute de lege.

Consemnarea va fi precedată de o nouă somaţie adresată creditorului în care se vor arăta ziua şi ora când şi locul unde suma sau, după caz, bunul oferit se va depune.

___________

Art. 589. a fost modificat prin punctul 9. din Lege nr. 71/2011 începând cu 01.10.2011.

 

Art. 590. – După consemnare, executorul judecătoresc va constata, printr-un proces-verbal, efectuarea plăţii şi liberarea debitorului.

Procesul-verbal se comunică creditorului în termen de 5 zile de la întocmirea acestuia.

În termen de 15 zile de la comunicarea procesului-verbal prevăzut la alin. 1, creditorul va putea cere anularea acestuia pentru nerespectarea condiţiilor de validitate, de fond şi de formă, ale ofertei de plată şi consemnaţiunii, la judecătoria în circumscripţia căreia s-a făcut consemnarea. Hotărârea este supusă numai recursului, în termen de 10 zile de la comunicare.

Debitorul este considerat liberat la data consemnării plăţii, în afară de cazul în care se anulează oferta de plată şi consemnaţiunea.

___________

Art. 590. a fost modificat prin punctul 10. din Lege nr. 71/2011 începând cu 01.10.2011.

 

Art. 5901. – Oferta de plată poate fi făcută şi în timpul procesului, în faţa oricărei instanţe, în orice stadiu al judecăţii. În acest caz, prin încheiere, creditorul este pus în întârziere să primească suma sau, după caz, bunul. Dacă creditorul este prezent şi primeşte prestaţia datorată, liberarea debitorului se va constata prin încheiere.

În cazul în care creditorul lipseşte sau refuză primirea prestaţiei, debitorul va proceda la consemnare conform dispoziţiilor art. 589 alin. 2, iar recipisa de consemnare va fi pusă la dispoziţia instanţei, care, prin încheiere, va constata liberarea debitorului.

Încheierile prevăzute la alin. 1 şi 2 se atacă numai odată cu fondul, cu excepţia celor date în recurs, care sunt irevocabile.

___________

Art. 5901. a fost introdus prin punctul 11. din Lege nr. 71/2011 începând cu 01.10.2011.

 

Art. 5902. – În baza procesului-verbal întocmit în condiţiile art. 588 sau art. 590 ori a încheierii emise în condiţiile art. 5901, cel interesat va putea cere radierea din cartea funciară ori din alte registre publice a drepturilor de ipotecă constituite în vederea garantării creanţei stinse în condiţiile prezentului capitol.

___________

Art. 5902. a fost introdus prin punctul 11. din Lege nr. 71/2011 începând cu 01.10.2011.

 

Art. 5903. – Dispoziţiile prezentului capitol se completează cu prevederile Codului civil referitoare la ofertele de plată şi consemnaţiuni.

 

___________

Art. 5903. a fost introdus prin punctul 11. din Lege nr. 71/2011 începând cu 01.10.2011.

 

CAPITOLUL IV
Sechestrul asigurător şi judiciar

 

Secţiunea I
Sechestrul asigurător

 

Art. 591. – Creditorul care nu are titlu executoriu, dar a cărui creanţă este constatată prin act scris şi este exigibilă, poate solicita înfiinţarea unui sechestru asigurător asupra bunurilor mobile şi imobile ale debitorului, dacă dovedeşte că a intentat acţiune. El poate fi obligat la plata unei cauţiuni în cuantumul fixat de către instanţă.

___________

Alineatul a fost introdus prin punctul 218. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

 

Acelaşi drept îl are şi creditorul a cărui creanţă nu este constatată în scris, dacă dovedeşte că a intentat acţiune şi depune, o dată cu cererea de sechestru, o cauţiune de jumătate din valoarea reclamată.

Instanţa poate încuviinţa sechestrul asigurător chiar dacă creanţa nu este exigibilă, în cazurile în care debitorul a micşorat prin fapta sa asigurările date creditorului sau nu a dat asigurările promise ori atunci cînd este pericol ca debitorul să se sustragă de la urmărire sau să-şi ascundă ori să-şi risipească averea. În aceste cazuri, creditorul trebuie să dovedească îndeplinirea celorlalte condiţii prevăzute de alin. 1 şi să depună o cauţiune al cărei cuantum va fi fixat de către instanţă.

___________

Art. 591. a fost introdus prin punctul 218. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

 

Art. 592. – Cererea de sechestru asigurător se adresează instanţei care judecă procesul.

___________

Alineatul a fost introdus prin punctul 218. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

 

Instanţa va decide de urgenţă, în camera de consiliu, fără citarea părţilor, prin încheiere executorie, fixând totodată, dacă este cazul, cuantumul cauţiunii şi termenul înăuntrul căruia urmează să fie depusă aceasta. Încheierea este supusă numai recursului, în termen de 5 zile de la comunicare. Recursul se judecă de urgenţă şi cu precădere, cu citarea în termen scurt a părţilor.

Dispoziţiile art. 581 alin. 3 privitoare la pronunţarea şi redactarea hotărârii se aplică atât la soluţionarea cererii, cât şi la judecarea recursului.

Nedepunerea cauţiunii în termenul fixat de instanţă atrage desfiinţarea de drept a sechestrului. Aceasta se constată prin încheiere irevocabilă, dată fără citarea părţilor.

___________

Art. 592. a fost introdus prin punctul 218. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

 

Art. 593. – Măsura sechestrului asigurător se aduce la îndeplinire de către executorul judecătoresc, potrivit regulilor privitoare la executarea silită, care se aplică în mod corespunzător.

___________

Alineatul a fost introdus prin punctul 218. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

 

În cazul bunurilor mobile, executorul va aplica sechestrul asupra bunurilor urmăribile numai în măsura necesară realizării creanţei.

Sechestrul asigurător pus asupra unui imobil se va înscrie de îndată în cartea funciară. Înscrierea face opozabil sechestrul tuturor acelora care, după înscriere, vor dobândi vreun drept asupra imobilului respectiv.

Împotriva modului de aducere la îndeplinire a măsurii sechestrului cel interesat va putea face contestaţie.

___________

Art. 593. a fost introdus prin punctul 218. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

 

Art. 594. – Dacă debitorul va da, în toate cazurile, garanţie îndestulătoare, instanţa va putea ridica, la cererea debitorului, sechestrul asigurător. Cererea se soluţionează în camera de consiliu, de urgenţă şi cu citarea în termen scurt a părţilor, prin încheiere supusă numai recursului în termen de 5 zile de la pronunţare. Recursul se judecă de urgenţă şi cu precădere. Dispoziţiile art. 592 alin. 3 se aplică în mod corespunzător.

___________

Alineatul a fost introdus prin punctul 218. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

___________

Art. 594. a fost introdus prin punctul 218. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

 

Art. 595. – În cazul în care cererea principală, în temeiul căreia a fost încuviinţată măsura asigurătorie, a fost anulată, respinsă sau perimată prin hotărâre irevocabilă, ori dacă cel care a făcut-o a renunţat la judecarea acesteia, debitorul poate cere ridicarea măsurii de către instanţa care a încuviinţat-o. Asupra cererii instanţa se pronunţă prin încheiere irevocabilă, dată fără citarea părţilor. Dispoziţiile art. 593 se aplică în mod corespunzător.

___________

Art. 595. a fost modificat prin punctul 218. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 17.07.2005.

 

Art. 596. – Valorificarea bunurilor sechestrate nu se va putea face decât după ce creditorul a obţinut titlul executoriu.

___________

Alineatul a fost introdus prin punctul 218. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

___________

Art. 596. a fost introdus prin punctul 218. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

___________

Secţiunea I a fost introdusă prin punctul 218. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

 

Secţiunea a II-a
Poprirea asigurătorie

 

Art. 597. – Poprirea asigurătorie se poate înfiinţa asupra sumelor de bani, titlurilor de valoare sau altor bunuri mobile incorporale urmăribile datorate debitorului de o a treia persoană sau pe care aceasta i le va datora în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente, în condiţiile stabilite de art. 591.

___________

Alineatul a fost introdus prin punctul 218. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

 

Dispoziţiile art. 592-595 se aplică în mod corespunzător.

___________

Art. 597. a fost introdus prin punctul 218. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

___________

Secţiunea a II-a a fost introdusă prin punctul 218. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

 

Secţiunea a III-a
Sechestrul judiciar

 

Art. 598. – Ori de câte ori există un proces asupra proprietăţii sau altui drept real principal, asupra posesiunii unui bun mobil sau imobil, ori asupra folosinţei sau administrării unui bun proprietate comună, instanţa competentă pentru judecarea cererii principale va putea să încuviinţeze, la cererea celui interesat, punerea sub sechestru judiciar a bunului, dacă această măsură este necesară pentru conservarea dreptului respectiv.

___________

Alineatul a fost introdus prin punctul 218. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

___________

Art. 598. a fost introdus prin punctul 218. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

 

Art. 599. – Se va putea, de asemenea, încuviinţa sechestrul judiciar, chiar fără a exista proces:

1. asupra unui bun pe care debitorul îl oferă pentru liberarea sa;

___________

Punctul 1. a fost introdus prin punctul 218. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

 

2. asupra unui bun cu privire la care cel interesat are motive temeinice să se teamă că va fi sustras, distrus ori alterat de posesorul său actual;

___________

Punctul 2. a fost introdus prin punctul 218. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

 

3. asupra unor bunuri mobile care alcătuiesc garanţia creditorului, când acesta învederează insolvabilitatea debitorului său ori când are motive temeinice să bănuiască că debitorul va fugi ori să se teamă de sustrageri sau deteriorări.

___________

Punctul 3. a fost introdus prin punctul 218. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

___________

Alineatul a fost introdus prin punctul 218. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

 

În aceste cazuri, competentă este instanţa în circumscripţia căreia se află bunul.

___________

Alineatul a fost introdus prin punctul 218. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

___________

Art. 599. a fost introdus prin punctul 218. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

 

Art. 600. – Cererea de sechestru judiciar se judecă de urgenţă, cu citarea părţilor. În caz de admitere, instanţa va putea să oblige pe reclamant la darea unei cauţiuni, iar în cazul bunurilor imobile se va proceda potrivit art. 593 alin. 3. Încheierea este supusă numai recursului, în termen de 5 zile de la pronunţare. Dispoziţiile art. 592 alin. 3 se aplică în mod corespunzător.

___________

Alineatul a fost introdus prin punctul 218. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

 

Paza bunului sechestrat va fi încredinţată persoanei desemnate de părţi de comun acord, iar în caz de neînţelegere, unei persoane desemnate de instanţă, care va putea fi chiar deţinătorul bunului. În acest scop, executorul judecătoresc se va deplasa la locul situării bunului ce urmează a fi pus sub sechestru şi-l va da în primire, pe bază de proces-verbal, administratorului-sechestru. Un exemplar al procesului-verbal va fi înaintat şi instanţei care a încuviinţat măsura.

Administratorul-sechestru va putea face toate actele de conservare şi administrare, va încasa orice venituri şi sume datorate şi va putea plăti datorii cu caracter curent, precum şi cele constatate prin titlu executoriu. De asemenea, el va putea sta în judecată în numele părţilor litigante cu privire la bunul pus sub sechestru, dar numai cu autorizarea prealabilă a instanţei care l-a numit.

Dacă administrator-sechestru a fost numită o altă persoană decât deţinătorul, instanţa va fixa, pentru activitatea depusă, o sumă drept remuneraţie, stabilind totodată şi modalităţile de plată.

___________

Art. 600. a fost introdus prin punctul 218. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

 

Art. 601. – În cazuri urgente, preşedintele instanţei va putea numi, prin încheiere irevocabilă dată fără citarea părţilor, un administrator provizoriu până la soluţionarea cererii de sechestru judiciar.

___________

Alineatul a fost introdus prin punctul 218. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

___________

Art. 601. a fost introdus prin punctul 218. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

___________

Secţiunea a III-a a fost introdusă prin punctul 218. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

 

CAPITOLUL V
Deliberările consiliului de familie

 

Art. 602 – 606. –Abrogate prin Decretul nr. 32 din 31.01.1954, pentru punerea în aplicare a Codului familiei şi a Decretului privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice.

CAPITOLUL VI
Divorţul

 

Art. 607. – Cererea de divorţ este de competenţa judecătoriei în circumscripţia căreia se află cel din urmă domiciliu comun al soţilor. Dacă soţii nu au avut domiciliu comun sau dacă niciunul din soţi nu mai locuieşte în circumscripţia judecătoriei în care se află cel din urmă domiciliu comun, judecătoria competentă este aceea în circumscripţia căreia îşi are domiciliul pârâtul, iar când pârâtul nu are domiciliu în ţară, este competentă judecătoria în circumscripţia căruia îşi are domiciliul reclamantul.

___________

Alineatul a fost modificat prin linia din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

 

Art. 608. – Soţul pârât poate să facă şi el cerere de divorţ, cel mai târziu până la prima zi de înfăţişare, în şedinţă publică, pentru faptele petrecute înainte de această dată. Pentru faptele petrecute după această dată, pârâtul va putea face cerere până la începerea dezbaterilor asupra fondului, în cererea reclamantului.

Cererea pârâtului se va face la aceeaşi instanţă şi se va judeca împreună cu cererea reclamantului.

Art. 609. – În cazul când motivele divorţului s-au ivit după începerea dezbaterilor la prima instanţă şi în timp ce judecata primei cereri se află în apel, cererea pârâtului va fi făcută direct la secţiunea judecătoriei învestită cu judecarea apelului.

Art. 610. – Neintroducerea cererii în termenele arătate în articole de mai sus trage decăderea pentru soţul pârât din dreptul de a cere divorţul, afară de cazul când cererea reclamantului a fost respinsă şi motivele divorţului s-au ivit în urmă.

Art. 611. – Cererea de pensia de întreţinere se va face la judecătoria învestită cu cererea de divorţ, chiar dacă între timp s-au ivit schimbări cu privire la domiciliul părţilor.

Art. 612. – Cererea de divorţ va cuprinde, pe lângă cele prevăzute de lege pentru cererea de chemare în judecată, numele copiilor minori născuţi din căsătorie sau care se bucură de situaţia legală a copiilor născuţi din căsătorie.

___________

Alineatul a fost modificat prin punctul 219. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

 

Dacă nu sunt copii minori, se va face arătare despre aceasta.

La cerere, se va alătura un extract de căsătorie şi câte un extract de naştere al copiilor minori.

Cererea de divorţ, împreună cu înscrisurile doveditoare, se va prezenta personal de către reclamant preşedintelui judecătoriei

Pârâtul nu este ţinut să facă întâmpinare.

Abrogat prin paragraful din Decizie nr. 969/2007 începând cu 14.01.2008.

Art. 613. – Preşedintele instanţei, primind cererea de divorţ, va da reclamantului sfaturi de împăcare şi, în cazul în care acesta stăruie în cererea sa, va fixa termen pentru judecarea cauzei.

Art. 6131. – În cazul în care cererea de divorţ se întemeiază pe acordul părţilor, ea va fi semnată de ambii soţi. Atunci când este cazul, soţii vor stabili şi modalităţile în care au convenit să fie soluţionate cererile accesorii divorţului.

Primind cererea de divorţ formulată în condiţiile alin. 1, instanţa va verifica existenţa consimţământului soţilor, după care va fixa termen pentru soluţionarea cererii în camera de consiliu.

La termenul de judecată, instanţa verifică dacă soţii stăruie în desfacerea căsătoriei pe baza acordului lor şi, în caz afirmativ, va trece la judecarea cererii, fără a administra probe cu privire la motivele de divorţ.

La cererea soţilor, instanţa va pronunţa o hotărâre cu privire la divorţ potrivit alin. 3. Prin aceeaşi hotărâre, instanţa se va pronunţa, potrivit legii, cu privire la numele pe care îl va purta fiecare soţ după desfacerea căsătoriei şi, când este cazul, cu privire la încredinţarea copiilor minori şi contribuţia părinţilor la cheltuielile de creştere, educare, învăţătură şi pregătire profesională a copiilor. Tot astfel, instanţa va putea lua act de învoiala soţilor cu privire la alte cereri accesorii, în condiţiile legii.

În cazul în care soţii nu se învoiesc asupra cererilor accesorii, instanţa va continua judecata administrând probele prevăzute de lege pentru soluţionarea acestor cereri.

___________

Art. 6131. a fost modificat prin punctul 39. din Lege nr. 202/2010 începând cu 25.11.2010.

 

Art. 6131a. – Când cererea de divorţ este întemeiată pe culpa soţului pârât, iar acesta recunoaşte faptele care au dus la destrămarea vieţii conjugale, instanţa, dacă reclamantul este de acord, va pronunţa divorţul fără a cerceta temeinicia motivelor de divorţ şi fără a face menţiune despre culpa pentru desfacerea căsătoriei.

Dispoziţiile art. 6131 alin. 4 şi 5 şi art. 619 alin. 4 se aplică în mod corespunzător.

Dacă reclamantul nu este de acord cu pronunţarea divorţului în condiţiile alin. 1, cererea va fi soluţionată potrivit dispoziţiilor art. 617.

___________

Art. 6131a. a fost introdus prin punctul 12. din Lege nr. 71/2011 începând cu 01.10.2011.

 

Art. 6131b. – Când divorţul este cerut pentru că starea sănătăţii unuia dintre soţi face imposibilă continuarea căsătoriei, instanţa va administra probe privind existenţa bolii şi starea sănătăţii soţului bolnav şi va pronunţa divorţul, potrivit Codului civil, fără a face menţiune despre culpa pentru desfacerea căsătoriei.

___________

Art. 6131b. a fost introdus prin punctul 12. din Lege nr. 71/2011 începând cu 01.10.2011.

 

Art. 6132. – Instanţa poate lua, pe tot timpul procesului, prin ordonanţă preşedinţială, măsuri vremelnice cu privire la încredinţarea copiilor minori, la obligaţia de întreţinere, la alocaţia pentru copii şi la folosirea locuinţei.

Art. 614. – În faţa instanţelor de fond, părţile se vor înfăţişa în persoană, afară numai dacă unul dintre soţi execută o pedeapsă privativă de libertate, este împiedicat de o boală gravă, este pus sub interdicţie sau are reşedinţa în străinătate; în aceste cazuri, părţile se vor putea înfăţişa prin mandatar.

Art. 6141. – În faţa instanţei de fond, aceasta va stărui pentru soluţionarea divorţului prin înţelegerea părţilor.

În cazul în care judecătorul recomandă medierea, iar părţile o acceptă, acestea se vor prezenta la mediator, în vederea informării lor cu privire la avantajele medierii. Mediatorul nu poate solicita plata onorariului pentru informarea părţilor. După informare, părţile decid dacă acceptă sau nu soluţionarea divorţului prin mediere.

Până la termenul fixat de instanţă, care nu poate fi mai scurt de 15 zile, părţile depun procesul-verbal întocmit de mediator cu privire la rezultatul şedinţei de informare.

Prevederile alin. 2 şi 3 nu sunt aplicabile în cazul în care părţile au încercat soluţionarea divorţului prin mediere anterior introducerii acţiunii.

___________

Art. 6141. a fost introdus prin punctul 40. din Lege nr. 202/2010 începând cu 25.11.2010.

 

Art. 615. – Cererea de divorţ se judecă în şedinţă publică. Instanţa va putea să dispună însă judecarea în camera de consiliu, dacă va aprecia că prin aceasta s-ar asigura o mai bună judecare sau administrare a probelor.

În toate cazurile hotărârea se pronunţă în şedinţă publică.

Art. 616. – Dacă la termenul de judecată, în primă instanţă, reclamantul lipseşte nejustificat şi se înfăţişează numai pârâtul, cererea va fi respinsă ca nesusţinută.

Art. 6161. – Dacă procedura de chemare a soţului pârât a fost îndeplinită prin afişare, iar acesta nu s-a prezentat la primul termen de judecată, instanţa va cere dovezi sau va dispune cercetări pentru a verifica dacă pârâtul îşi are domiciliul la locul indicat în cerere şi, dacă constată că nu domiciliază acolo, va dispune citarea lui la domiciliul său, precum şi, dacă este cazul, la locul său de muncă.

Art. 6162. – Dacă în timpul procesului de divorţ unul dintre soţi decedează, instanţa va lua act de încetarea căsătoriei şi va dispune, prin hotărâre irevocabilă, închiderea dosarului.

Cu toate acestea, când cererea de divorţ se întemeiază pe culpa pârâtului şi reclamantul decedează în cursul procesului, lăsând moştenitori, aceştia vor putea continua acţiunea, pe care instanţa o va admite numai dacă va constata culpa exclusivă a soţului pârât. În caz contrar, dispoziţiile alin. 1 sunt aplicabile.

Pentru introducerea în cauză a moştenitorilor soţului reclamant, instanţa va suspenda procesul potrivit dispoziţiilor art. 243 alin. 1 pct. 1.

___________

Art. 6162. a fost introdus prin punctul 13. din Lege nr. 71/2011 începând cu 01.10.2011.

 

Art. 617. – Instanţa va pronunţa divorţul din culpa soţului pârât atunci când, din cauza unor motive temeinice, imputabile acestuia, raporturile dintre soţi sunt grav vătămate şi continuarea căsătoriei nu mai este posibilă.

Instanţa poate să pronunţe divorţul din culpa ambilor soţi, chiar atunci când numai unul dintre ei a făcut cerere, dacă din dovezile administrate reiese că amândoi sunt vinovaţi de destrămarea căsătoriei.

Dacă pârâtul nu a formulat cerere reconvenţională, iar din dovezile administrate rezultă că numai reclamantul este culpabil de destrămarea căsătoriei, cererea acestuia va fi respinsă ca neîntemeiată. Dispoziţiile art. 6171 sunt aplicabile în mod corespunzător.

Hotărârea prin care se pronunţă divorţul nu se va motiva, dacă ambele părţi solicită instanţei aceasta.

În cazul divorţului prin acordul soţilor, instanţa va pronunţa divorţul fără a face menţiune cu privire la culpa soţilor.

___________

Art. 617. a fost modificat prin punctul 14. din Lege nr. 71/2011 începând cu 01.10.2011.

 

Art. 6171. – Când soţii sunt separaţi în fapt de cel puţin 2 ani, oricare dintre ei va putea cere divorţul, asumându-şi responsabilitatea pentru eşecul căsătoriei.

În acest caz, instanţa va verifica existenţa şi durata despărţirii în fapt şi va pronunţa divorţul din culpa exclusivă a reclamantului.

Dacă soţul pârât se declară de acord cu divorţul, dispoziţiile art. 6131 alin. 3-5 şi art. 619 alin. 4 se vor aplica în mod corespunzător.

___________

Art. 6171. a fost introdus prin punctul 15. din Lege nr. 71/2011 începând cu 01.10.2011.

 

Art. 618. – Reclamantul poate renunţa la cerere în tot cursul judecăţii înaintea instanţelor de fond, chiar dacă pârâtul se împotriveşte. Renunţarea reclamantului nu are nici o înrâurire asupra cererii făcute de pârât.

Acţiunea de divorţ se va stinge prin împăcarea soţilor în orice fază a procesului, chiar dacă intervine în instanţa de apel sau de recurs iar apelul ori recursul nu sunt timbrate conform legii.

Reclamantul însă va putea porni o cerere nouă pentru fapte petrecute după împăcare, şi în acest caz el se va putea folosi şi de faptele vechi.

Art. 619. – Termenul de apel, precum şi cel de recurs este de 30 zile şi curge de la comunicarea hotărârii.

Apelul sau, după caz, recursul reclamantului împotriva hotărârii prin care s-a respins cererea va fi respins ca nesusţinut, dacă la judecată se prezintă numai pârâtul.

Apelul sau recursul pârâtului va fi judecat chiar dacă se înfăţişează numai reclamantul.

Hotărârea care se pronunţă în condiţiile art. 6131 alin. 1 este definitivă şi irevocabilă în ce priveşte divorţul.

Hotărârea dată în materie de divorţ nu este supusă revizuirii.

Instanţa la care hotărârea de divorţ a rămas irevocabilă o va trimite, din oficiu, serviciului de stare civilă unde a fost încheiată căsătoria, Registrului naţional notarial al regimurilor matrimoniale, prevăzut de Codul civil, şi, după caz, oficiului naţional al registrului comerţului.

 

___________

Alineatul a fost introdus prin punctul 16. din Lege nr. 71/2011 începând cu 01.10.2011.

___________

CAPITOLUL VI a fost modificat prin linia din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

 

CAPITOLUL VII
Proceduri relative la deschiderea unei succesiuni

 

Art. 620 – 642. –Abrogate prin Decretul nr. 40 din 22 ianuarie 1953 privitor la procedura succesorală notarială.

Secţiunea a IV-a
Vânzarea mobilelor unei moşteniri

 

Art. 643. Abrogat prin punctul 221. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

Art. 644. Abrogat prin punctul 221. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

Art. 645. Abrogat prin punctul 221. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

Art. 646. Abrogat prin punctul 221. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

___________

Secţiunea a IV-a a fost modificată prin linia din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

 

Secţiunea a V-a
Vânzarea bunurilor imobile ale minorilor*)

 

___________

*) Vânzarea bunurilor imobilelor ale minorilor nu se mai face de către instanţele judecătoreşti, ci de către autoritatea tutelară. Prevederile art. 647 – 656 cuprinse în această secţiune nu au fost abrogate expres prin Decretul nr. 32 din 31 ianuarie 1954, putând fi utile numai dacă autoritatea tutelară ar decide ca bunurile minorilor să fie vândute la licitaţie publică.

Art. 647. Abrogat prin punctul 221. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

___________

Nota a fost modificată prin linia din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

 

Art. 648. Abrogat prin punctul 221. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

Art. 649. Abrogat prin punctul 221. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

Art. 650. Abrogat prin punctul 221. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

Art. 651. Abrogat prin punctul 221. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

Art. 652. Abrogat prin punctul 221. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

Art. 653. Abrogat prin punctul 221. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

Art. 654. Abrogat prin punctul 221. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

Art. 655. Abrogat prin punctul 221. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

Art. 656. Abrogat prin punctul 221. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

___________

Secţiunea a V-a a fost modificată prin linia din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

 

Secţiunea a VI-a
Împărţiri şi licitaţii*)

 

___________

*) Dispoziţiile art. 657-667 trebuie întregite cu cele ale Legii nr. 603/1943 pentru simplificarea procedurilor împărţelilor judiciare (M.Of. nr. 212 din 10 septembrie 1943).

 

Art. 657. Abrogat prin punctul 221. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

Art. 658. Abrogat prin punctul 221. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

Art. 659. Abrogat prin punctul 221. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

Art. 660. Abrogat prin punctul 221. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

Art. 661. Abrogat prin punctul 221. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

Art. 662. Abrogat prin punctul 221. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

Art. 663. Abrogat prin punctul 221. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

Art. 664. Abrogat prin punctul 221. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

Art. 665. Abrogat prin punctul 221. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

Art. 666. Abrogat prin punctul 221. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

Art. 667. Abrogat prin punctul 221. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

Secţiunea a VII-a
Beneficiul de inventar

 

Art. 668. Abrogat prin punctul 221. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

Art. 669. Abrogat prin punctul 221. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

Art. 670. Abrogat prin punctul 221. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

Art. 671. Abrogat prin punctul 221. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

Art. 672. Abrogat prin punctul 221. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

Art. 673. Abrogat prin punctul 221. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

CAPITOLUL VII1
Procedura împărţelii judiciare

 

Art. 6731. – Judecarea oricărei cereri de împărţeală privind bunuri asupra cărora părţile au un drept de proprietate comună se face cu procedura prevăzută în capitolul de faţă, în afara cazurilor în care legea stabileşte o altă procedură.

Art. 6732. – Reclamantul este obligat să arate în cerere persoanele între care urmează a avea loc împărţeala, titlul pe baza căruia se cere împărţeala, toate bunurile supuse împărţelii, evaluarea lor, locul unde acestea se află, precum şi persoana care le deţine sau le administrează.

Art. 6733. – La prima zi de înfăţişare, dacă părţile sunt prezente, instanţa le va cere declaraţii cu privire la fiecare dintre bunurile supuse împărţelii şi va lua act, când este cazul, de recunoaşterile şi acordul lor cu privire la existenţa bunurilor, locul unde se află şi valoarea acestora.

Art. 6734. – În tot cursul procesului instanţa va stărui ca părţile să împartă bunurile prin bună învoială.

Dacă părţile ajung la o înţelegere cu privire la împărţirea bunurilor, instanţa va hotărî potrivit învoielii lor. Împărţeala se poate face prin bună învoială şi dacă printre cei interesaţi se află minori sau persoane puse sub interdicţie, însă numai cu încuviinţarea prealabilă a autorităţii tutelare, precum şi, dacă este cazul, a ocrotitorului legal.

În cazul în care înţelegerea priveşte împărţirea numai a anumitor bunuri, instanţa va lua act de această învoială şi va pronunţa o hotărâre parţială, continuând procesul pentru celelalte bunuri.

Dispoziţiile art. 271-273 sunt aplicabile.

Art. 6735. – Dacă părţile nu se învoiesc, instanţa va stabili bunurile supuse împărţelii, calitatea de coproprietar, cota-parte ce se cuvine fiecăruia şi creanţele născute din starea de proprietate comună pe care coproprietarii le au unii faţă de alţii. Dacă se împarte o moştenire, instanţa va mai stabili datoriile transmise prin moştenire, datoriile şi creanţele comoştenitorilor faţă de defunct, precum şi sarcinile moştenirii.

Instanţa va face împărţeala în natură. În temeiul celor stabilite potrivit alin. 1, ea procedează la formarea loturilor şi la atribuirea lor. În cazul în care loturile nu sunt egale în valoare, ele se întregesc printr-o sumă de bani.

Art. 6736. – Dacă pentru formarea loturilor sunt necesare operaţii de măsurătoare, evaluare şi altele asemenea, pentru care instanţa nu are date suficiente, ea va da o încheiere prin care va stabili elementele arătate la art. 6735 alin. 1, întocmind în mod corespunzător minuta prevăzută de art. 258. Prin aceeaşi încheiere instanţa va dispune efectuarea unei expertize pentru formarea loturilor.

Raportul de expertiză va arăta evaluarea şi criteriile avute în vedere la stabilirea acesteia, va indica dacă bunurile pot fi comod partajabile în natură şi în ce mod anume, propunând loturile ce urmează să fie atribuite.

Art. 6737. – În cazul în care, după pronunţarea încheierii prevăzute de art. 6736 alin. 1, dar mai înainte de pronunţarea hotărârii de împărţeală, se constată că există şi alţi coproprietari sau că au fost omise unele bunuri care trebuiau supuse împărţelii, fără ca, privitor la aceşti coproprietari sau la acele bunuri, să fi avut loc o dezbatere contradictorie, instanţa va putea da o nouă încheiere, care va cuprinde, după caz, şi coproprietarii sau bunurile omise. În aceleaşi condiţii instanţa poate, cu consimţământul tuturor coproprietarilor, să scoată un bun care a fost cuprins din eroare în masa de împărţit.

Art. 6738. – Încheierile prevăzute la art. 6736 alin. 1 şi art. 6737 pot fi atacate cu apel sau, după caz, cu recurs odată cu fondul, fiind supuse aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea dată asupra fondului procesului.

___________

Alineatul a fost introdus prin punctul 222. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 17.07.2005.

___________

Art. 6738. a fost introdus prin punctul 222. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 17.07.2005.

 

Art. 6739. – La formarea şi atribuirea loturilor, instanţa va ţine seama, după caz, şi de acordul părţilor, mărimea cotei-părţi ce se cuvine fiecăreia ori masa bunurilor de împărţit, natura bunurilor, domiciliul şi ocupaţia părţilor, faptul că unii dintre coproprietari, înainte de a se cere împărţeala, au făcut construcţii, îmbunătăţiri cu acordul coproprietarilor sau altele asemenea.

___________

Alineatul a fost introdus prin punctul 222. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 17.07.2005.

___________

Art. 6739. a fost introdus prin punctul 222. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 17.07.2005.

 

Art. 67310. – În cazul în care împărţeala în natură a unui bun nu este posibilă sau ar cauza o scădere importantă a valorii acestuia ori i-ar modifica în mod păgubitor destinaţia economică, la cererea unuia dintre coproprietari, instanţa, prin încheiere, îi poate atribui provizoriu întregul bun. Dacă mai mulţi coproprietari cer să li se atribuie bunul, instanţa va ţine seama de criteriile prevăzute la art. 6739. Prin încheiere ea va stabili şi termenul în care coproprietarul căruia i s-a atribuit provizoriu bunul este obligat să depună sumele ce reprezintă cotele-părţi cuvenite celorlalţi coproprietari.

Dacă coproprietarul căruia i s-a atribuit provizoriu bunul depune, în termenul stabilit, sumele cuvenite celorlalţi coproprietari, instanţa, prin hotărârea asupra fondului procesului, îi va atribui bunul.

În cazul în care coproprietarul nu depune în termen sumele cuvenite celorlalţi coproprietari, instanţa va putea atribui bunul altui coproprietar, în condiţiile prezentului articol.

La cererea unuia dintre coproprietari instanţa, ţinând seama de împrejurările cauzei, pentru motive temeinice, va putea să-i atribuie bunul direct prin hotărârea asupra fondului procesului, stabilind totodată sumele ce se cuvin celorlalţi coproprietari şi termenul în care este obligat să le plătească.

Art. 67311. – În cazul în care nici unul dintre coproprietari nu cere atribuirea bunului ori, deşi acesta a fost atribuit provizoriu, nu s-au depus, în termenul stabilit, sumele cuvenite celorlalţi coproprietari, instanţa, prin încheiere, va dispune vânzarea bunului, stabilind totodată dacă vânzarea se va face de către părţi prin bună învoială ori de către executorul judecătoresc.

Dacă s-a dispus ca vânzarea bunului să se facă de părţi prin bună învoială, instanţa va stabili şi termenul în care aceasta va fi efectuată. Termenul nu poate fi mai mare de 6 luni. La împlinirea termenului părţile vor prezenta instanţei dovada vânzării.

În cazul în care vânzarea prin bună învoială nu se realizează în termenul prevăzut de alin. 2, instanţa, prin încheiere, va dispune ca vânzarea să fie efectuată de executorul judecătoresc.

Încheierile prevăzute în prezentul articol pot fi atacate separat cu apel. Dacă nu au fost astfel atacate, aceste încheieri nu mai pot fi supuse apelului o dată cu hotărârea asupra fondului procesului.

Art. 67312. – După rămânerea irevocabilă a încheierii prin care s-a dispus vânzarea bunului de către executorul judecătoresc, acesta va proceda la efectuarea vânzării la licitaţie publică.

Executorul va fixa termenul de licitaţie, care nu va putea depăşi 30 de zile pentru bunurile mobile şi 60 de zile pentru bunurile imobile, socotite de la data primirii încheierii, şi va înştiinţa coproprietarii despre data, ora şi locul vânzării.

Pentru termenul de licitaţie a bunurilor mobile executorul va întocmi şi va afişa publicaţia de vânzare cu cel puţin 5 zile înainte de acel termen.

În cazul vânzării unui bun imobil, executorul va întocmi şi va afişa publicaţia de vânzare cu cel puţin 30 de zile înainte de termenul de licitaţie.

Coproprietarii pot conveni ca vânzarea bunurilor să se facă la orice preţ oferit de participanţii la licitaţie.

Dispoziţiile prezentului articol se completează în mod corespunzător cu dispoziţiile capitolelor II, III şi IV din Cartea a V-a privind vânzarea la licitaţie a bunurilor mobile şi imobile.

Art. 67313. – La cererea uneia dintre părţi instanţa poate proceda la împărţeala bunurilor pentru care nu a dispus vânzarea potrivit art. 67311.

Art. 67314. – În toate cazurile, asupra cererii de împărţeală instanţa se va pronunţa prin hotărâre.

Sumele depuse de unul dintre coproprietari pentru ceilalţi, precum şi cele rezultate din vânzare vor fi împărţite de instanţă potrivit dreptului fiecărui coproprietar.

În cazul în care împărţeala nu se poate realiza în nici una dintre modalităţile prevăzute de lege, instanţa va hotărî închiderea dosarului.

___________

CAPITOLUL VII1 a fost introdus prin punctul 222. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

 

CAPITOLUL VIII
Cererile privitoare la posesiune

 

Art. 674. – Cererile posesorii sunt admisibile numai în cazurile şi condiţiile prevăzute de Codul civil.

___________

Art. 674. a fost modificat prin punctul 17. din Lege nr. 71/2011 începând cu 01.10.2011.

 

Art. 675. – Cererile posesorii se judecă de urgenţă şi cu precădere.

Sunt inadmisibile cererea reconvenţională şi orice alte cereri prin care se solicită protecţia unui drept în legătură cu bunul în litigiu.

Întâmpinarea nu este obligatorie.

___________

Art. 675. a fost modificat prin punctul 18. din Lege nr. 71/2011 începând cu 01.10.2011.

 

Art. 676. – Hotărârea judecătorească prin care s-a soluţionat o cerere posesorie are autoritate de lucru judecat într-o cerere posesorie ulterioară purtată între aceleaşi părţi şi întemeiată pe aceleaşi fapte. Ea nu are însă o astfel de autoritate într-o cerere ulterioară privitoare la fondul dreptului.

Hotărârea judecătorească prin care s-a soluţionat o acţiune privitoare la fondul dreptului are autoritate de lucru judecat într-o cerere posesorie ulterioară în legătură cu acelaşi bun.

 

___________

Art. 676. a fost modificat prin punctul 19. din Lege nr. 71/2011 începând cu 01.10.2011.

 

CAPITOLUL IX
Despărţirea averilor dintre bărbaţi şi femei

 

Art. 677-686. – Abrogate prin Decretul nr. 32 din 31.1.1954.

 

CAPITOLUL X
Despre interdicţie*)

 

___________

*) Procedura interdicţiei este prevăzută în Decretul nr. 32/1954 pentru punerea în aplicare a Codului familiei şi a Decretului nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice (art. 30-35).

 

Art. 687-691. – Abrogate prin Decretul nr. 32 din 31.1.1954.

 

CAPITOLUL XI
Cesiunea bunurilor

 

Art. 692. Abrogat prin punctul 223. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

Art. 693. Abrogat prin punctul 223. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

Art. 694. Abrogat prin punctul 223. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

Art. 695. Abrogat prin punctul 223. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

Art. 696. Abrogat prin punctul 223. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

Art. 697. Abrogat prin punctul 223. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

CAPITOLUL XII
Convenţiile matrimoniale

 

Art. 698 – 709. –Abrogate prin Decretul nr. 32 din 31.1.1954.

CAPITOLUL XIII
Transcrierea actelor de strămutare şi urmărirea proprietăţii şi despre inscripţia privilegiilor, ipotecilor şi amanetelor*)

 

___________

*) Textele din acest capitol care dădeau în competenţa instanţelor judecătoreşti activitatea privitoare la publicitatea imobiliară trebuie considerate ca abrogate implicit, efectuarea lucrărilor de publicitate imobiliară, de publicitate mobiliară în cazurile prevăzute de lege, precum şi a celor privind cărţile funciare fiind în prezent de competenţa Notariatului de Stat. (art. 4 lit. m din Decretul nr. 377/1960).

 

Art. 710. – Se va ţine la fiecare judecătorie un registru de transcrierea, de mutaţie sau strămutarea proprietăţilor, un alt registru de inscripţia privilegiilor şi ipotecilor, un alt registru pentru transcrierea comandamentelor şi o mapă în care se va păstra un exemplar al actelor de amanet.

___________

*) Potrivit art. 105, liniuţa a doua din Legea nr. 99/1999, se abrogă art. 710 din Codul de procedură civilă, în ceea ce priveşte publicitatea amanetului.

*) Potrivit art. 72, alin. 2, liniuţa a doua din Legea nr. 7/1996, la data finalizării lucrărilor cadastrale şi a registrelor de publicitate imobiliară pentru întreg teritoriul administrativ al unui judeţ îşi încetează aplicabilitatea, pentru judeţul respectiv, art. 710 din Codul de procedură civilă, cu excepţia prevederilor referitoare la amanet.

 

Art. 711. – Se vor transcrie în registrul de transcriere al judecătoriei unde este aşezat bunul imobil:

1. toate actele de înstrăinare a proprietăţilor imobile sau a drepturilor reale ce se pot ipoteca;

___________

Punctul 1. a fost modificat prin linia din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

 

2. toate actele prin care se renunţă la aceste drepturi;

3. toate actele prin care se constituie o servitute, un drept de uzufruct, de uz sau de locuinţă;

4. toate actele prin care se renunţă la aceste drepturi;

5. tranzacţiile asupra drepturilor reale;

6. ordonanţele de adjudecare;

7. hotărârile date în materie de expropriere pentru utilitate publică;

8. cesiunile pe venituri pe un timp mai mare de doi ani;

9. extract de pe contractele de arendă sau închiriere pe un timp mai lung de trei ani.

___________

Alineatul a fost modificat prin linia din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

 

La actele arătate în alin. 1, 2, 3 şi 4, de vor fi autentificate tot la judecătoria situaţiei imobilului, transcrierea se va face numai în extras.

___________

Alineatul a fost modificat prin linia din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

___________

*) Potrivit art. 72, alin. 2, liniuţa a doua din Legea nr. 7/1996, la data finalizării lucrărilor cadastrale şi a registrelor de publicitate imobiliară pentru întreg teritoriul administrativ al unui judeţ îşi încetează aplicabilitatea, pentru judeţul respectiv, art. 711 din Codul de procedură civilă, cu excepţia prevederilor referitoare la amanet.

 

Art. 712. – Până la transcriere, drepturile rezultând din actele menţionate în articolul de mai sus nu se vor opune celor de al treilea, care au drepturi asupra bunului imobil chiar dacă au cunoştinţă de existenţa actelor de mai sus.

Se exceptează bineînţeles cazurile de viclenie.

___________

*) Potrivit art. 72, alin. 2, liniuţa a doua din Legea nr. 7/1996, la data finalizării lucrărilor cadastrale şi a registrelor de publicitate imobiliară pentru întreg teritoriul administrativ al unui judeţ îşi încetează aplicabilitatea, pentru judeţul respectiv, art. 712 din Codul de procedură civilă, cu excepţia prevederilor referitoare la amanet.

 

Art. 713. – Se vor transcrie în extract în registrul de urmăriri:

1. comandamentele prealabile;

2. urmăririle de venituri.

___________

*) Potrivit art. 105, liniuţa a doua din Legea nr. 99/1999, se abrogă art. 713 din Codul de procedură civilă, în ceea ce priveşte publicitatea amanetului.

*) Potrivit art. 72, alin. 2, liniuţa a doua din Legea nr. 7/1996, la data finalizării lucrărilor cadastrale şi a registrelor de publicitate imobiliară pentru întreg teritoriul administrativ al unui judeţ îşi încetează aplicabilitatea, pentru judeţul respectiv, art. 713 din Codul de procedură civilă, cu excepţia prevederilor referitoare la amanet.

 

Art. 714. – Cererile de transcriere se vor face la grefa judecătoriei de partea interesată, chiar pe baza unor titluri sub semnătură privată.

___________

*) Potrivit art. 72, alin. 2, liniuţa a doua din Legea nr. 7/1996, la data finalizării lucrărilor cadastrale şi a registrelor de publicitate imobiliară pentru întreg teritoriul administrativ al unui judeţ îşi încetează aplicabilitatea, pentru judeţul respectiv, art. 714 din Codul de procedură civilă, cu excepţia prevederilor referitoare la amanet.

 

Art. 715. – Înscrierea privilegiilor şi ipotecilor se va face în registrul judecătoriei unde se află situat bunul imobil, potrivit rânduielilor arătate în codicele civil.

___________

Alineatul a fost modificat prin linia din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

 

În caz când actul a cărui înscriere se cere este autentificat tot la judecătoria*) situaţiei imobilului, se va înscrie în registru numai ordonanţa de înscriere.

___________

*) Textele din acest capitol care dădeau în competenţa instanţelor judecătoreşti activitatea privitoare la publicitatea imobiliară trebuie considerate ca abrogate implicit, efectuarea lucrărilor de publicitate imobiliară, de publicitate mobiliară în cazurile prevăzute de lege, precum şi a celor privind cărţile funciare fiind în prezent de competenţa Notariatului de Stat. (art. 4 lit. m din Decretul nr. 377/1960).

 

___________

*) Potrivit art. 72, alin. 2, liniuţa a doua din Legea nr. 7/1996, la data finalizării lucrărilor cadastrale şi a registrelor de publicitate imobiliară pentru întreg teritoriul administrativ al unui judeţ îşi încetează aplicabilitatea, pentru judeţul respectiv, art. 715 din Codul de procedură civilă, cu excepţia prevederilor referitoare la amanet.

 

Art. 716. – Când se va încuviinţa înscrierea actului de privilegiu sau ipotecă, se va face cercetare în registrul de înscriere, transcriere şi urmăriri, de un judecător, asistat de grefier, spre a se vedea dacă există diferite alte sarcini sau drepturi asupra acelui bun.

Vorbire despre aceste cercetări se va face în actul de înscrierea ipotecii sau privilegiului.

Părţile pot renunţa la cercetarea în registre.

___________

*) Potrivit art. 72, alin. 2, liniuţa a doua din Legea nr. 7/1996, la data finalizării lucrărilor cadastrale şi a registrelor de publicitate imobiliară pentru întreg teritoriul administrativ al unui judeţ îşi încetează aplicabilitatea, pentru judeţul respectiv, art. 716 din Codul de procedură civilă, cu excepţia prevederilor referitoare la amanet.

 

Art. 717. – Pe actul original, pe lângă certificarea datei şi numărului de ordine cerute de art. 1782 din codicele civil, se va transcrie şi ordonanţa de înscriere, aşa cum s-a trecut în registrul de înscriere.

___________

*) Potrivit art. 72, alin. 2, liniuţa a doua din Legea nr. 7/1996, la data finalizării lucrărilor cadastrale şi a registrelor de publicitate imobiliară pentru întreg teritoriul administrativ al unui judeţ îşi încetează aplicabilitatea, pentru judeţul respectiv, art. 718 din Codul de procedură civilă, cu excepţia prevederilor referitoare la amanet.

 

Art. 718. – Aceleaşi formalităţi de înscriere se vor urma când pe baza art. 1814 din codicele civil o ipotecă se va muta de pe un bun pe altul.

Vorbire despre această mutare se va face pe marginea primei inscripţii.

Art. 719. – În mapa prevăzută de art. 711 se va păstra câte un exemplar de pe toate actele prin care se constituie un amanet, potrivit art. 1685 şi următoarele din Codul civil, după cererea părţii interesate.

___________

*) Potrivit art. 72, alin. 2, liniuţa a doua din Legea nr. 7/1996, la data finalizării lucrărilor cadastrale şi a registrelor de publicitate imobiliară pentru întreg teritoriul administrativ al unui judeţ îşi încetează aplicabilitatea, pentru judeţul respectiv, art. 719 din Codul de procedură civilă, cu excepţia prevederilor referitoare la amanet.

 

Art. 720. – Toate exemplarele actelor juridice depuse şi strânse în mape se vor lega în fiecare an în volum.

 

___________

*) Potrivit art. 72, alin. 2, liniuţa a doua din Legea nr. 7/1996, la data finalizării lucrărilor cadastrale şi a registrelor de publicitate imobiliară pentru întreg teritoriul administrativ al unui judeţ îşi încetează aplicabilitatea, pentru judeţul respectiv, art. 720 din Codul de procedură civilă, cu excepţia prevederilor referitoare la amanet.

 

CAPITOLUL XIV
Dispoziţii privind soluţionarea litigiilor dintre profesionişti

 

Art. 7201. – În procesele şi cererile dintre profesionişti evaluabile în bani şi derivate din raporturi contractuale, înainte de introducerea cererii de chemare în judecată, reclamantul va încerca soluţionarea litigiului fie prin mediere, fie prin conciliere directă cu cealaltă parte.

___________

Alineatul a fost modificat prin punctul 21. din Lege nr. 71/2011 începând cu 01.10.2011.

 

Termenul de prescripţie a dreptului la acţiune pentru dreptul litigios supus medierii sau concilierii se suspendă pe durata acestei proceduri, dar nu mai mult de 3 luni de la începerea ei.

În scopul soluţionării litigiului prin conciliere directă, reclamantul va convoca partea adversă, comunicându-i în scris pretenţiile sale şi temeiul lor legal, precum şi toate actele doveditoare pe care se sprijină acestea. Convocarea se va face prin scrisoare recomandată cu dovadă de primire, prin telegramă, telex, fax sau orice alt mijloc de comunicare ce asigură trimiterea textului actului şi confirmarea primirii acestuia. Convocarea se poate face prin înmânarea înscrisurilor sub semnătură de primire.

___________

Alineatul a fost modificat prin punctul 44. din Lege nr. 202/2010 începând cu 25.11.2010.

 

Data convocării pentru conciliere nu se va fixa mai devreme de 15 zile de la data primirii actelor comunicate potrivit alin. 2.

Rezultatul concilierii se va consemna într-un înscris cu arătarea pretenţiilor reciproce referitoare la obiectul litigiului şi a punctului de vedere al fiecărei părţi.

Înscrisul despre rezultatul concilierii ori, în cazul în care pârâtul nu a dat curs convocării prevăzute la alin. 2, dovada că de la data primirii acestei convocări au trecut 30 de zile se anexează la cererea de chemare în judecată.

Art. 7202. – Părţile sau reprezentanţii lor pot fi asistaţi de experţi ori de alţi specialişti.

___________

Art. 7202. a fost modificat prin punctul 22. din Lege nr. 71/2011 începând cu 01.10.2011.

 

Art. 7203. – Cererea de chemare în judecată va cuprinde:

a) numele, domiciliul sau reşedinţa părţilor ori, pentru persoanele juridice, denumirea şi sediul lor, precum şi, după caz, numărul de înmatriculare în registrul comerţului sau de înscriere în registrul persoanelor juridice, codul fiscal şi contul bancar;

b) numele şi calitatea celui care angajează partea şi ale celui care o reprezintă în litigiu, anexându-se dovada calităţii;

c) obiectul şi valoarea cererii, precum şi calculul prin care s-a ajuns la determinarea acestei valori, cu indicarea înscrisurilor corespunzătoare;

d) motivele de fapt şi de drept, precum şi probele pe care se întemeiază cererea;

e) semnătura părţii sau a reprezentantului acesteia, după caz.

La cererea de chemare în judecată se vor anexa copii certificate de pe toate înscrisurile pe care reclamantul îşi întemeiază pretenţiile, menţionându-se care dintre aceste înscrisuri au fost comunicate în condiţiile prevăzute de art. 7201 alin. 2.

Art. 7204. – La primirea cererii de chemare în judecată potrivit art. 114, când este cazul, reclamantului i se va pune în vedere să depună orice act invocat în susţinerea cererii, care nu a fost comunicat pârâtului la convocarea pentru conciliere.

Pârâtul va fi citat cu menţiunea că este obligat să depună întâmpinare la dosarul cauzei cu cel puţin 5 zile înainte de termenul de judecată, iar în procesele urgente, cu cel puţin 3 zile. Întâmpinarea va avea cuprinsul prevăzut de art. 115, menţionându-se şi datele arătate la art. 7203 alin. 1 lit. a) şi b).

Dispoziţiile art. 1321 alin. 2 sunt aplicabile.

___________

Alineatul a fost modificat prin punctul 45. din Lege nr. 202/2010 începând cu 25.11.2010.

 

Încheierea privind luarea măsurilor prevăzute la art. 1141 alin. 6 poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la pronunţare, dacă a fost dată cu citarea părţilor, şi de la comunicare, dacă a fost dată fără citarea lor.

___________

Alineatul a fost modificat prin punctul 23. din Lege nr. 71/2011 începând cu 01.10.2011.

 

Art. 7205. – Dacă pârâtul are pretenţii împotriva reclamantului derivând din acelaşi raport juridic, el poate face cerere reconvenţională. În cazul litigiilor prevăzute de art. 7201 nu este necesară o altă încercare de conciliere.

Cererea reconvenţională trebuie să îndeplinească condiţiile prevăzute pentru cererea de chemare în judecată şi va fi introdusă în cadrul termenului prevăzut pentru depunerea întâmpinării.

În cazul în care pârâtul a introdus cerere reconvenţională, reclamantul va depune întâmpinare până la prima zi de înfăţişare. La cererea părţii interesate, instanţa, ţinând seama de complexitatea cauzei, poate fixa un termen scurt pentru completarea întâmpinării, precum şi pentru studierea acesteia de către pârât.

Art. 7206. – Procesele şi cererile dintre profesionişti se judecă cu precădere. Instanţa este datoare să asigure, potrivit legii, realizarea drepturilor şi obligaţiilor procesuale ale părţilor, precum şi desfăşurarea cu celeritate a procesului.

___________

Alineatul a fost modificat prin punctul 24. din Lege nr. 71/2011 începând cu 01.10.2011.

 

Când procedura de citare este legal îndeplinită, judecata, chiar şi asupra fondului, poate continua în şedinţă publică sau în camera de consiliu, în ziua următoare sau la termene scurte, succesive, date în cunoştinţa părţilor. Dispoziţiile art. 132 alin. 3 sunt aplicabile.

___________

Alineatul a fost modificat prin punctul 46. din Lege nr. 202/2010 începând cu 25.11.2010.

 

Pentru motive temeinice, alte termene se vor acorda numai în cazul în care judecata nu poate continua potrivit alin. 2.

Art. 7207. – În cursul judecăţii asupra fondului procesului, instanţa va stărui pentru soluţionarea lui, în tot sau în parte, prin înţelegerea părţilor.

În cazul în care judecătorul recomandă medierea, iar părţile o acceptă, acestea se vor prezenta la mediator, în vederea informării lor cu privire la avantajele medierii. Mediatorul nu poate solicita plata onorariului pentru informarea părţilor. După informare, părţile decid dacă acceptă sau nu soluţionarea litigiului prin mediere.

Până la termenul fixat de instanţă, care nu poate fi mai scurt de 15 zile, părţile depun procesul-verbal întocmit de mediator cu privire la rezultatul şedinţei de informare.

Prevederile alin. 2 şi 3 nu sunt aplicabile în cazul în care părţile au încercat soluţionarea litigiului prin mediere anterior introducerii acţiunii.

Înţelegerea părţilor se constată prin hotărâre irevocabilă şi executorie.

___________

Art. 7207. a fost modificat prin punctul 47. din Lege nr. 202/2010 începând cu 25.11.2010.

 

Art. 7208. – Hotărârile date în primă instanţă potrivit prevederilor prezentului capitol sunt executorii. Exercitarea apelului nu suspendă de drept executarea.

___________

Art. 7208. a fost modificat prin punctul 25. din Lege nr. 71/2011 începând cu 01.10.2011.

 

Art. 7209. – Hotărârea judecătorească dată potrivit prevederilor prezentului capitol, care se aduce la îndeplinire prin executare silită şi purtând menţiunea că este irevocabilă, constituie titlu executoriu, fără efectuarea altor formalităţi.

___________

Art. 7209. a fost modificat prin punctul 26. din Lege nr. 71/2011 începând cu 01.10.2011.

 

Art. 72010. – Litigiile privind desfăşurarea activităţii în scopul privatizării prin înstrăinare de bunuri ori alte valori din patrimoniul societăţilor comerciale sau al altor persoane juridice cu capital de stat, precum şi litigiile privind drepturile şi obligaţiile contractate în cadrul acestei activităţi se soluţionează de către instanţele care au competenţa de judecată a proceselor şi cererilor în materie comercială, potrivit dispoziţiilor prezentului cod şi cu procedura prevăzută de aceste dispoziţii.

___________

Alineatul a fost introdus prin punctul 224. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 17.07.2005.

___________

Art. 72010. a fost introdus prin punctul 224. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 17.07.2005.

___________

CAPITOLUL XIV a fost modificat prin punctul 20. din Lege nr. 71/2011 începând cu 01.10.2011.

___________

CARTEA a VI-a a fost modificată prin punctul 212. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

 

CARTEA a VII-a
Dispoziţii finale

 

Art. 721. – Dispoziţiile codului de faţă constituie procedura de drept comun în materie civilă; ele se aplică şi în materiile prevăzute de alte legi, în măsura în care acestea nu cuprind dispoziţii contrare.

___________

Art. 721. a fost modificat prin punctul 27. din Lege nr. 71/2011 începând cu 01.10.2011.

 

Art. 722. – Îndeplinirea actelor de procedură şi comunicarea lor se fac în mod gratuit.

Cheltuielile necesare pentru îndeplinirea actelor de procedură şi comunicarea lor, prin poştă sau alte mijloace, ocazionate de desfăşurarea procesului, se acoperă din fondurile repartizate anume în acest scop, de la bugetul statului.

Art. 723. – Drepturile procedurale trebuie exercitate cu bună-credinţă şi potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege.

Partea care foloseşte aceste drepturi în chip abuziv răspunde pentru pagubele pricinuite.

Art. 7231. – În cazurile prevăzute de lege, suma datorată de parte cu titlu de cauţiune se fixează de către instanţă şi se depune, după caz, la Trezoreria Statului, Casa de Economii şi Consemnaţiuni C.E.C. – S.A. sau la orice altă instituţie bancară pe numele părţii respective, la dispoziţia instanţei sau, după caz, a executorului judecătoresc.

Dacă legea nu prevede altfel, cauţiunea nu va reprezenta mai mult de 20% din valoarea obiectului cererii, iar în cazul cererilor al căror obiect nu este evaluabil în bani, nu va depăşi suma de 20 milioane lei.

Cauţiunea se eliberează celui care a depus-o în măsura în care asupra acesteia cel îndreptăţit în cauză nu a formulat cerere pentru plata despăgubirii cuvenite, până la împlinirea termenului de 30 de zile de la data la care, prin hotărâre irevocabilă, s-a soluţionat fondul cauzei. Cu toate acestea, cauţiunea se eliberează de îndată, dacă partea interesată declară în mod expres că nu urmăreşte obligarea părţii adverse la despăgubiri pentru prejudiciile cauzate.

___________

Art. 7231. a fost introdus prin punctul 2241. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 17.07.2005.

 

Art. 724. – Abrogat prin art. 6 din Legea nr. 59 din 23 iulie 1993.

Art. 725. – Dispoziţiile legii noi de procedură se aplică, din momentul intrării ei în vigoare, şi proceselor în curs de judecată începute sub legea veche, precum şi executărilor silite începute sub acea lege.

Procesele în curs de judecată la data schimbării competenţei instanţelor legal învestite vor continua să fie judecate de acele instanţe. În caz de casare cu trimitere spre rejudecare, dispoziţiile legii noi privitoare la competenţă sunt pe deplin aplicabile.

În cazul în care instanţa este desfiinţată, dosarele se vor trimite din oficiu instanţei competente potrivit legii noi de procedură.

___________

Alineatul a fost modificat prin punctul 225. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 17.07.2005.

 

Hotărârile pronunţate înainte de intrarea în vigoare a legii noi rămân supuse căilor de atac şi termenelor prevăzute de legea sub care au fost pronunţate.

Actul de procedură îndeplinit înainte de intrarea în vigoare a legii noi rămâne supus dispoziţiilor vechii legi. În cazul în care acest act de procedură ar putea fi anulat potrivit legii vechi, el nu va fi menţinut, chiar dacă potrivit legii noi ar fi valabil.

___________

Art. 725. a fost modificat prin punctul 225. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

 

Art. 726. – Abrogat prin art. 6 din Legea nr. 59 din 23 iulie 1993.

Art. 727. – Ori de câte ori prin alte legi se face trimitere la dispoziţii abrogate sau modificate din cuprinsul acestui cod, trimiterea se va socoti făcută, când este cazul, la dispoziţiile corespunzătoare care le înlocuiesc.

___________

Art. 727. a fost modificat prin punctul 226. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 02.05.2001.

 

Art. 728. – Abrogat prin art. 6 din Legea nr. 59 din 23 iulie 1993.

Art. 729. – Abrogat prin art. 6 din Legea nr. 59 din 23 iulie 1993.

Art. 730. – Abrogat prin art. 6 din Legea nr. 59 din 23 iulie 1993.

Art. 731. – Abrogat prin art. 6 din Legea nr. 59 din 23 iulie 1993.

Art. 732. – Abrogat prin art. 6 din Legea nr. 59 din 23 iulie 1993.

Art. 733. – Amenzile aplicate în temeiul prevederilor prezentului cod, alte creanţe fiscale, precum şi orice sume ce constituie venituri bugetare, potrivit legii, se execută de către organele competente, potrivit dispoziţiilor legale privind executarea silită a creanţelor fiscale şi cu procedura prevăzută de aceste dispoziţii.

___________

Art. 733. a fost modificat prin punctul 227. din Ordonanţă de urgenţă nr. 138/2000 începând cu 17.07.2005.

 

Art. 734. – Abrogat prin art. 6 din Legea nr. 59 din 23 iulie 1993.

Art. 735. – Legea nr. 389 din 22 iunie 1943 pentru extinderea legislaţiei civile şi comerciale a Vechiului Regat în România de peste Carpaţi, rămâne în vigoare.

Alineatul 2 abrogat prin art. 6 din Legea nr. 59 din 23 iulie 1993.

 

NOTA 1

Dispoziţiile art. VI şi VIII din Legea nr. 18 publicată în Monitorul Oficial nr. 35 din 12 februarie 1948 pentru modificarea Codului de procedură civilă, au următorul cuprins:

Art. 6. – Pe data punerii în aplicare a prezentei legi se abrogă:

1. Legea pentru Curtea de Casaţie şi Justiţie;

2. Legea judecătorilor de ocoale;

3. Legea nr. 394 din 23 iunie 1943 pentru accelerarea judecăţilor în materie civilă şi comercială;

4. Legea nr. 661 din 4 octombrie 1943 pentru reglementarea regimului fiscal al unor acţiuni în justiţie;

5. articolele 234, 241, 242, 246-248, 251-276 şi 285 din Codul civil;

6. articolele 452-454, 578-583 şi 722 pct. 7 din Codul de procedură civilă.

Art. 8*). –  Prezenta lege intră în vigoare pe data de 1 martie 1948.

___________

*) Este vorba de Codul de procedura civilă în vigoare în momentul modificării intervenite prin Legea nr. 18 din 12 februarie 1948.

 

NOTA 2

Dispoziţiile art. II, III, IV, V, VI şi X din Legea nr. 59 din 23 iulie 1993, publicată în Monitorul Oficial, partea I, nr. 77 din 26 iulie 1993, pentru modificarea Codului de procedură civilă, are următorul cuprins:

Art. 2. – Limitele amenzilor prevăzute în Codul de procedură civilă se stabilesc după cum urmează:

la art. 95 alin. 5, de la 5000 la 15000 lei

la art. 99 alin. 1, de la 500 la 3000 lei;

la art. 185, de la 3000 la 10000 lei;

la art. 188 alin. 1, de la 500 la 3000 lei;

la art. 194, de la 1000 la 5000 lei;

la art. 205 alin. 3, de la 1000 la 5000 lei;

la art. 209 alin. 2, de la 500 la 3000 lei;

la art. 405, de la 3000 la 10000 lei;

la art. 437 alin. 2, de la 5000 la 20000 lei.

Art. 3. – Următorii termeni din Codul de procedură civilă se înlocuiesc astfel:

“Republica Socialistă România”, cu “România”;

“Buletinul Oficial al R. S. România”, cu Monitorul Oficial al României;

“Curtea de Casaţie” şi “Tribunalul Suprem”, cu “Curtea Supremă de Justiţie”;

“curtea”, cu “curtea de apel”;

“tribunal regional”, cu “tribunal”;

“Tribunalul Capitalei”, cu “Tribunalul Municipiului Bucureşti”;

“tribunalul popular” şi “tribunalul raional”, cu “judecătorie”;

“curte de judecată”, cu “sentinţă”;

“portărel”, “agent de executare”, “agent de urmărire”, precum şi alte asemenea denumiri ce desemnează funcţionarul cu atribuţii de executare silită, cu “executorul judecătoresc”;

“agent poliţienesc” şi “comisar de poliţie”, cu “subofiţer” şi “ofiţer de poliţie”, după caz;

“camera de chibzuire”, cu “camera de consiliu”;

“sfat popular”, cu “consiliu judeţean”, după caz.

Art. 4. – Dispoziţiile legale referitoare la taxa de timbru pentru cererea de recurs se aplică în mod corespunzător şi cererii de apel.

Art. 5. –  Cauzele aflate în curs de judecată la instanţele de fond, chiar dacă sunt după casare cu trimitere vor fi, după caz, reţinute pentru continuarea judecăţii, sau vor fi trimise la instanţa competentă, potrivit normelor de competenţă materială din prezenta lege.

Instanţele sesizate înainte de intrare în vigoare a prezentei legi vor continua să judece, chiar dacă, potrivit Legii nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, se schimbă competenţa teritorială.

Recursurile ordinare, cu excepţia recursurilor în materia contenciosului administrativ, vor fi considerate apeluri, urmând a fi soluţionate potrivit competenţei materiale stabilite de prezenta lege, inclusiv în situaţia casării cu reţinere: în aceste cazuri, părţile interesate beneficiază de un termen de 30 zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, pentru îndeplinirea condiţiilor de formă şi fond privind judecarea apelului, precum şi, când este necesar, pentru sesizarea instanţei de apel.

Cererile de revizuire şi contestaţiile în anulare privind hotărârile pronunţate înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi se judecă de instanţa căreia, potrivit legii de faţă, îi revine competenţa instanţei care a dat hotărârea atacată. Hotărârile date asupra acestor cereri sunt supuse, de asemenea, căilor de atac prevăzute de lege.

Recursurile extraordinare cu care au fost sesizate instanţele înainte de intrarea în vigoare a acestei legi vor continua să fie judecate, iar în cazul casării cu trimitere pentru o noua judecata, cauzele vor fi trimise instanţelor competente potrivit aceleiaşi legi.

Hotărârile în materia Legii fondului funciar nr. 18/1991, rămase definitive la judecătorii anterior intrării în vigoare a prezentei legi, pot fi atacate cu recursul prevăzut de prezenta lege, de către părţile interesate, în termen de 90 zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, indiferent de data pronunţării lor.

În toate cazurile în care, potrivit legii de faţă, competenţa materială a instanţei învestite anterior este modificată, dosarele se trimit din oficiu instanţei competente. Dispoziţiile art. 725 din Codul de procedură civilă sunt aplicabile.

În situaţiile în care, în mod excepţional, nu au putut fi organizate unele dintre judecătoriile prevăzute în anexa nr. 1 a Legii nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească până la intrarea în vigoare a prezentei legi, cauzele vor fi soluţionate de către judecătoriile competente teritorial, potrivit legii anterioare.

Termenele pentru exercitarea căilor de atac ordinare, aflate în curs la data intrării în vigoare a prezentei legi, încep să curgă din nou de la această dată.

Executările silite începute înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi vor fi continuate de instanţele de executare învestite.

Art. 6. – Sunt şi rămân abrogate: art. 735 alin. 2 din Codul de procedură civilă, art. III din Legea nr. 18 din 12 februarie 1948, precum şi orice alte dispoziţii contrare prezentei legi.

Art. 10. – Prezenta lege intră în vigoare pe data publicării ei în Monitorul Oficial al României.

 

Leave a Reply

Your email address will not be published.

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>